La final rămâi doar cu amintirile

Anul acesta este al zecelea an de când am prins microbul călătoriilor. Chiar dacă am călătorit încă de mic copil, de abia începând cu 2008 mi-am făcut curaj să plec de capul meu prin lume. Mi-a plăcut atât de mult lucrul ăsta încât de atunci călătoriile au devenit principalul meu hobby.

Mi-am dat seama destul de repede că a călători nu este un simplu act superficial (chiar dacă pentru unii oameni este exact asta). E o activitate plăcută, dar în același timp este și o investiție pe care o faci cu timpul tău, timp care este cea mai volatilă și limitată resursă pe care o avem. La final, fie că este finalul unui an sau finalul unei vieți, rămâi doar cu amintirile, iar călătoriile au darul acesta, de a crea amintiri puternice, de care îți amintești toată viața.

Este ca și cum ai aduna o comoară, adăugând mereu ceva nou la ea, îmbogățindu-te de la un an la altul, însă față de comorile materiale care îți pot fi furate, pe aceasta nu ți-o poate lua nimeni, niciodată, cel puțin nu în acest univers în care timpul curge într-o singură direcție.

Sigur că a călători nu este lucrul suprem în viață. Amintiri frumoase îți pot lăsa și oamenii, reușitele profesionale sau de altă natură. Avem capul doldora de amintiri, dar nu toate ne mișcă în aceeași măsură sau într-un mod pozitiv. Cumva, faptul că te deplasezi în spațiu și în timp, într-un loc în care nu ai mai fost niciodată, are darul să trezească niște resorturi în tine și să fixeze un anumit moment din viața ta. Viața noastră e formată din ani și zile, dar dacă te uiți în urmă îți amintești foarte puțin, poate câteva momente care au sclipit o fracțiune de secundă ca o stea căzătoare pe un cer înstelat.

Cred că ne vindem timpul mult prea ieftin față de cât de valoros este el, în realitate. Cred că, deși este important să lucrezi ceea ce îți place și uneori e necesar să îți sacrifici timpul personal pentru a realiza un proiect important, la un moment dat trebuie să te întrebi dacă o carieră care vine la pachet cu mai mulți bani și mai multe responsabilități este un târg într-adevăr avantajos pentru tine.

Câteodată citesc despre cineva care nu a mai avut o vacanță de ani de zile și îmi vine să strig: ”Dar de ce?!” La ce bun să (și aici fiecare poate completa cu o realizare importantă, de la o casă, o familie, o afacere proprie sau orice altceva), dacă nu mai ai timp pentru tine? Dacă nu-ți mai permiți să te oprești din goana vieții și să-ți acorzi șansa de a explora alte locuri?

Orice schimbare de peisaj provoacă o schimbare în noi, iar de obicei aceste schimbări sunt în bine, ne deschid ochii, ne permit să ne punem întrebări, ne uimesc și ne alină, în același timp. Ne încarcă cu energie pentru a putea să ne întoarcem la rutina zilnică care roade an de an din noi, până când nu mai rămâne mare lucru din ceea ce am fost cândva.

Când mă gândesc la anul care a trecut, cele mai puternice amintiri le am tot din călătorii: drumul la vale cu un furgon, în Ischia; o baie în mare în septembrie, în Syros, și pietrele uriașe, rotunde și albe pe care le puteam atinge cu vârful degetelor de la picioare; plimbările cu barca pe lângă Sulina și apusul de soare din cimitirul maritim; un braț de narcise galbene cumpărate în Craiova și primul cidru descoperit de abia atunci; sau plaja pustie din Bakio, Țara Bascilor, într-o zi de noiembrie și brândușele care mi-au ieșit în cale.

De la an la an devin cu totul altă ființă, iar lumea din jurul meu se schimbă și ea, însă momentele astea pe care le-am trăit nu mi le poate lua nimeni, niciodată. Sunt ale mele, pe vecie. Până când nici eu nu voi mai fi.