Johannesburg fără filtre: frică, lumini și povești de pe drum

Eram în ultimele zile ale călătoriei mele în Johannesburg Africa de Sud și, la o plimbare prin parc, am întâlnit o doamnă drăguță, de culoare, cu un mops care adora să se tăvălească prin iarbă. I-am povestit ce am vizitat și mi-a spus: Wow, you saw a lot! Some tourists don’t even come to Johannesburg, they are afraid they will be killed in the street.

Johannesburg e genul acesta de oraș care trezește anxietăți: să mergi sau să nu mergi? Cât de sigur este?

Johannesburg Africa de Sud

Johannesburg e destul de tânăr, a fost fondat în 1886, când s-au descoperit zăcăminte de aur în apropiere. A fost un boom, cu o migrație masivă de mineri, antreprenori și muncitori din întreaga lume, așa că orașul s-a dezvoltat rapid ca un centru economic al regiunii.

Apoi a venit apartheidul. Zonele de locuit și locurile de muncă erau strict separate pe criterii rasiale chiar înainte de apariția oficială a apartheidului, ulterior totul intensificându-se, populația de culoare fiind strămutată forțat în periferii, ca Soweto (South Western Townships). Townshipul a devenit un simbol al luptei împotriva apartheidului, atât Mandela cât și Desmond Tutu fiind activi în Johannesburg și în împrejurimi.

După 1994, multe zone centrale s-au degradat, dar altele au fost revitalizate, ca Maboneng, Braamfontein și Newtown. Azi, Johannesburg e cel mai mare oraș din Africa de Sud și centrul economic al țării. E și un hub de transport regional – dacă vrei să călătorești în sudul Africii, cele mai multe zboruri trec prin Joburg, așa că e util că s-a eliminat viza pentru români în septembrie 2025, înainte era mult mai complicat.

Maboneng

And now close the window, because these guys… În prima zi în Johannesburg am vrut să vizitez ceva în centru, fără să realizez că exact centrul e cea mai proastă zonă în acest oraș. Am luat un Uber până la Constitution Hill Human Rights Precinct, dar când am ajuns acolo nu mi-a plăcut zona; nu arăta ca în fotografii, era un muzeu, dar nu erau turiști, iar străzile până acolo fuseseră dubioase, cu multă sărăcie.

M-am răzgândit și i-am zis șoferului să mergem la următoarea oprire de pe lista mea, Maboneng. Dar când am ajuns acolo iarăși m-am codit. Șoferul m-a întrebat, amuzat: Do you even know where you want to go?

Știam, dar și străzile de lângă Maboneng arătau dubios, cu sărăcie și personaje cam neprietenoase. M-am plimbat prin multe țări sărace, dar pe unele străzi din Joburg nu m-aș simți confortabil să merg. Asta în centru.

Până la urmă am coborât în Maboneng și a fost foarte ok zona. E o stradă principală cu unele secundare cu graffiti, multe restaurante și cafenele, galerii de artă, inclusiv într-o parcare era un tip foarte prietenos care avea tablouri pe ziduri și-a pălăvrăgit cu mine.

M-am relaxat, nu era așa de rău Johannesburg. M-am oprit întâi într-o cafenea drăguță – Bertrand Café, am făcut poze peste tot, apoi am vrut să iau masa și am căutat un rooftop, dar se pregăteau de o petrecere privată.

Numele Maboneng vine din limba seSotho, una dintre cele 11 limbi oficiale ale Africii de Sud, și înseamnă „locul luminii”. E fost cartier industrial transformat într-un mic laborator urban de artă, gastronomie și reconectare umană. Adică petreceri, care încep mai târziu, dacă mergi spre seară, atmosfera e foarte animată, ziua e mult mai liniște.

Walter Sisulu National Botanical Garden

Duminică am vrut ceva mai multă natură și m-am dus la Walter Sisulu National Botanical Garden, în partea de vest a Johannesburgului, la vreo treizeci de kilometri de centru. Grădina are trei sute de hectare, peste șase sute de specii de plante native din Africa de Sud și o cascadă foarte drăguță.

