Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic de pe la noi, este pitit în mijlocul Ținutului Secuiesc – drumul până acolo e plin de meandre, stânga-dreapta, stânga-dreapta și, după ce se ajunge la un loc cu multe mașini, grătare și oameni, se mai merge încă vreo 2 kilometri până la lac, undeva în vale.
Dar înainte ne-am oprit la un punct de belvedere – sunt doar câteva trepte abrupte de urcat, însă de sus se vede lacul ca un ochi albastru printre brazi, așa că, dacă nu ratați indicatorul către acest „belvedere”, merită să gâfâiți cale de un minut sau două. La lac nu e mare lucru de făcut, bănuiesc că lumea se duce pur și simplu pentru iarba verde și apa rece. Există și bărcuțe, iar lângă ele niște băieți camuflați într-un fel de colaci de plastic veghează să nu se înece vreun creștin.
Mi se par asa haioase ambuteiajele astea la coada vacii ^_^
Am mai si unul la botul vacii, dar nu asa fotogenic 🙂
Really? Da sa vedem!