Marrakesh este un oraș generos: oferă experiențe senzoriale (mâncare, sunete, mirosuri, agitație), activități (plimbări cu cămila, cu caleașca, cu balonul), excursii în afara orașului (în deșert, la Essaouira, în Munții Atlas și prin satele berbere) și locuri interesante de vizitat (palate, muzee, grădini).
Sunt multe muzee răspândite prin oraș, sunt și câteva palate, printre care și Palatul Regal, care acum este proprietate privată și nu poate fi vizitat, mai este și orașul nou, pe unde eu doar am trecut, fără să mă opresc prea mult timp. Însă locurile principale, pe care le-aș recomanda unui călător curios cu mai multe zile la dispoziție, sunt acestea de mai jos.
Piața Jemaa El-Fnaa și Moscheea Koutoubia din Marrakesh
Este atracția principală a Marrakesh-ului, un loc pe care nu îl poți rata nici dacă vrei: acolo se întâmplă totul și de acolo pleacă toate drumurile. Moscheea Koutoubia nu se poate vizita de către necredincioși, dar se poate admira de afară – în apropiere este și-un parc în care te poți odihni la umbra palmierilor. Am scris despre Jemaa El-Fnaa aici.
Palatul Bahia
La mică distanță de Jemaa el-Fnaa se găsește Palatul Bahia care mie mi-a amintit (și nu întâmplător) de Alhambra. Deși am citit peste tot despre cele 160 de camere și 8 hectare de grădină, mie nu mi s-a părut chiar atât de mare. După agitația din medina găsești înăuntru o oază de liniște, iar dacă ai ghinionul să dai peste un grup de turiști, aștepți puțin să se „scurgă” mai departe și liniștea va reveni între zidurile răcoroase.
Intrare: 10 Dh
Medresa Ben Youssef
Nu mă pot hotărî ce loc mi-a plăcut mai mult: Muzeul Fotografiei sau Medresa Ben Youssef. O să dau întâietate medresei, pentru frumusețea stucaturilor, a încăperilor mititele și a clădirii vechi de secole. Medresa Ben Youssef este o veche școală coranică din secolul 14 care putea găzdui până la 900 de studenți care stăteau și învățau în niște cămăruțe cu vedere spre curtea interioară. Medresa arată ca un fagure – camerele mici și decorațiunile ca filigranul îți lasă impresia de ceva fragil, dar în același timp puternic.
Intrare: 20 Dh
Muzeul Fotografiei
Este unul din cele mai frumoase locuri din Marrakesh, un muzeu privat, fondat în 2009 de Hamid Mergani și Patrick Manac’h, un loc primitor în care m-am simțit cu adevărat ”în Maroc”. Fotografiile alb-negru, unele foarte vechi, îți deschid ochii asupra unei varietăți a oamenilor care nu îți este accesibilă pe stradă, ca simplu turist. Muzeul Fotografiei este amenajat într-un fost caravanserai, renovat cu bun gust – poți urca pe terasă și să iei masa acolo, sau să te odihnești în camera în care rulează filme turnate în munții Atlas.
Intrare: 40 Dh
Cimitirul Evreiesc Miara
Plecând de la Palatul Bahia și mergând spre marginea orașului ajungi la Cimitirul Evreiesc, cel mai mare din Maroc, datând din secolul 16. Nu este un obiectiv turistic, dar pentru câțiva dirhami dați paznicului îl poți vizita liniștit.
Este un loc uriaș în care te poți plimba nestingherit – în afară de mine nu mai era nimeni când am ajuns acolo, apoi au mai apărut vreo doi turiști, cimitirul nefiind, evident, pe traseul agențiilor turistice. Mormintele sunt în general nemarcate, în special cele foarte vechi, și arată ca niște movilițe roz, rabinii având onoarea de a fi înmormântați în mausolee construite lângă zidul înalt. Deși este foarte vechi, cimitirul este în continuare în uz – într-un colț se găsesc morminte evreiești mai recente.
Intrare: nu există bilet de intrare, eu i-am dat paznicului 5 Dh
Palatul El Badi
Mult mai vechi decât Palatul Bahia, Palatul El Badi este în mare parte o ruină pe ale cărei ziduri stau de pază berzele. Într-o încăpere rulează non-stop un film care îți arată măreția de odinioară a palatului, miraculos readusă la viață de tehnologie: palatul cândva impresionant a fost construit la ordinul sultanului saladin Ahmad al-Mansur, în secolul 16. Au mai rămas în picioare câteva ziduri, piscinele, din care unele au devenit grădini de portocali, și o sală de expoziții care era închisă la momentul vizitei mele. Te poți urca pe o terasă de unde ai vedere către oraș și curtea imensă a palatului – la mică distanță actualii locatari ai palatului veghează stând într-un picior și clămpănind de zor.
