După un an și ceva de călătorit non-stop, una din revelațiile avute e cât de puține lucruri îmi trebuie, cu adevărat. Călătoresc cu un rucsac mediu de 40L în care intră toate obiectele de care am nevoie, lucru care îmi permite să mă mișc mai ușor prin lume și să iau bilete de avion mai ieftine, doar cu un obiect personal inclus.
Da, nu am bagaj de cală, dar cu toate astea am mai multe haine de schimb, trei tipuri de încălțăminte (bocancii de munte îi pun în picioare când merg cu avionul), laptop, o gentuță cu produse de igienă și alta cu alte lucruri utile precum hard extern, plus cabluri, încărcătoare și alte prostii. Cumpăr și abandonez haine în țările prin care trec, arunc produsele ieftine care pot fi înlocuite ușor, ca șamponul sau balsamul de păr și știu că aproape tot ce am poate fi înlocuit cu ușurință.
Care sunt cele mai importante obiecte din viața mea de acum?
Telefonul. Laptopul. Cardurile bancare. Aparatul foto. Pașaportul. Atât.
S-au dus zilele în care mă preocupa garderoba. Acum, când trebuie să-mi cumpăr ceva, mă gândesc cât de mult spațiu va ocupa și dacă poate avea mai multe utilizări. O jachetă cu două fețe e mai utilă decât una normală. O eșarfă care poate fi și prosop de plajă și rochie și pernă în avion are dintr-o dată altă valoare. Lucrurile pe care nu le mai folosesc rămân în urmă, poate vor folosi altcuiva. Când am plecat din Cusco am abandonat acolo jacheta mai groasă, doar nu era să o car cu mine prin toate țările calde doar ca să…ce? Să fac o colecție de haine când voi ajunge în București?
Mă gândesc la toate lucrurile care sunt acasă și am un sentiment conflictual cu ele. Mi-e dor de universul ăla casnic, construit cu grijă prin tot felul de achiziții (casă, mobilă, haine), dar văd că pot trăi și fără ele. Când mă îmbie vânzătorii de suveniruri să cumpăr fleacuri ca să am ”recuerdos”, iar reclamele mă îndeamnă să îmi cumpăr obiecte, multe obiecte, nu pot decât să ridic din umeri. Ce să fac cu toate astea? Aproape toate sunt consumabile acum, diferența e că un laptop / telefon / aparat foto costă mai mult și primele două gestionează informație, ar fi o problemă să le pierd.
Dar ultimul model de iPhone? Hainele de marcă, poșetele, bijuteriile? Funcționalitatea primează. Uneori îmi pare rău că sunt atâtea produse locale pe care mi-ar plăcea să le aduc acasă, dar chiar și dacă le-aș trimite prin poștă (am făcut asta, e costisitor) rămâne întrebarea când le voi folosi sau purta? Nu am plecat din țară pe termen limitat, am făcut o schimbare a stilului de viață, schimbare care nu știu cum va evolua, dar cu siguranță n-o să mai fiu legată de un singur loc ca până înainte de pandemie.
Totul e mai fluid acum, iar obiectele nu fac decât să te țină ancorat într-un loc, în care să-ți cheltuiești toți banii și energiile. E un trade off: vrei libertate? Trebuie să renunți la tirania obiectelor, chiar și a celor care îți oferă confort. Vrei o viață cu tot confortul? Accepți să te stabilești într-un loc și libertatea de mișcare să-ți fie restricționată de însăși lucrurile și ființele care-ți sunt dragi. Nu poți să trăiești în lumea largă dacă îți place viața la țară și ai o grădină care trebuie udată zilnic. Și nu toată lumea poate să fie mereu pe drumuri cu toată familia.
Deocamdată am renunțat la confort sau încerc să găsesc variante care să mai includă și statul pe acasă…1-2 săptămâni. Dar cu obiectele m-am cam lămurit: se poate trăi și minimal, pentru mine contează mai mult să am parte de experiențe.
