Sunt locuri pe care le cauți și locuri care te găsesc. Ipoh e din a doua categorie, un oraș de care nici nu auzisem, pentru care n-am făcut niciun plan să îl vizitez, dar în care am sfârșit prin a sta aproape o săptămână.
Modul haotic-organizat în care călătoresc
Aveam în plan să merg în Kerala, India, după Sri Lanka; în ziua plecării mi s-a refuzat îmbarcarea pentru că aveam viza pentru India, dar nu aveam și vechiul pașaport pe numărul căruia fusese emisă. De pe o zi pe alta am ajuns în Malaezia, care nu era în plan deloc.
În Malaezia mi-am făcut un plan de călătorie cu câteva locuri clasice de vizitat. M-am dus în Malacca, lângă Kuala Lumpur, cu gândul să vizitez după aceea Penang, Langkawi și insulele Perhentian.
În ultima zi în Malacca am întâlnit o fată din Belarus mutată acolo, de la care am cumpărat o vedere făcută de ea. Mi-a recomandat să includ și Ipoh în traseu, dacă puteam. Nu puteam. Aveam deja alte planuri și bilete de avion cumpărate.
După o săptămână, când eram deja în Langkawi, gazda din Kota Bharu m-a anunțat că insulele Perhentian sunt închise până la sfârșitul lui ianuarie. Văzuse că sunt străină și bănuia că asta voiam să vizitez. Ce rost mai avea să merg acolo? Mi-am schimbat planurile din nou și m-am dus în Ipoh.
Am rezervat întâi două nopți, iar în drum spre Ipoh mi-am dat seama că ar fi fain să stau acolo tot weekendul, așa că am schimbat rezervarea pentru trei nopți.
În prima zi în oraș, după o oră prin Ipoh, m-am hotărât să mai stau trei nopți în plus, în loc să stau în Kuala Lumpur, Ipoh fiind un oraș cu un centru mic, dar o atmosferă relaxantă.
Vreți să țineți pasul cu planurile mele de călătorie? Să știți în ce țară sunt și unde voi fi peste câteva zile? Multă baftă, și eu aș vrea!
Centrul istoric din Ipoh
Despre Ipoh, Malaezia: orașul e capitala statului Perak și e cunoscut pentru străzile sale înguste, clădirile coloniale colorate și arta stradală, prosperând în perioada colonială britanică datorită mineritului de staniu.
E plin de graffiti, unele sunt 3D, cu obiecte reale care completează imaginea. Ernest Zacharevic, un artist lituanian numit Banksy al Asiei, a făcut în 2014 o serie de murale în Ipoh, similare celor din Penang, lucrări care au devenit între timp atracții turistice.
Masjid Sultan Idris Shah II sau Moscheea albastră
La o populație formată majoritar din chinezi, musulmanii sunt minoritari, dar au câteva moschei drăguțe, cum este Masjid Sultan Idris Shah II, cu plăci ceramice albastre.
Tambun Cave
Când am fost la Seong Man Teahouse, am dat peste un pliant despre Peștera Tambun și picturile rupestre de acolo. Ipoh e înconjurat de munți carstici bătrâni, erodați de apă și vânt, iar peisajele aduc cu cele din Vietnam, așa că zona e plină de peșteri – nu se știe numărul exact, dar cel puțin patru se pot vizita.
Peștera Tambun are picturi rupestre vechi de 2.500 până la 4.000 de ani, din perioada neolitică: oameni, animale, toate desenate cu ocru roșu. Picturile au fost descoperite în 1959 de locotenentul R.L. Rawlings, un soldat britanic care patrula prin zonă. Azi, Tambun e considerat unul dintre cele mai importante locuri cu artă rupestră din Malaezia.
Am luat un Grab până la peșteră și am găsit locul pustiu. Templul din interior era închis, iar într-o altă peșteră de alături erau doi tineri care butonau ceva. Am vrut să văd picturile și, după ce m-am uitat un pic în jur, am văzut un drum care ocolea muntele și trecea pe lângă un hipodrom de cai.
La capătul drumului începea traseul spre picturile rupestre. Trebuie să urci o scară, iar sus, pe peretele vertical al muntelui, unde atârnau țurțuri de piatră, am găsit picturile vechi de mii de ani.
Mă așteptam să fie în interiorul unei peșteri, dar sunt pe un perete exterior. După atâta timp, încă se pot vedea desenele – sunt puțin șterse, dar se disting destul de bine. Nu era nimeni pe acolo, doar țânțarii, care au profitat de ocazie ca să-și întregească rezervele de sânge.
Era deja târziu și n-am stat mult. La baza scării e o poartă metalică, care cred că se închide pe la 5:30 PM.
Lucruri utile: vizitarea e gratuită.
Perak Cave Temple
Perak Cave Temple este unul dintre cele mai cunoscute temple budiste în peșterile calcaroase din Ipoh. A fost fondat în 1926 de un cuplu de imigranți chinezi, Chong Sen Yee și soția sa, care au cerut aprobare să construiască un templu budist acolo.
