Îmi luasem o săptămână de vacanță în Franța și nu mă puteam hotărî unde să stau, astfel încât să pot vizita mai multe locuri. Întâmplarea a făcut ca Laval să întrunească mai multe condiții: cazare la un preț bun, locuri frumoase în împrejurimi, legături bune cu trenul. Laval să fie!
Acum câțiva ani, când am fost pentru prima dată în Bretania, am zărit din tren un oraș drăguț cu un pod și un castel și m-am uitat repede pe hartă să văd cum se numea. Era Laval, care a rămas marcat cu un steguleț mulți ani la rând, până când pandemia m-a alungat din Parisul rece până în ”județul” Mayenne.
Amuzant e că am stat la cinci minute de gară, dar în direcția opusă față de centrul orașului și de abia în ultima mea zi acolo m-am dus să vizitez și orașul în care stătusem o săptămână. Am stat la un hostel/cămin pentru un colegiu din apropiere și în duminica în care am plecat nu mai era nimeni la secretariat, așa că a trebuit să car trollerul după mine.
La fel ca alți oameni (sper) care călătoresc singuri și pentru mine obiectele care mă însoțesc au personalitate și o viață a lor: a trebuit să conving trollerul că n-o să pățească nimic pe străzile pietruite din centrul vechi, altfel ar fi rămas la gară, sensibil cum e.
Și, desigur, și eu și trollerul oboseam frecvent. Când a trebuit să urc niște străduțe pietruite până sus la castel deja îmi făceam griji că o să rămân fără vreo rotiță, așa ne hurducăneam pe acolo.
Lângă castel se ține o piață de legume, mâncare gătită, trufandale și ce mai vrei tu. La prânz toată lumea își închide tarabele și pleacă acasă.
Un loc bun de belvedere e într-un parc cocoțat pe un zid: nu mai știu cum am urcat până acolo cu trollerul, dar știu că după asta nu mi-a trebuit explorare cu bagajul. Avusesem parte de destulă explorare în ziua aceea!
Bun si util articolul. Frumos orasel
Mulțumesc 🙂