Luxor: Karnak și în Valea Regilor cu Aladdin

De la Cairo am plecat cu trenul la Luxor, urmând să ajung acolo dis de dimineață. Dar cât de dimineață nimeni nu știa, așa că de la șapte jumătate încolo m-am trezit de nu știu câte ori ca să verific dacă nu cumva am ajuns, dacă nu cumva am trecut de Luxor.

Cu trenul de la Cairo la Luxor

Trenul înaintase toată noaptea cu sughițuri și frâne bruște. Când lua viteză începea să tremure din toate încheieturile de credeam că gata, acum o să sară de pe linie, dar în loc să deraieze se oprea brusc, cu un scrâșnet teribil, încât eram sigură că lovisem vreo cămilă, vreun autobuz, ceva. Nu era nimic, așa că după un minut porneam iar la drum și o luam de la capăt cu zdruncinăturile.

Afară peisajul se schimbase complet: auriul deșertului se amesteca cu verdele crud al câmpiilor, se zăreau peste tot palmieri, felahi călare pe măgăruși și gări decolorate prin care treceam fără să ne oprim. La zece dimineața am ajuns, într-un final, la Luxor.

Bob Marley House Hostel

Prima mea grijă a fost să îmi găsesc hostelul, care a fost, de departe, cea mai bună cazare pe care am avut-o în Egipt. A fost un pic cam greu de găsit străduța Badr, dar am descoperit un loc liniștit și prietenos. Am dormit singură în cameră și singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost că noaptea se făcea cam răcoare și trebuia să mă învelesc cu două pături.

Proprietara, Maria, e o doamnă flamandă căsătorită cu un egiptean și care, imediat ce m-a văzut, m-a botezat Ancia, ceea ce până atunci nu făcuseră decât polonezii și cehii din pricina felului în care pronunță ei litera c.

Spre deosebire de egiptenii din Cairo care voiau să îmi vândă tururi fără să țină cont și de dorințele mele, Maria m-a întrebat de la bun început cu ce mă poate ajuta, mi-a oferit toate informațiile necesare și mi-a prezentat excursiile disponibile, ca să pot alege în cunoștință de cauză.

Aveam să stau două zile în Luxor și, desigur, voiam să ajung pe malul de vest, în Valea Regilor, dar nu îmi era foarte clar cum se poate face asta. Am cumpărat, în cele din urmă, un tur ghidat care includea transport și ghid – pe cont propriu nu prea se poate vizita malul de vest decât cu taxiul sau, eventual, cu bicicleta.

Teacher’s card sau cum am devenit profesoară

Apoi am aflat că pot să îmi fac în Luxor un student’s card sau teacher’s card care îmi oferă reduceri substanțiale la biletele de intrare și e valabil în toată lumea. Am făcut un calcul (cardul costa 70 de lire) și am constatat că la câte bilete urma să plătesc în Egipt îmi recuperam banii chiar în excursia asta.

A fost cea mai bună investiție pe care am făcut-o într-o călătorie – m-am dus cu băiatul Mohamed la sediul AIESEC și în câteva minute aveam cardul, apoi am plecat să vizitez Karnak.

Să văd Nilul, o dorință împlinită

Complexul este la doi kilometri de Luxor – poți ajunge acolo cu taxiul, cu caleașca, cu autobuzul sau pe jos. Mohamed a tot încercat să-mi găsească un autobuz, dar fără succes, așa că am plecat pe jos și bine am făcut, pentru că nu trebuie decât să mergi pe malul Nilului, care e amenajat ca un parc, cu grădini și bănci, și plimbarea e foarte plăcută.

Spre deosebire de Cairo, unde aerul e aproape irespirabil, în special când te găsești în trafic, în Luxor nu mă mai săturam să respir! Un aer de primăvară, curat și proaspăt, soare cât să nu îți fie prea cald, dar nici răcoare, și Nilul!

Cred că de abia în Luxor am început să mă bucur din plin de această țară incredibilă în care nici n-aș fi visat să ajung atunci când, în copilărie, învățam despre Nil și faraoni. Cine ar fi crezut că într-o zi aveam să mă plimb pe malul Nilului ca la mine acasă? În niciun caz eu 😊

Karnak

Karnak este destul de mare și îți ia câteva ore să îl vizitezi pe îndelete. Cel mai mult mi-a plăcut sala hipostilă, cu coloane uriașe decorate cu hieroglife. Inițial sala avusese acoperiș și, intrând acolo, ca într-o pădure tăcută de piatră, te simțeai mic și trecător, așa cum și suntem, de fapt.

Am avut noroc să ajung pe la ora prânzului, când în tot complexul nu cred că eram mai mult de douăzeci de inși. Pe la trei-patru după-amiaza, când mă pregăteam să plec, au dat năvală sute de oameni, de nu știam ce se întâmplă – tocmai sosiră din Hurghada vreo treizeci de autocare pline cu turiști.