Am mers destul de mult până acolo cu un Uber, iar când am ajuns, șoferița a luat-o pe o alee greșită. O doamnă de la pază ne-a întrebat dacă am venit la eveniment. Eu habar n-aveam de niciun eveniment, începusem să mă întreb dacă nu era închisă grădina asta și venisem degeaba.

Până la urmă am găsit intrarea principală, era într-adevăr un concert acolo și se vindeau bilete separat. Fără să vreau am intrat și în zona concertului, dar apoi mi-am continuat plimbarea până la cascadă, ținta mea principală.

Cascada Witpoortjie cade spectaculos peste o faleză de stâncă, iar deasupra se zice că trăiește o pereche de vulturi negri Verreaux, considerați simbolul grădinii (nu i-am văzut). Grădina botanică e mare, cu poteci pentru drumeții, zone de picnic și un mic restaurant.

Mi-a plăcut mult acolo, sunt și alei mai ferite, cu vedere spre partea aceea a orașului. E un loc în care te poți plimba în siguranță, fără grijile pe care ți le faci uneori în Johannesburg. Grădina a fost numită în onoarea lui Walter Sisulu, lider al luptei anti-apartheid, și e deschisă zilnic.

Lucruri utile: biletul de intrare costă 100 rand, iar programul este 8–17. La plecare, deși avusesem semnal Vodacom în interiorul parcului, nu am mai prins deloc semnal ca să chem un Uber și să mă întorc la cazare. M-au ajutat paznicii, au comandat ei și am plătit cash. De știut dacă pățiți la fel: să aveți și bani de hârtie la voi (în Africa de Sud poți plăti cu cardul peste tot).

Apartheid Museum

Intrarea la Apartheid Museum e puternică. La intrare, vizitatorii primesc random un bilet pentru White sau Non-White și intri pe unul din cele două culoare, ca să vezi pe pielea ta cum se simte segregarea. E o replică metaforică a modului arbitrar în care oamenii erau tratați sub apartheid, experiența fiind și una empatică, nu doar informativă.

Nu e un muzeu plictisitor, dimpotrivă, s-au păstrat inclusiv obiecte de atunci, ca semne de magazine Blankes și Nie-Blankes de pe vremea apartheidului. La non-albi intrau și asiaticii și coloured, nu doar Afrikans.

Au și niște filmări din vremea apartheidului și conflictele de la final, cu lupte pe stradă. Înțelegi un pic mai bine istoria țării văzând toată violența aceea, care s-a repercutat peste ani și a lăsat urme adânci în oameni, care se văd și azi.

Lucruri utile: biletul de intrare costă 170 rand, programul e de miercuri până duminică, între 09:00 și 17:00.

Lindfield Victorian House Museum

Ochisem o casă istorică pe Google Maps și m-am dus acolo crezând în mod greșit că funcționează ca un muzeu obișnuit la care doar te prezinți. Am luat un Uber până acolo și când am ajuns, am găsit lacătul pe poartă.

Nu știam ce să fac; șoferul încă nu plecase și l-am rugat să mă ducă în altă parte, așa că am început să mă uit pe hartă unde să merg. În clipa aia a mai oprit o mașină și din ea a coborât o doamnă în vârstă, mi-a trecut prin cap să o întreb dacă știe ceva despre Lindfield Victorian House Museum și mi-a răspuns It’s my house!

Am aflat că muzeul este casa ei, dar se vizitează doar cu programare. Întâmplător, aștepta niște vizitatori care se informaseră mai bine decât mine și m-a invitat să particip și eu la vizită. Ajunsesem acolo la fix! 🙂

Casa e o locuință ticsită cu obiecte victoriene care recreează atmosfera din perioada reginei Victoria. Actuala proprietară, Katherine Love, a strâns mobilă, obiecte decorative, ustensile de epocă, reprezentative pentru viața de zi cu zi a unei familii burgheze din perioada victoriană / edwardiană.