Dacă Tambun e mai puțin vizitat, Peștera Perak atrage mulți turiști și localnici, și se plătește bilet de intrare. Nu aveam așteptări foarte mari de la locul ăsta, dar peștera este superbă!
Este uriașă, cu stalactite, stalagmite și pereți ondulați pe care chinezii au pictat imagini cu dragoni și Buddha – nu au lăsat niciun colț nepictat.
Ce mi-a plăcut cel mai mult e că din peșteră poți urca pe o scară care duce în afara muntelui, iar de acolo poți continua până aproape de vârf, ca să vezi orașul de sus. Perak mi se pare chiar mai frumoasă decât Batu Caves de lângă Kuala Lumpur.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 10 ringgit. În interior este o cafenea unde poți bea ceai gratuit și te poți odihni după ce ai urcat până în vârful muntelui. Se ajunge ușor cu Grab, prețurile sunt mici.
Capitala mâncării
Ipoh e un oraș mai puțin vizitat de turiștii străini și, la prima vedere, te-ai putea întreba de ce să mergi acolo. Răspunsul? Pentru mâncarea! Ipoh este adesea numit “capitala mâncării” din Malaezia pentru preparatele sale; am stat o săptămână acolo și am încercat de toate… și nu am regretat!
Am început explorările la Magical Beans Cafe, un local cu istorie, cunoscut și pentru Ipoh coffee. Pe lângă cafea, restaurantul are porții generoase de mâncare foarte bună. Am comandat croffle pentru brunch și am primit o porție atât de mare încât n-am mai avut loc de mâncare până seara!
Pâinea prăjită e populară la micul dejun în Malaezia
Ipoh White Coffee este o specialitate locală a orașului. Boabele de cafea sunt prăjite la temperaturi mai scăzute și pentru mai puțin timp, cu margarină din ulei de palmier, ceea ce le dă o culoare mai deschisă și un gust mai puțin amar. White Coffee se servește de obicei cu lapte condensat îndulcit, băutura fiind cremoasă și dulce.
La Seong Man Teahouse, am fost întrebată de unde sunt. “România.” Clar, femeia de acolo nu știa unde e, așa că am adăugat: “Europa.” După câteva minute, chinezoaica mi-a zis, amintindu-și ceva: “You have a gymnast…” Eu: Nadia Comăneci! Oriunde în lume, oamenii își amintesc de Nadia.
Ceainăria asta mi-a ieșit în cale întâmplător și am avut parte de o mică ceremonie a ceaiului. Mi-au adus un ceainic cu frunze de ceai, altul în care se încălzea apa la flacără (mi-au făcut refill de două ori), iar desertul acela gelatinos a avut o umplutură foarte bună. Ceainăria e micuță și primitoare, unul din locurile faine din Ipoh.
70% din populația Ipoh e formată din etnici chinezi, așa că influențele chinezești sunt mari, e plin de restaurante chinezești, cu mâncare simplă – dim sum, pui cu germeni de fasole și altele. În special puiul e foarte popular, fie ayam tauge (pui cu germeni de fasole), fie salty chicken, pe care nu l-am încercat.
Pentru salty chicken puiul e copt întreg cu ierburi chinezești și ghimbir, apoi învelit în hârtie pergament și copt într-o cantitate mare de sare. Gătirea asta îi dă cărnii o textură fragedă și o aromă distinctă de ierburi.
Pentru ayam tauge, adică pui cu salată de germeni de fasole, am fost la Restoran Tauge Ayam Lou Wong, genul de restaurant fără pretenții, cu doar câteva feluri în meniu, dar cu mesele mereu pline. Pe lângă pui am comandat și găluște de pește (am încercat două feluri – unele mi-au plăcut, altele au fost cam fade).
Soya beancurd e un desert popular în Ipoh, Malaysia, un fel de budincă din lapte de soia, cu fasole roșie și alte chestii gelatinoase. E decent de bun, dar nu ceva după care să tânjesc mai târziu.
Lângă hotelul meu era Jln Theatre Coffee, unde am ajuns să mănânc de vreo patru ori la micul dejun. Am încercat de toate: de la big breakfast la toast cu avocado sau cu somon. Totul a fost foarte bun, cu pâine neagră prăjită perfect și o cafea excelentă.
Dacă ajungi în Ipoh, cel mai greu e să te hotărăști ce să mănânci. La un restaurant chinezesc, al cărui nume nici nu l-am reținut, am descoperit o caracatiță cu sos dulce-acrișor, ușor picant – delicioasă!
Dacă în nordul Chinei mâncarea e foarte picantă, în Malaezia chinezii par mai moderați și folosesc condimentele exact cât trebuie. Probabil pentru că chinezii din Ipoh sunt din sudul Chinei, din provincia Guangdong și provincia Fujian.