În câteva minute nu mai aveai loc să te plimbi pe acolo de grupurile de ruși, cehi și alte nații strânse în jurul unui ghid care explica de ce soția faraonului e reprezentată mult mai mică decât faraonul (pentru că cei doi nu împărțeau și tronul; dacă soția era sora care avea și ea o parte din regat, atunci amândoi erau reprezentați la înălțime egală).

Alți călători

M-am întors în Luxor, dar nu am vizitat și templul de acolo, care e în centrul orașului și perfect vizibil din orice direcție – prea văzusem multe în ziua aceea ca să mai vizitez ceva. După un apus de soare pe Nil am trimis o vedere acasă și m-am întors la hostel unde toată lumea avea o poveste sau se îndrepta către una.

O chinezoaică urma să plece spre Israel și Iordania cu autobuzul, trecând prin peninsula Sinai, un american se pregătea să viziteze a doua zi niște temple mai puțin cunoscute și mi-a recomandat cu căldură ghidul meu de a doua zi din Valea Regilor (aveam să ajung la o altă concluzie în privința acestui ghid, mai puțin călduroasă), dar cele mai faine povești le avea Maria.

A fost prima turistă care a vizitat templul Hatshepsut după masacrul din ’97, când 62 de turiști au fost uciși acolo și nimeni nu mai voia să vină în Egipt, după care a prins-o revoluția acum doi ani în Cairo și a rămas blocată acolo (nu mai circula niciun tren, iar hotelurile se închideau unul după altul), a fost agresată pe stradă în timpul manifestațiilor și luni de zile a avut coșmaruri după aceea.

Dar, pe de altă parte, a vizitat toate, dar TOATE, mormintele de pe malul de vest și sunt zeci de morminte acolo care se închid și redeschid la fiecare doi-trei ani; unele morminte le-a vizitat chiar de câteva ori și a văzut inclusiv mormântul lui Nefertari, care acum este închis definitiv publicului.

A doua zi, după ce am vizitat și eu Valea Regilor, aveam să îi înțeleg mai bine pasiunea și atracția pentru locurile acelea: sunt superbe mormintele faraonilor, absolut superbe.

Când auzeam, pe vremuri, vorbindu-se de Valea Regilor, mi-l imaginam ca pe un loc izolat, undeva în deșert, fără nimic altceva interesant pe sute de kilometri în jur. Apoi, tot citind despre Egipt, mă reîntâlneam cu expresia West Bank / malul de vest. Ce mal?! Despre ce este vorba?

West Bank / East Bank

Aveam să aflu că Valea Regilor este doar o părticică din ce poți vedea în Luxor, iar orașul se împarte în East Bank – orașul viilor și West Bank – orașul morților. Pe malul de vest sunt mormintele faraonilor, reginelor și nobililor, dar și templele mortuare, cum este cel al lui Hatshepsut. Pe malul de est se întinde Luxorul și Karnakul, despre care v-am povestit deja. Deși mi-a plăcut la Karnak, eu venisem în Luxor mai mult pentru Valea Regilor și așteptam cu nerăbdare a doua zi, în care aveam să intru în mormintele unor faraoni 😊

De dimineață m-a luat mașina de la hostel – eram un grup mic, vreo șapte-opt inși în total, plus șoferul și ghidul, Aladdin (în realitate Alaa al-Din). Aladdin ăsta nu mi-a plăcut din prima clipă: făcea tot felul de glumițe cam tâmpe și repeta de câte trei ori o informație plată, de parcă eram, cu toții, de-a dreptul cretini. Dar nu aveam ce face, ăsta era turul cumpărat pentru ziua aceea.

Valley of the Kings

Întâi am trecut Nilul pe un pod undeva la ieșirea din Luxor și am luat-o spre Valea Regilor, care a fost prima noastră oprire. În Valea Regilor nu ai voie să faci fotografii nici măcar afară, așa că am lăsat aparatele foto șoferului și am intrat fără ele. Zona este foarte aridă, muntele arată ca un val de nisip și pietriș friabil, nu înțeleg cum au rezistat atâtea mii de ani mormintele săpate în roca aceea care numai rezistentă nu pare.

Înainte de a ajunge acolo mă documentasem ca să știu ce morminte vreau să văd. Hah! Nu știam că din șaizeci și ceva de morminte doar unsprezece se pot vizita la un moment dat. Acestea sunt deschise timp de doi-trei ani, după care se închid pentru restaurări sau ca să se „odihnească” și se redeschid altele și tot așa. Biletele sunt și ele de mai multe tipuri, există un bilet Three tombs care îți dă dreptul să intri în trei morminte „obișnuite” – dacă vrei să vizitezi mai multe trebuie să mai cumperi bilete.

Pentru unele morminte mai speciale, precum cel al lui Ramses al VI-lea sau al lui Tutankhamun, se plătește bilet separat, câte unul pentru fiecare. Pe malul de vest plătești la bilete de intrare până ți se apleacă și tare bine mi-a prins teacher’s card-ul care îmi permitea reduceri de student.