Deși casa pare mică din exterior, sunt o mulțime de camere, toate pline ochi cu obiecte de colecție care recreează atmosfera din perioada victoriană. Sufragerie, dormitoare, bibliotecă, bucătărie, camera copiilor. Era până și o casă de păpuși cu o mulțime de camere și personaje, aș fi fost în al nouălea cer să am așa ceva în copilărie!

Katherine Love se ocupă acum singură de uriașa colecție și încă mai cumpără obiecte și are planuri, deși are peste 70 de ani. La etajul casei sunt câteva camere care erau ale servitorilor și are de gând să le mobileze și pe acelea.

Lucruri utile: biletul de intrare costă 100 rand, muzeul se vizitează doar cu programare, găsiți detaliile pe site sau în Google Maps.

Munro Drive Viewpoint

Există mai multe puncte panoramice în Johannesburg, eu l-am ales pe cel mai aproape de cazarea mea, dar s-a dovedit a fi destul de popular, am văzut și grupuri cu ghid oprind acolo.

M-am dus la Munro Drive Viewpoint cu un Uber ca să văd orașul Johannesburg de sus, decorat cu copacii de jacaranda, care sunt înfloriți primăvara în Africa de Sud (am vizitat orașul în noiembrie).

Îmi plac cafenelele, iar la Munro Drive mi-a ieșit iar una chic în cale – pe panta de lângă punctul panoramic e această cafenea mică, cu măsuțe colorate și vedere frumoasă. Trebuie să mai urci un pic dealul ca să găsești intrarea, așa că am făcut o scurtă pauză acolo.

Lucruri utile: punctul panoramic e gratuit.

Delta Park

La a doua oprire în Johannesburg, înainte de a părăsi Africa de Sud, am stat în altă zonă a orașului, în Randburg, lângă Delta Park. Într-una din zile am vizitat parcul, deși gazda mea mă avertizase să merg dimineața, când sunt și localnici cu căței, căci uneori sunt și personaje dubioase acolo.

Într-adevăr, am zărit și eu un homeless cu privire pierdută, dar chiar înainte o întâlnisem pe doamna pe mopsul de care povesteam la început și m-a însoțit până la cafenea, ca să-mi arate drumul.

E un râu care traversează parcul și care nu pare cine știe ce, dar cu câteva zile mai devreme adusese o viitură care stricase un pod masiv din ciment, așa că proprietarul cafenelei improvizase unul nou, din lemn.

A fost foarte drăguță vizita acolo. Cafeneaua are o grădină mare și au și un țarc cu doi cai prietenoși, așa că a fost o ședință ad hoc de terapie cu cai. Amândoi au venit la mângâiat, iar cel maro, care era mai înalt, a scos capul peste gard să mă vadă mai bine.

În incinta cafenelei e și un mic magazin boutique cu haine de inspirație africană și mi-am cumpărat o rochie care era la reducere. Aveau lucruri frumoase, așa cum vrei să îți iei când faci o călătorie în Africa.

Unde mănânci în Johannesburg

În Johannesburg mâncarea e bună și ai de unde alege. La Pata Pata African Restaurant în Maboneng am mâncat Hunter’s steak of the day, adică friptură de kudu, o antilopă cu coarne lungi, spiralate, care pot ajunge la peste un metru fiecare, și dungi albe verticale pe corp. Aveau și tocană de impala, o antilopă de talie medie, cam cât o căprioară mare.

În altă zi am mers la Olives and Plates pentru niște arhitectură Cape Dutch. Stilul îmbină influențe olandeze, franceze și germane, aduse de coloniști și hughenoți, adaptate la clima locală. Casele Cape Dutch erau construite din chirpici sau piatră, cu pereți foarte groși care mențineau temperatura constantă.

Am luat și acolo o friptură, dar am mers mai mult pentru arhitectură și pentru atmosferă. Restaurantul e în complexul universității Wits, așa că Uberul trece de un punct de pază. Fiind un campus, e plin de clădiri studențești acolo, printre care te poți plimba, și mulți copaci de jacaranda.

