Iunie a trecut ca un vis

Habar nu am când a trecut o treime din vară și m-am trezit în luna iulie. Deși am mai aflat câte ceva despre relativitatea timpului, tot rămân uimită de cât de haotic curge uneori. A trecut o lună de zile, ce am făcut tot timpul ăsta? Multe și nimic.

Pe 13 iunie am fost la Street Delivery. Mi s-a părut mai gol decât în alți ani (în special pe Arthur Verona), dar mi-a plăcut concursul de break dance și toți copiii ăia (unii dintre ei destul de micuți) care se mișcau atât de iute pe scenă. E o generație pe care eu n-o cunosc – cea care este acum la liceu – și pe care o urmăresc cu multă curiozitate, când am ocazia. Sunt vii și proaspeți, așa cum mulți oameni maturi nu mai au puterea să fie.

Dacă tot eram acolo m-am dus până în Parcul Ioanid, actualmente Voicu, iar pe drum am admirat niște bambus care creștea într-o curte, pe strada Dumbrava Roșie. Mă întreb cum rezistă iarna, era atât de mare și frumos… Lângă Parcul Ioanid este o casă care mie îmi place foarte mult, în spatele casei este un balcon umbros, iar pe balcon stătea agățată o colivie. Am locuit o vreme în zonă și încă mai am nostalgii după plimbările pe care le făceam prin Icoanei și Ioanid, pe vremea când descopeream zona.

Tot la Street Delivery l-am revăzut pe bătrânelul-olar pe care l-am zărit de mai multe ori la astfel de evenimente, este slăbuț și firav și îi învață pe cei mici să facă din lut o ulcică. Sinceră să fiu voiam să mă învețe și pe mine, dar erau mulți copii pe acolo și am renunțat. Totuși, cred ca data viitoare când îl mai văd o să-l rog să îmi arate și mie cum se face, nu am lucrat niciodată cu lut.

Pe 20 iunie a fost BIAS. Nu m-am dus la Băneasa, dar am admirat câteva avioane de acasă, de pe balcon. Unul dintre ele, un avion de pasageri, a dat roată blocului meu, iar avioanele mici și nervoase care zburau în formație le-am zărit de pe stradă, când au trecut razant deasupra mea. Toată ziua a fost gălăgie, toată ziua am alergat din casă pe balcon ca nu cumva să ratez vreunul. Fun, fun, fun! Data viitoare trebuie să merg la Aeroportul Băneasa, e ridicol că anul ăsta nu m-am dus.

Pe 24 iunie am sărbătorit Ziua iei. A fost o zi altfel, ne-am făcut și poze în parc și m-am bucurat să mai văd, pe stradă, femei îmbrăcate cu ie. Nu am încă o ie a mea, dar pun asta pe wishlist pentru la anul 😊

Iar la final de iunie am fost pentru prima dată în Delta Dunării, ocazie cu care am transmis un mesaj universului:

Despre deltă o să povestesc într-un articol separat, pentru că m-am întors cu multe fotografii frumoase (și cu multe ciupituri de țânțari) 😊

Cam asta a fost luna iunie, au fost și plimbări, și lenevit pe balcon, și multă înghețată cu zmeură, și mers la sală de 4-5 ori pe săptămână, și multe ploi. Am lăsat blogul pe ultimul loc (ca prioritate), mi se pare mai important ce și cum trăiesc decât să scriu despre asta. Nu în ultimul rând mi-e tare dor de o vacanță, am început să fac niște planuri, ca de obicei nu îmi ajung banii, dar chiar și așa o să plec. Viața e prea scurtă ca să aștept momentul perfect în care se aliniază toate stelele pentru mine, uneori trebuie să le scuturi bine ca să se întâmple ceva 😊