Khor Virap Monastery și Noravank, mănăstirea din defileu

Toate mănăstirile din Armenia au fost construite în locuri foarte frumoase – pe marginea unei prăpăstii, pe un delușor cu vedere la Ararat, în mijlocul unei păduri etc., ați prins ideea. Dacă era un loc și frumos, și izolat, era și mai bine, că pe vremea aia nu prea existau excursii organizate în afară de cruciade și nu călca tot poporul pe acolo.

Khor Virap Ararat Armenia

Așa și cu Khor Virap Armenia – deși la mică distanță de Erevan (mică față de distanța Erevan–Tatev, de exemplu), locul în care a fost ridicată mănăstirea este unul cu dichis: pe un deal, față în față cu muntele Ararat.

Khor Virap înseamnă „puț adânc” pentru că în curtea mănăstirii există un puț în care a fost închis sfântul Grigorie Luminătorul, puț în care turistul curios poate coborî pentru a căsca gura la pereții goi, în caz că nu suferă de claustrofobie. Aș fi coborât și eu, dacă mi-aș fi adus aminte de puț la timpul potrivit, și nu după ce am plecat de acolo. Regrete eterne! Dar las’ că mai găsesc eu un puț pe undeva…

Cum urci spre mănăstire, te întâmpină în parcare mulți localnici dornici să îți ofere un porumbel alb. Cum nimic nu-i gratis pe lumea asta, exceptând călătoritul, desigur, am întrebat-o pe ghidă care-i treaba cu porumbeii călători. Am aflat că are legătură cu povestea biblică a lui Noe, a cărui corabie s-a oprit pe muntele Ararat:

După o sută cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe pământ și a se împuțina. Iar în luna a șaptea, în ziua a douăzeci și șaptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munții Ararat. Apa a scăzut mereu până în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munților. După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie, și a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a secat apa de pe pământ. Apoi, după el a trimis porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ. Porumbelul însă, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el, în corabie; căci era încă apă pe toată fața pământului. Și a întins Noe mâna și l-a apucat și l-a băgat la sine, în corabie. Și așteptând încă alte șapte zile, a dat iarăși drumul porumbelului din corabie, și porumbelul s-a întors la el, spre seară, și iată avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe fața pământului.
Geneza 8, 3-11

Cumpărai porumbel, îi dădeai drumul „spre libertate” și după cinci minute acesta se întorcea la stăpânul lui, care îl vindea altui turist. O afacere profitabilă.

Mănăstirea nu e foarte mare și, după ce ieși din incintă, poți urca sus pe deal pentru o priveliște panoramică. Într-o parte se zărește, impunător, Araratul, acum dincolo de granița turcească, iar în rest un peisaj auriu pătat ici-colo de bucăți verzi de câmpie. E frumos, aproape că ți-l poți imagina pe Noe plutind pe cer spre muntele Ararat…

Lucruri utile: la Khor Virap se ajunge cu taxiul din Erevan sau cu excursia unei agenții. Nu există transport public spre Khor Virap.

Vizitare: mănăstirea se vizitează gratuit.

Noravank, mănăstirea din defileu

Dintre toate mănăstirile vizitate în Armenia (și în principal cam asta se vizitează acolo), Noravank mi-a plăcut cel mai mult. Este în mijlocul unui defileu spectaculos săpat în stânci roșiatice și abrupte, mănăstirea însăși fiind de aceeași culoare și cocoțată pe un vârf de munte. În plus, probabil și din cauza accesului mai dificil, este un loc mai puțin turistic: doar tu și muntele și câțiva turiști care s-au aventurat până acolo.

„Vank” înseamnă „mănăstire”, iar Noravank înseamnă „mănăstirea nouă”. În cadrul mănăstirii sunt mai multe biserici, cea mai frumoasă fiind Surp Astvatsatsin – are două etaje, iar de la etaj se poate coborî în exterior pe o scăriță de pe fațadă. Nu am mai văzut ceva atât de frumos până acum și atât de ingenios lucrat – meritul îi aparține sculptorului și miniaturistului Momik, aceasta fiind și ultima sa lucrare.

Cealaltă biserică se numește Surb Karapet, tot de prin secolul al XIII-lea ca Surp Astvatsatsin, și găzduiește mausoleul prințului Smbat Orbelian. Ambele biserici sunt minuțios decorate, iar în jur se găsesc multe khachkars (cruci de piatră) foarte vechi. În afară de cele două biserici mai există și o capelă – Surb Grigor – în care se găsesc mormintele familiei Orbelian.

După ce m-am plimbat peste tot, am sărit gardul de piatră și am luat-o în sus pe munte, printr-o iarbă aurie ca spicul de grâu – de sus priveliștea e superbă, cu cele două biserici roșiatice pe fundalul munților din jur. Foarte frumos e la Noravank, dacă ajungeți prin Armenia, recomand o vizită și-acolo.

Lucruri utile: nu există transport public până la Noravank, eu am ajuns cu o excursie de la agenția Hyur. Intrarea la mănăstire este gratuită.

🗺️ Ce am vizitat în Armenia

📍 Bine am venit în Erevan – impresii din capitala Armeniei
📍 Mănăstirea Tatev – cu telecabina peste canion
📍 Ecimiadzin – cea mai veche catedrală din lume
📍 Prin Armenia cu agenția Hyur – excursii organizate din Erevan
📍 Lake Sevan – mănăstiri și natură în Dilijan
📍 Garni și Geghard – templu păgân și mănăstire în peșteră
📍 Caucaz și Munții Caucaz – circuit prin 4 țări și buget total