Cafenele

Sunt multe cafenele drăguțe din care poți lucra una–două ore. Am fost într-o zi la Bean There Coffee Company, e într-o curte în care sunt multe magazine chic cu tot felul de chestii, de la haine la genți. Mi-am cumpărat ceva de acolo și, după ce am vorbit cu vânzătoarea:

Ea: Are you from Brazil?
Eu: No, from Romania
Ea: Oh, really?!? I would have never guessed!

Delta Cafe & Don Quixote e cafeneaua care mi-a plăcut în Delta Park, cu cărți, cafea și doi cai frumoși. Ajungi acolo cu Uber sau traversând parcul.

Cum ajungi în Johannesburg

La sosire am zburat din Victoria Falls, apoi m-am întors din Durban după ce am vizitat Eswatini, ultimul zbor fiind cel spre casă. Johannesburg e un hub regional de transport, cu multe legături cu alte continente și cu Africa.

Cazare în Johannesburg

Welcome to South Africa! Prima cazare în Johannesburg a fost o cottage în curtea unor localnici, în partea de est a orașului. Pe Airbnb găsești multe locuințe de genul ăsta, care sunt în curtea păzită a proprietarilor, dar ai micul tău spațiu privat cu tot ce trebuie, iar această căsuță a fost foarte simpatică.

La final, am încheiat călătoria în Africa în Johannesburg, cu un Airbnb într-o zonă verde, lângă un parc cu multe păsări. Studioul se numește Birdsong, la parterul unei vile în care stă proprietara.

A fost o zonă mai bună, cu Delta Park alături și o grădină frumoasă cu piscină la care aveam și eu acces, dar a fost prea răcoare pentru baie. Fiind lângă un parc, erau o mulțime de păsări și le auzeam ciripind non-stop.

La sosire, gazda de acolo, o doamnă albă în vârstă, m-a întrebat de unde sunt. România. Pe unde e?
Eu: near Hungary, Bulgaria, Ukraine…
Ea: and Iran?
A trebuit să explic că Iran e mai departe.

Înainte de check-out, a avut chef de vorbă și m-am lămurit de ce a menționat Iran. Pe vremea șahului, gazda mea și soțul ei au plecat să lucreze în Iran, ceva legat de petrol, au fost primii sud-africani acolo și au format un mic consulat. Dacă apuci să vorbești cu oamenii, afli multe povești.

Curiozități în Africa de Sud

Africa de Sud are reguli moștenite din perioada colonială, ca de exemplu nu poți cumpăra alcool duminica de la supermarket după o anumită oră: asta ca să limiteze consumul în zilele de odihnă. Însă poți cumpăra la restaurant.

Prizele sunt ciudate. Au o variantă cu trei piciorușe groase, la care adaptorul universal nu a mers. De regulă, în asta erau băgate aparate care consumau mai multă electricitate și, deseori, și un adaptor cu priză C, ca la noi.

Ospitalitatea în Africa de Sud e cu… lapte. La vreo patru–cinci cazări avute în ambele vizite, gazda mi-a lăsat o cutiuță de lapte în frigider. Se pare că e un obicei moștenit de la britanici, din epoca colonială, de pe vremea când ceaiul era un fel de instituție.

Siguranța în Johannesburg

Poți vizita Johannesburg? Îți trebuie bodyguard sau mașină armată? În 2025, nu.

Am fost în Johannesburg singură, m-am plimbat un pic și pe jos, am mers cu Uber dintr-o parte în alta, am zărit și homeless dubioși uneori, nu mi s-a întâmplat nimic rău cât am stat acolo și am stat vreo trei săptămâni în Africa de Sud, la fel ca în 2024, când am fost în Cape Town și Western Cape.

