Island-hopping prin Ciclade: opt insule în trei săptămâni

Se spune că zeul Poseidon, gelos pe frumusețea și tinerețea nimfelor care se distrau în fiecare seară într-un club de fițe din Mykonos, Ciclade, le-a târât de păr până în mijlocul mării și le-a spus: ”Ori vă vine mintea la cap, ori de nu…” Cum Poseidon era un patriarh cu barbă care trăia din pescuit în mijlocul mării și habar n-avea de fete, extensii de păr și bikini, nimfele s-au pus pe râs și-au început să-și facă selfi-uri cu ”moșneagul”, pe care să le posteze în InstaOlymp, să vadă și Zeus ce rudă necivilizată are!

De atunci marea e rămas agitată, și doar în golfurile adăpostite te mai poți înțelege cu ea. Poseidon boscorodește în permanență împotriva fetelor despuiate, a turiștilor hrăpăreți, a grecilor leneși și a rețelelor de socializare. Uneori îl mai întrebam și eu: ”Poseidon, de ce ești furios?” și nici nu apucam bine să închid gura că îmi și trimitea un val nervos care mă trântea cât colo! Însă în afară de aceste mici neplăceri (deh, trebuie să fim îngăduitori cu zeii bătrâni), Grecia a fost minunată!

Planul

Planul era să vizitez nouă insule din Ciclade în trei săptămâni (Mykonos, Syros, Folegandros, Santorini, Ios, Naxos, Amorgos, Paros și Milos), dar n-am reușit să mă sincronizez cu programul feriboturilor din Grecia și a trebuit să renunț la Amorgos, unde oricum îmi propusesem să stau cel mai puțin, adică o zi. Nu mi-a părut chiar așa de rău, îmi rămânea mai mult timp pentru celelalte. Despre detaliile logistice, prețuri și alte plicticoșenii am povestit într-un articol despre buget.

Marea

Am petrecut atâtea ore pe mare cât să-mi ajungă pentru o viață o iarnă. Am văzut insule, insulițe și porturi, vapoare, bărci și iahturi, apă albastră, atât de albastră cât nu credeam cu putință să fie. La prima mea cursă cu feribotul m-am umplut de sus până jos de sare aruncată de valuri peste bord, sare pe care am purtat-o cu mine trei săptămâni și pe care o mai simt și acum într-un colț al sufletului. În apa asta am înotat, am plutit, m-am lăsat legănată de valuri și izbită de câte un val mai nărăvaș. M-am bucurat de soare și apă până în ultima zi de vacanță, la sfârșitul lui septembrie.

Plajele

Mai mici sau mai mari, cu pietre sau cu nisip, ascunse în golfuri protejate de stânci sau întinse pe câțiva kilometri, le-am luat pe toate la rând și mi-au plăcut toate. Preferata mea rămâne o mică plajă de pe insula Naxos – Aliko Beach, descoperită întâmplător (ca multe alte lucruri bune), pe când pierdeam vremea prin zonă. E protejată de un mal înalt, are nisip foarte fin și-n apă, și pe plajă, apa are adâncimea potrivită pentru înotat, valurile sunt blânde, ce mai, a fost o plăcere să mă bălăcesc acolo! Pe locul doi este o plajă din insula Syros – Galissas Beach, iar pe trei, hmm, cred că toate celelalte.

Pisicile

Cine este alergic la pisici mai bine să nu se ducă în Grecia! Pisicile sunt peste tot și sunt de toate felurile, de la foarte timide și extra-sperioase până la gagici cu tupeu care vin direct la tine în brațe pentru o porție de alint. Asta din fotografie avea până și un piedestal în Cats Garden, un locșor amenajat de greci pentru pisicile fără adăpost din orașul Ermoupoli.

Insulele Ciclade

Știu, o să mă întrebați care insulă din Ciclade mi-a plăcut cel mai mult, unde e cel mai frumos apus de soare, cea mai bună mâncare sau cele mai bune plaje, dar, din fericire, nu pot să vă răspund. Acum, că le-am vizitat pe toate, pot spune că bine am făcut că nu m-am rezumat la o singură insulă și atât. Insulele sunt mici și se pot vizita cu ușurință chiar și în extrasezon, cu mijloacele de transport în comun.

Ideal e să închiriezi o mașină, un scuter sau un ATV – asta îți oferă mobilitate și poți vizita absolut tot. Dar și fără așa ceva, doar cu două picioare nerăbdătoare poți ajunge prin cele mai incredibile locuri. Am umblat mult pe jos, m-am cățărat pe stânci, mi-am băgat nasul prin tot felul de cotloane. Am vrut să văd locuri și, oh, boy, ce de locuri am văzut!

Mykonos

Insulă scumpă, de fițe, cu mulți turiști chiar și în extrasezon, dar care are un oraș fermecător, plaje bune și multe stânci ciudate, care par să fie pe punctul de a se rostogoli în mare în orice clipă, deși niciodată n-o fac.

Syros

Insulă predominant catolică, cu un oraș foarte vechi – Ermoupoli – care e și capitala insulelor Ciclade. Mi-a plăcut mult orașul cu piscinele sale naturale – apa e foarte clară, iar pe stânca de lângă tine paște un crab, deși la doi pași în spatele tău e o cafenea.

Folegandros

Stâncoasă și aridă, cu plaje la care se ajunge mai greu, dar pentru care merită efortul. Chora, nume generic pentru capitalele insulelor, e un sătuc ridicat în vârf de munte, fotogenic și animat.

Santorini

Dacă pe Syros și Folegandros mă obișnuisem cu o atmosferă mai relaxată și cu puțini turiști, în Santorini am întâlnit valuri nesfârșite de oameni, ceea ce mă face să cred că nu există extrasezon acolo. Este o insulă scumpă (la cazare, mâncare găsești pentru toate buzunarele), aglomerată, în care se face turism intensiv, iar turiștilor li se vând la suprapreț fenomene astronomice rare precum ”apusul” sau noțiuni golite de sens, ca ”romantismul”. Dincolo de toate astea, insula este cu adevărat spectaculoasă și merită vizitată chiar și pentru câteva zile.

Ios

E cunoscută pentru petrecerile sale, dar eu am găsit-o liniștită și calmă și era cât pe ce să rămân blocată pe-acolo din pricina unei greve. Autobuzele fiind destul de rare, nu mi-a rămas decât să mă sui pe toate dealurile de pe insulă și să fac poze.

Naxos

E cea mai mare insulă de grupul cicladelor și e singura în care am întâlnit verdeață, copaci, măslini… Tot aici sunt câteva village perché pitorești, situri arheologice, dar și plaje perfecte.

Paros

Aici am găsit cel mai frumos sat de pescari – Naousa, dar și un traseu de hiking care leagă, din vechime, două sate de pe insulă: Ruta bizantină.

Milos

Este locul de naștere al lui Venus din Milo(s), are hoteluri boutique elegante, sate de pescari construite sub stânci și o Chora de unde poți vedea aproape toată insula.

Pe scurt, așa arată o vacanță prin insulele grecești. Îmi doresc să ajung și pe altele, mai îndepărtate sau nu, mai aride sau mai verzi. Tot în extrasezon, firește!