Eu mi-am luat Three tombs și bilet pentru Ramses al VI-lea. Luată pe nepregătite de știrea că doar unsprezece morminte sunt deschise și mormintele „mele”, printre care se număra Seti I și încă un Ramses, am uitat care, nu se puteau vizita, a trebuit să mă las pe mâna ghidului care oricum nu se obosise să întrebe pe nimeni ce morminte vrea să vadă.

Primul Ramses: Ramses IV

Mormântul lui Ramses al IV-lea a fost primul în care am intrat și ăla a fost momentul în care mi-am zis că dacă revin în Egipt o să fie pentru celelalte morminte din Valea Regilor și atât. Forget about the pyramids, sunt spectaculoase privite de afară și pustii în interior, mergeți în Valea Regilor să vedeți acolo frumusețe simplă, pură, perfectă. Culori care îți lasă impresia că au fost impregnate în stâncă de abia ieri, o linie „curată” în fiecare hieroglifă, desen, nimic încărcat sau de prost gust, așa cum stupid ne-au sugerat toate filmele populare despre mumii și faraoni. Meșteșugarii ăia care au lucrat în Valea Regilor erau adevărați artiști, iar unele morminte, precum cel al lui Ramses al IV-lea, îți taie respirația cu frumusețea lor: mult albastru intens și trupuri de femei șerpuind pe tavan precum femeile din picturile lui Klimt. O idee despre cum arată mormântul vă puteți face aici. Puneți-l pe full screen și încercați să vedeți tavanul din sala principală – eu mi-am sucit gâtul prin mormintele astea tot uitându-mă pe pereți 😊

Un american de la hotel spunea că frescele sunt self explanatory – aiurea! Sunt ilustrări din Cartea Morților și foarte mulți zei și o grămadă de simboluri – dacă n-ai niciun strop de cultură n-o să înțelegi decât că merindele de pe o masă sunt niște merinde pe o masă. Ghidul ne tot explica cine ce este și ce înseamnă anumite simboluri, dar faptul că nu citisem mai multe despre subiectul ăsta înainte s-a simțit în timpul vizitei.

Șiii… Ramses IX, Ramses III, Ramses VI

Următorul mormânt a fost cel al lui Ramses al IX-lea, în culori mai palide, gălbui, apoi cel al lui Ramses al III-lea, care a fost cel mai aglomerat. Acesta se intersecta la un moment dat cu un alt mormânt, motiv pentru care culoarul cotea brusc. Tot aici unul dintre vizitatori a încercat să facă poze cu telefonul și a stârnit un mare scandal – un paznic l-a văzut și a vrut să îi ia telefonul ca să șteargă pozele, infractorul nu voia să îl lase, au mai apărut doi inși și toți s-au certat o bună bucată de vreme în arabă.

Mormântul lui Ramses al VI-lea, cel cu bilet separat, este foarte lung și are în capăt un sarcofag spart și o mini-piramidă. Dacă dincolo paznicul era vigilent și își făcea treaba, dincoace m-am întâlnit cu tipul necinstit de gardian care trage turiștii de mânecă și îi îndeamnă să pună mâna pe pereți (!) pentru un bacșiș mizer. Mi s-a părut revoltător ce făceau – dacă toată lumea ar pipăi niște fresce vechi de milenii, în câțiva ani n-ar mai rămâne nimic. Sau chiar mai repede… Și da, erau o grămadă de oameni aparent civilizați care puneau mâna pe pereții din capătul mormântului, pentru una-două lire egiptene.

Cam asta a fost în Valea Regilor, de unde am plecat mai departe să vizităm niște temple și eu am cerut să fiu lăsată pe malul de vest ca să vizitez și mormintele nobililor. Dar asta data viitoare, când promit să vă arăt și niște poze 😊

Accesul și vizitarea: biletul de intrare pentru Valea Regilor și în trei morminte – Three tombs ticket – 80 LE (cu reducere 40 LE), Ramses al VI-lea 50 LE (cu reducere 25 LE), Tutankhamun 100 LE (cu reducere 50 LE).

Se ajunge acolo cu mașina sau cu bicicleta. În general se merge cu un tur organizat ca să se poată vizita tot malul de vest într-o zi. Eu am plătit 70 LE pentru un astfel de tur care includea doar transportul și ghidul. Biletele de intrare pentru temple și morminte se plătesc separat.

🗺️ Ce am vizitat în Egipt

📍 Călătorie Egipt – îndrumar pentru non-arabi
📍 Cairo – piramide și povești arabe
📍 Printre temple și morminte – Hatshepsut și Medinet Habu
📍 Aswan – plimbare cu feluca pe Nil
📍 Abu Simbel – în convoi spre graniță
📍 Templul Philae – zeițe și flori de piatră
📍 Cu trenul prin Egipt – călătorii lungi și sigure
📍 Alexandria, capăt de drum – tren din Cairo și impresii
📍 Buget pentru Egipt – 10 zile cu avion inclus