Prin oraș sunt o mulțime de magazine care vând ceea ce ei numesc „biscuiți” – umpluți cu tot felul de creme sau paste. Cum nu știam ce să aleg, am cumpărat o cutie mixtă, cu o bucată din fiecare. Unii au fost foarte buni, alții doar ok.
În centru era un magazin care vindea durian ambalat frumos, în caserole, și am luat de câteva ori. Durianul e un fruct delicios, cremos, cu arome complexe. Dacă ai ghinion, s-ar putea să-ți miroasă a șosete murdare. Mie mi se pare că are un miros mai degrabă dulceag.
Ipoh, Perak, nu duce lipsă de cafenele, toate cu produse bune și cafea pe măsură. E greu să nu găsești ceva pe gustul tău.
Bukit Kledang (Dealul Kledang)
Începeți ziua cu o plimbare în natură, nu cu social media (mi-ar plăcea să fac și eu asta mai des).
Dealul Kledang, la periferia Ipoh, e un loc popular pentru drumeții ușoare, cu mai multe trasee prin pădurea tropicală. Într-una din rarele zile însorite, am făcut o plimbare scurtă acolo, dar n-am avut chef să continui prea mult. La scurt timp după ce am plecat de acolo a început o ploaie torențială.
Traseele sunt foarte populare printre chinezi. Unul dintre ei m-a întrebat ce traseu fac: 57? 114? Mi-a înșirat câteva numere și cred că nu-i venea să creadă că nu aveam niciun plan în minte.
Lucruri utile: poți ajunge cu Grab până în parcarea de unde încep traseele. În parcare e o tarabă unde se vând fructe și apă.
Muzeul Ho Yan Hor
Ho Yan Hor, cunoscut ca „regele ceaiurilor din plante,” a fost un chinez care a început prin a vinde ceai pentru răceală și, mai târziu, și-a deschis o fabrică. A devenit faimos în Malaezia, iar ceaiurile lui se vând și astăzi sub numele Ho Yan Hor.
Casa în care a trăit este acum un mic muzeu, care se vizitează doar cu programare. Când am trecut pe acolo într-o zi, toate locurile erau ocupate, așa că m-am programat pentru a doua zi.
Muzeul e mic, nu e neapărat ceva spectaculos, dar e o experiență drăguță de avut în Ipoh. La finalul vizitei, ai parte de o degustare de ceai și poți cumpăra câteva produse, dacă vrei.
Lucruri utile: vizita e gratuită.
Concubine Lane
În aceeași zonă cu Muzeul Ho Yan Hor este și Concubine Lane. Aleea, cunoscută și sub numele de Lorong Panglima, este o stradă istorică fondată în 1908. Se spune că bogații magnați ai mineritului de staniu și oficialii britanici își țineau acolo concubinele și amantele.
Sunt mai multe alei; există și Wife Lane și Second Concubine Lane, numite așa în urma unui incendiu din 1892. Un magnat al mineritului, Yao Tet Shin, a oferit câte o alee fiecăreia dintre cele trei soții ale sale.
Sunt câteva graffiti frumoase acolo, dar partea cea mai faină e să te plimbi prin zonă și să descoperi o altă față a orașului.
Plan B
Plan B e o cafenea cu decor industrial și cafea bună, dar mâncare cam scumpă și cam dezamăgitoare. Am mers acolo ca să lucrez remote, să mai ies din camera de hotel, iar pentru asta a fost ok.
Cum ajungi în Ipoh
Am ajuns în Ipoh, Perak, Malaysia, cu autobuzul din Kuala Lumpur. Drumul a fost destul de lung – peste trei ore – iar autogara din Ipoh e departe de centrul orașului, așa că nu e cea mai bună opțiune.
Distanță Ipoh: sunt 209 kilometri până în capitală la KL Sentral, pe care îi faci în două ore și un pic cu trenul, e o variantă mult mai convenabilă.
Biletele de tren le-am cumpărat online, biletele de autobuz le-am cumpărat de pe 12go.asia sau direct în autogară (luate pe loc, s-ar putea să nu mai prinzi locuri).
Cazare în Ipoh
Am stat la New Caspian Hotel, un hotel cu mobilier vechi, dar curat și cu condiții bune pentru prețul plătit. E în centrul istoric, așa că ajungi oriunde în zonă.
Transport
Grab e cea mai convenabilă opțiune. Prețurile sunt mici, mașinile vin repede, l-am folosit ca să mă plimb pe la peșteri și alte locuri mai îndepărtate.
🗺️ Ce am vizitat în Malaezia
📍 Primitorul Kuala Lumpur – metropolă vibrantă și confortabilă
📍 Hoteluri capsulă din aeroporturi – Capsule Transit în Kuala Lumpur
📍 Batu Caves – templu hindus lângă Kuala Lumpur
📍 Malacca – oraș UNESCO cu aer relaxat
📍 Penang – artă urbană și mâncare locală
📍 Langkawi – munți, plaje și Sky Bridge
Niciun comentariu