Intrare: 10 Dh
Grădinile Majorelle
Grădinile Majorelle, create de Jacques Majorelle și deținute de Yves Saint Laurent, sunt un loc frumos, dar excesiv de turistic, în care mie mi-au lipsit liniștea din Medresa Ben Youssef și indiferența față de timp din El Badi: la Majorelle te reîntâlnești cu civilizația europeană, cu turismul organizat și cu ”vă rugăm nu atingeți aia”. Este frumos, e drept, albastrul numit ”majorelle” e intens și ireal, dar când intri în ”shop” și vezi prețurile hainelor de acolo îți vine s-o iei la goană imediat. Grădinile Majorelle sunt cel mai scump obiectiv turistic din Marrakesh, la 70 Dh cât este intrarea.
Intrare: 70 Dh
Muzeul Tiskiwin
Căutând ceva de vizitat pentru ultima zi în Marrakesh am găsit acest mic muzeu care expune obiecte din regiuni care au făcut parte din traseul expediției Tiskiwin. Aceasta a pornit din Maroc, a coborât în Africa neagră și s-a întors, după o călătorie în buclă, în Marrakesh.
Muzeul Tiskiwin e în drum spre Palatul Bahia, cu puțin înainte de a ajunge acolo, dar e mai greu de găsit pentru că trebuie să intri pe o alee, iar din stradă nu e niciun semn care să-ți dea de înțeles că ar fi un muzeu pe acolo. La intrare am primit un dosar cu explicații puse în țiplă, după care custodele a dispărut din vedere, nu am fost decât eu și-un cuplu în vârstă în tot muzeul: senzație de totală libertate în acest mic muzeu uitat de lume, care tocmai de asta mi-a plăcut mult.
Intrare: 20 Dh
Mormintele Saadine
Dinastia saadină e de origine arabă și a domnit în Maroc în jur de o sută de ani, din secolul 16 până în secolul 17. Mormintele lor au fost redescoperite în secolul 19 și au devenit obiectiv turistic – locul nu este foarte mare și e înconjurat din toate părțile de ziduri, ca să ajungi la ele treci printr-un culoar care nu te lasă deloc să ghicești ce te așteaptă la capăt, par să fi fost ascunse cu bună știință, chiar în mijlocul orașului. La vizita mea erau câțiva muncitori care lucrau la renovarea unor morminte și deși acestea sunt frumoase, nu pot spune că m-au impresionat chiar atât de mult.
Intrare: 10 Dh
Zidurile Cetății
Într-o zi am ieșit să mă plimb de-a lungul Rue de Rampart, pe așa zisul traseu al celor 1000 de porți. Orașul vechi este înconjurat de ziduri care se întind pe 19 kilometri, construite de almoravizi în secolul 12. S-au păstrat și câteva porți impresionante, ca Bab Agnaou.
Străzile din Medina
După ce m-am obișnuit cu orașul mi-a plăcut să mă pierd pe străzile lui. Acestea nu seamănă cu străzile orașului nou (există și un astfel de Marrakesh, cu totul altfel), dar îți oferă de toate: zgomote, mirosuri, culori, oameni și animale. E plin de măgăruși cu ochi mari care trag câte-o cotigă plină cu mentă, găinile se vând vii la ”magazin” și se cântăresc cu tot cu pene, carcasele de vacă atârnă lângă capetele de oaie, iar mirodeniile zac în saci uriași și miros înțepător.
Dar nu m-am lăsat complet în voia locurilor – am avut în permanență GPS-ul de pe telefon pornit și știam în fiecare moment unde mă aflam și cum puteam ieși de acolo. Fără ajutorul tehnologiei m-aș fi rătăcit la fiecare pas, străzile din medina sunt un adevărat labirint.
Grădinile Menara
Deși în fotografii arată spectaculos, cu Munții Atlas profilându-se în spate, în realitate Grădinile Menara sunt un loc prăfuit, cu mulți măslini împrăștiați peste tot și un bazin cam murdar de care nu-ți vine să te apropii.
M-am oprit acolo în drum spre aeroport, pentru că este în afara orașului, și am fost cam dezamăgită să nu găsesc nimic. Cu toate acestea era plin de localnici, e un loc pentru picnicuri și familii care ies după masa și seara la o plimbare. Auzind voci de femei cântând o muzică ritmată m-am strecurat printre copaci să văd ce se întâmplă – am descoperit un grup de fete de vreo 18 ani care cântau atât de bine încât în curând s-a strâns mai multă lume acolo: mame cu bebeluși și femei mai în vârstă, înfășurate în văluri cochete, fete mai mici sau mai mari, ba chiar și-au făcut curaj și vreo doi băieți care au început să bată într-o tobă. Deși Menara, ca grădină, nu mi s-a părut interesantă deloc, întâlnirea cu muzica acestor fete din Maroc a fost minunată.
Intrare: liberă
Alte locuri din Marrakesh
Alte sugestii de vizitare găsiți și aici. Dacă ajungeți în Marrakesh faceți-vă curaj să încercați cât mai multe lucruri: de la un ceai de mentă băut seara la o terasă din Jemaa El-Fnaa până la tajine sau melci, o plimbare cu cămila sau o negociere în souk. Iar dacă aveți recomandări pentru Marrakesh, lăsați un comentariu mai jos – este un oraș în care nu m-ar deranja deloc să mă întorc.
“Farmacia” lui Ali Baba din piața Jemaa El-Fnaa:
Fosta piață de sclavi, acum piață de second-hand ținută de femei:
