Lucrul de la distanță din alte țări: luna mea în Antalya

Antalya e o destinație populară de vacanță, dar s-a dovedit și o destinație bună pentru a lucra de la distanță, mai ales la capitolul costuri: cazarea, mâncarea și alte cumpărături au costat mai puțin aici decât în luna petrecută în Berlin.

La dezavantaje intră tocmai faptul că e o destinație de vacanță: am stat într-un hotel și am lucrat din cameră și s-a întâmplat cel puțin o dată să am un call, iar din camera de alături să se audă gălăgie și să trebuiască să mă refugiez pe hol unde m-am lovit de aceeași problemă. În plus, a fost destul de cald, cu temperaturi între 38 și 32 de grade spre final de septembrie, iar camera mea nu avea aer condiționat și nici un birou, doar o noptieră pe care mă chinuiam uneori să lucrez.

Dar adevărul e că nu mi-a păsat deloc de toate inconvenientele astea: seara, după ”program”, mă duceam la una din plajele amenajate între stânci și înotam în Mediterana în timp ce soarele apunea dincolo de munți. Ceea ce n-a fost rău deloc 🙂

Antalya are un apus senzațional, care se schimbă de la o zi la alta, iar marea de lângă Kaleiçi este adâncă, agitată și splendidă. Adalar a fost plaja mea preferată, e o plajă construită între niște stânci mari pe lângă care poți înota: marea se agită ca într-o căldare acolo, uneori e mai calmă, alteori e cam ticăloasă și face ce vrea cu tine, dar n-aș da marea asta pe nicio alta din Antalya.

În afară de plaje, am descoperit și o pasarelă de acces la mare, dar nu poți face plajă acolo, nu e nimic amenajat pentru asta, doar o scară care coboară în mare și o platformă de pe care sar copiii. Libertate și mare, ce poate fi mai frumos decât asta? M-am trezit de multe ori spunându-mi că-mi este bine aici și chiar mi-a fost: oamenii sunt buni, mâncarea la fel, marea e minunată și locurile așijderea. După bălăceală mă opream să-mi iau un ayran rece sau un porumb copt și mai stăteam câteva minute să privesc apusul din Kaleiçi.

Costuri

Am stat la Ela Butik Otel, un hotel de familie din Kaleiçi. Cazarea a costat 1000 de lei pentru o lună pentru o cameră cu baie la comun și fără aer condiționat. Da, știu, probabil credeați că stau într-un resort de 5 stele, dar nu e cazul meu 😀 Oricum, nu cred să mai prind un preț așa de mic prea curând, cel puțin nu în Europa.

Înainte de a veni aici mi se spusese că s-ar putea să am probleme cu internetul, dar nu a fost cazul – după ce mi-am luat SIM turcesc am avut și internet în afara hotelului (wifi gratuit nu se prea găsește aici). Pentru masa de prânz am mers la unul din localurile din apropiere, în orașul vechi sunt o grămadă de opțiuni, unele la prețuri ridicol de mici: un fel de mâncare la o cantină de cartier costă 10 lire (5.5 lei). O mâncare de tip fast food costă în jur de 20-30 de lire, depinde ce îți cumperi. Am avut câteva zile când am gătit în bucătăria hotelului, dar mi-a trecut repede: era prea cald și mă călcam în picioare cu alți oameni.

Excursiile organizate au fost destul de costisitoare, cam 400 de lire fiecare. Plajele private costă între 20 și 30 de lire pentru un șezlong – orașul vechi e pe un promontoriu stâncos și nu sunt plaje cu nisip, așa că dacă nu vrei să pierzi 30 de minute până în Konyaaltı, te oprești la o plajă privată din centrul vechi. Mai poți înota și în port, dar nu e nimic amenajat acolo, trebuie să cobori pe niște stânci ascuțite: am înotat de câteva ori acolo și de fiecare dată uitam pe unde reușisem să cobor în mare, așa că la un moment dat am renunțat și am început să merg la Adalar.

Shopping: găsești pe aici cele mai ieftine produse. Hainele costă ridicol de puțin, într-o perioadă în care sunt și reduceri o rochie costa și 40 de lire (20 de lei); desigur, la prețul ăsta nu găsești calitatea întâi ci mai degrabă la nivelul H&M.

Pentru transportul public cumperi niște cartele care costă 8.5 lire pentru două călătorii. Cel mai util e tramvaiul: e o linie principală care ajunge la aeroport și la autogară, iar altă linie ajunge la plaja Konyaaltı. Cu autobuzele am circulat mai rar, e o linie care ajunge până pe plaja Lara, dar face foarte mult până acolo și n-am mai mers în direcția aceea.

Față de acum șase ani când am vizitat nordul Turciei, mi se pare că acum Turcia s-a democratizat mai mult. Poți să accesezi orice rețea socială (acum șase ani nu puteai accesa Facebook decât cu VPN) și greu faci diferența între tinerele turcoaice și fetele din alte țări. Probabil așa e doar la Mediterana, în restul țării intuiesc că sunt mai conservatori. Nu se ia nimeni de tine pe stradă și nu e nicio problemă să umbli în pantaloni scurți și flip-flops.

Pe plajă femeile poartă costume de baie în două piese, dar evident că nu te dezbraci mai mult de atât pe aici. Din când în când mai vezi și costume de baie întregi, adică un fel de trening cu acoperământ pentru cap cu care se îmbracă unele femei musulmane. Am găsit chiar și magazine care vând alcool, cam tot ce ți-ai putea dori, dar după atâta ayran m-am dedulcit la băutura asta și nu mai aveam chef de vin 😀

După o lună în Antalya cu soare non-stop, azi e prima dată când plouă. E clar, ăsta e semnul că trebuie să plec de aici, și din Berlin am fugit când a venit toamna 😀