Londra: din Greenwich Park până în Lambeth Walk

Nu am mai fost la Londra din 2012, de pe vremea când îmi plăcea orașul foarte mult și visam să mă mut acolo cândva. Între timp șarmul Londrei s-a mai disipat și am început să privesc orașul cu ochi critici: clădirile prea vechi de la periferie, meschinăria locativă, cu încăperi înghesuite și scări înguste, mâncarea british fadă, prețurile prea mari și vremea prea umedă. Dacă poți trece peste toate astea, Londra rămâne un oraș fain de vizitat, începând de la Greenwich.

Lambeth Walk

Mă fascinează cartierele tipic englezești, cu căsuțe de cărămidă roșie și străzi numite ”walks”; m-am plimbat destul de mult prin zonă, de la Waterloo până la Elephant and Castle și înapoi în Lambeth Walk, pe tot felul de străduțe care cotesc brusc, turn left, turn right, mereu mă întorceam în direcția greșită.

Greenwich Park

Am profitat de soare ca să mă plimb prin locuri prin care nu am fost, precum Greenwich Park. Am luat un autobuz supraetajat și am coborât în vârful unui deal, e o priveliște foarte faină de acolo. Pe lângă observator e o alee care coboară dealul, după care m-am oprit direct într-un pub pentru niște ”mash and pie”, ceva oribil, o combinație de plăcintă cu piure de cartofi cum numai englezii pot inventa.

Thames Path

Din Greenwich fie iei un ferry până la Tower Bridge, fie mergi pe jos pe o alee pietonală – Thames Path. Am ales varianta a doua până mi s-a înfundat drumul și a trebuit să ocolesc prea multe clădiri de pe malul apei.

Tower Bridge – Tower of London

Un alt autobuz supraetajat m-a catapultat până la Tower Bridge – poți vizita toată Londra cu autobuzele astea și e mai distractiv decât să iei autobuzele turistice. Pe lângă pod era și un simulacru de târg de Crăciun, câteva tarabe și atât. Nu știu dacă britanicii au tradiția asta a târgurilor de Crăciun, se pare că nu, n-am văzut niciun târg adevărat în locurile mai importante din Londra.

Westminster – Southbank – St Paul’s Cathedral – St James’s Park – Buckingham Palace

În ultima zi a început din nou să plouă, să picure, să fie umed și plicticos. Din Lambeth poți să mergi pe jos până la Westminster – Big Ben e în renovare, Tamisa are același aer industrial ca întotdeauna, Tate Modern n-am mai avut răbdare să-l vizitez, iar St Paul e mai interesant din exterior, plus că duminica, când trag toate clopotele, e foarte fain să le asculți din apropiere.

Distracția a fost în St James’s Park, de data asta nu cu veverițe, ci cu porumbei – am avut niște baghete la mine pe care am început să le fărâmițez stând pe o bancă și m-am trezit întâi cu un porumbel mai curajos care mi-a aterizat pe mâna dreaptă, apoi cu mai mulți porumbei, doi pe o gheată, unul pe mâna stângă, altul pe genunchi, ce mai, eram ca femeia cu porumbei din Home Alone, aia care îl sperie pe copil.

A fost așa o bătaie pe baghetele alea că nu mai scăpam de zburătoare, mi se cățăraseră peste tot, ba chiar s-a prezentat și-un gâscan lângă mine plus vreo două-trei lișițe. Mai târziu am văzut pe lac trei pelicani – culmea e că nu i-am zărit niciodată la noi în deltă, dar iată-i plimbându-se plini de importanță prin centrul Londrei.

Lucruri utile

Londra mi s-a părut destul de scumpă, cu 10 lire de abia îți cumperi o cafea și un sandviș, și nici măcar nu sunt cele mai bune cafele sau sandvișuri din lume. Un fel de mâncare obișnuit la un restaurant fără pretenții e în jur de 12 lire, iar o gustare în jur de 5-6 lire. Ce-mi place la Londra e că găsești acolo ceva care lipsește la noi în țară: chipsurile cu sare și oțet. Îmi plac la nebunie chipsurile astea și bineînțeles că am profitat că se găseau în magazine ca să mă îndop cu ele.

Partea bună a nivelului ridicat de trai e că nu trebuie să îți bați capul cu nimic, intram pe Google maps și aflam ce autobuz pot să iau și de unde, pe aeroport, la sosire, nu m-a văzut la față niciun ofițer de frontieră pentru că am avut pașaportul biometric la mine și am trecut pe la porțile automate și a fost prima dată când am plecat undeva în vacanță fără cash la mine și nu am simțit nicio clipă că mi-a lipsit – am plătit peste tot cu cardul, inclusiv în autobuz unde o călătorie costă, în general, 1.5 lire și poți plăti cu cardul contactless, n-ai nevoie de Oyster card. Tot ce îți trebuie în această lume nouă sunt accesul la internet și niște bani și te descurci bine-mersi.