Ce e de reținut:

• Locul în care stai și transportul fac cea mai mare diferență. Alegeți o cazare într-o zonă safe, uitați-vă la reviewuri. Am stat în Linksfield / Linksfield North și apoi în Randburg, în ambele a fost ok. Contează nu doar cartierul, ci și strada – pot fi ambianțe diferite în aceeași zonă.
• Centrul e cea mai proastă zonă, nu e de stat acolo. În Maboneng poți merge ziua sau seara, dar atenție la străzile din jur, sunt cele mai dubioase.
• Johannesburg nu are un centru istoric prin care să te plimbi, ca în Europa. Locurile de vizitat sunt împrăștiate prin oraș, așa că mersul pe jos nu se va întâmpla natural foarte des.
• Uber e safe, sigur și te duce oriunde. E recomandat de localnici, e ușor de luat, merge și în afara orașului. În 2024 am luat Uber de la Cape Town la Stellenbosch, care e un alt oraș.
• Fără bijuterii și lucruri care să atragă atenția. Asta nu înseamnă că trebuie să te îmbraci cu haine jerpelite. M-am îmbrăcat în rochie, uneori am avut și laptopul la mine și am lucrat dintr-o cafenea.
• Oamenii cu job își văd de treaba lor, nu stau la colț de stradă să te omoare. Cei de care trebuie să te ferești sunt acei homeless sub limita sărăciei, cu priviri din care s-a scurs umanitatea (îi recunoști când îi vezi).
• Africa de Sud are 40% șomaj, așa că toți acești oameni sunt împinși spre criminalitate, care include și trafic de droguri. Nu vă amestecați în discuții sau tranzacții cu personaje dubioase.
• Nu umblați cu telefonul în mână pe stradă sau ținut lejer, la vedere – poate fi smuls din mers, de pe motocicletă, de exemplu. Asta se întâmplă nu doar în Johannesburg, am primit aceeași recomandare și în Nairobi. Asta nu înseamnă că nu poți folosi telefonul sau face poze – le țineam mai bine, apoi le puneam în geantă după folosire.
• Criminalitatea în Africa de Sud e oportunistă: se ivește o ocazie, apare și cineva să o… înhațe. Nu e criminalitate care să țintească turiștii, cu străini împușcați pe stradă.
• Cazuri întâmplate pe acolo: car hijacking în parcare, atac la o mașină la semafor (smash-and-grab), tâlhării de telefoane în centru, plus spargeri de locuințe. Furtul de telefoane pare foarte popular în Africa de Sud. Cu toate astea, am fost acolo de două ori și nu mi s-a furat nimic.
• Informații vehiculate: nu doar media exagerează uneori pericolul din Africa de Sud (și alte țări au pericolele lor), dar și localnicii. Din dorința de a te proteja, s-ar putea să îți recomande să nu mergi în X sau în Y. Am cunoscut niște turiști din Olanda cărora li se spuseseră multe de genul ăsta – de la „să nu urce pe Table Mountain” la „să nu treacă prin Durban deloc” (am trecut eu și nu m-a asasinat nimeni 🙂). Cu câteva săptămâni înainte fusesem în Etiopia și la fel se întâmplase și acolo; unii localnici sperie turiștii și asta nu e bine. Mergeți acolo informați, dar nu panicați, și nu credeți chiar orice se vehiculează.

Oamenii de culoare post apartheid

Gazda din Johannesburg m-a întrebat cum au fost interacțiunile mele cu oamenii de culoare din Africa de Sud. Mi s-au părut… reținute. E greu să smulgi un zâmbet din partea lor dacă nu lucrează undeva și sunt amabili cu tine pentru că ești client.

Chiar și copiii, care în alte țări sunt numai zâmbet, ba chiar te îmbrățișează și te pupă, ca în Etiopia, în Africa de Sud nu prea zâmbesc, sunt reținuți, chiar dacă sunt foarte mici. Poate asta văd în familie.

N-a fost nimeni nepoliticos cu mine, dar nici n-am reușit să stabilesc o legătură cu ei ca în alte țări africane. Chiar și Eswatini și Lesotho sunt diferite, oamenii zâmbesc, chiar dacă unii sunt foarte săraci.

Ce am apreciat în Africa de Sud e acest check-up care se face la prima întâlnire. Te întreabă How are you și politicos e să întrebi și tu Fine, how are you? Și dacă totul e ok, discuția continuă. E așa peste tot: în Uber, la cafenea etc.

Da, Africa de Sud e o țară în care trebuie să verifici că cel din fața ta e bine. Din păcate, nu toți sunt. Mulțumesc, Africa, sunt multe lecții de învățat de la tine.