Când am citit Cartea neliniştirii a lui Pessoa nu îmi puteam imagina decât o Lisabona toropită de întuneric și ceață, un loc al tristeții și al întrebărilor fără răspuns. Dar acela este un oraș construit în imaginar, cu prea puține legături cu Lisabona reală, însorită și plină de vervă.
Dacă nu ați fost niciodată în Portugalia și nu știți cu ce să începeți, mergeți la Lisabona și nu veți fi dezamăgiți. Este un oraș modern în care nu te poți plictisi, vremea este bună tot timpul (spre deosebire de nord care, iarna, e foarte ploios), iar oferta de magazine, restaurante și obiective turistice este foarte variată.
În loc să revizitez locurile pe care le-am văzut acum 8 ani, am preferat să urmez malul râului Tejo sau să mă plimb la întâmplare prin cartiere obișnuite din care nu mai știam cum să ies. Nu am fotografii din ultima zi în Lisabona, mi s-a stricat aparatul și am rămas fără un ”martor” important.
Încercând acum să refac traseul parcurs, mă simt de parcă mi s-a furat ceva: am fost acolo, dar nu mai știu unde să plasez locurile în care am ajuns. Ele vor rămâne niște amintiri vagi, încețoșate, ca și cum nici nu s-au întâmplat.
