Las Galeras: când viața îți oferă plaje și mango

Am stat o lună în Republica Dominicană, dar dacă m-ar întreba cineva unde m-am simțit cel mai bine, aș răspunde și neîntrebată că în Las Galeras, în Peninsula Samaná – un sat liniștit la capăt de lume, înconjurat de plaje splendide și munți verzi.

Playa Grande

Am ajuns acolo după un drum de o zi pe ruta Punta Cana – Santo Domingo – Las Galeras, și numai norocul a făcut să nimeresc în Santo Domingo exact autocarul care mergea direct la Las Galeras, căci altfel trebuie să te duci până în orașul Samaná și să mai iei un guagua de acolo.

M-am dus direct la hotel și apoi iute pe plajă, să văd unde am ajuns. Și a trebuit să admit că ajunsesem unde trebuie: până și plaja din sat arăta senzațional, cu munți în depărtare și-un apus încântător. În Las Galeras nu sunt resorturi, sunt câteva hoteluri cochete și hosteluri și în general vezi mai degrabă turiști dominicani decât străini.

Playita

Playita e o plajă mai mică la care ajungi mergând pe lângă case și printre palmieri – a fost plaja mea preferată din Las Galeras, în afară de Fronton și Rincon care sunt mai departe, și locul în care îmi luam pauza de relaxare în zilele lucrătoare.

În mod normal lucrez de dimineața devreme până la prânz și apoi din nou după-masa / seara și dacă pot îmi iau o pauză la prânz. Pauza aia e timpul meu de relaxare în care mă detașez de toate taskurile, urgențele, de laptop, whatsapp și email (nu am internet pe mobil). Folosesc timpul ăsta ca să mă încarc cu energie, să îmi pun ordine în gânduri și să las spațiu pentru idei noi. În Las Galeras mă duceam pe Playita ca să mă uit la crabii care țopăiau pe nisip, la maracuja care se cocea în copac, la norii de pe cer și la valurile care veneau și plecau încontinuu.

Făceam astfel de pauze și în București, dar acolo mă plimbam prin Cotroceni și mângâiam pisicile lenevoase, în străinătățuri am alte ritualuri, de exemplu la prima vizită pe Playita am descoperit în capătul plajei o cărare prin pădurea tropicală, care după câteva minute m-a scos undeva între vile elegante și copaci de mango. O fetiță cu o tărăboanță a venit să strângă fructele căzute din copac, așa că m-am conformat și eu: când viața îți oferă mango, le iei cu amândouă mâinile… și îți faci poze cu ele 😛

Micile bucurii sunt importante în viață și n-ar fi fost frumos să ignor existența boulangeriei din sat, un magazin mic și intim de unde cumpăram tarte cu lămâie sau cu căpșuni, ravioli și cârnăciori proaspeți, delicatese pe care nu le găsești la orice colț de stradă în Republica Dominicană.

Playa del Aserradero

În partea dreaptă a satului este Playa del Aserradero, o altă plajă frumoasă la care ajungi mergând pe jos printre palmieri, pe o cărare îngustă. Am fost acolo într-o zi ploioasă, așa că nu era aproape nimeni acolo, doar niște căței care aveau chef de joacă. În capătul plajei e o altă zonă verde și sălbatică, cu palmieri între care pasc cai – unul dintre ei avea pe ceafă un stârc alb care îl ciugulea de insecte, în timp ce la picioarele sale dormea un mânz mic.

Samaná

Capitala regiunii este orașul Samaná la care ajungi din Las Galeras într-o oră și ceva cu un guagua care circulă de câteva ori pe zi. M-am dus acolo ca să găsesc un bancomat, căci în Las Galeras există unul singur cu o limită de 2000 pesos / zi la orice retragere (140 de lei), iar în Samaná există 3 (trei!) bancomate 😀

Samaná e un oraș mai agitat și nu mi-a plăcut foarte tare, dar are niște insulițe în larg care sunt conectate între ele prin poduri și o plimbare acolo e plăcută, chiar și într-o zi înnorată, cum am prins eu. La întoarcere am așteptat un guagua peste o oră, de mi se lungiseră urechile…

Cazare în Las Galeras

În Las Galeras am stat la Il Triangolo: am închiriat o cameră privată și am primit-o pe cea de la ultimul etaj unde aveam tot spațiul doar pentru mine. Corpul acela de clădire arată ca un turn crenelat, așa că mă simțeam ca prințesa din turnul alb 😀

Hostelul e al unei familii de italieni, așa că trăiam zilnic efectul globalizării: în jurul meu se vorbeau italiană și spaniolă, cumpăram mâncare italiană și franceză de la franțuzoaica din sat și mă plimbam pe plajele dominicane. Hostelul are bucătărie și o zonă comună drăguță, dar e plin de țânțari jos, dimineața când coboram la micul dejun mă pregăteam de bătălie dându-mă cu spray anti-țânțari, iar dacă ratam vreo mână sau altceva, era vai și amar de mine!