Interviu life.ro
Se spune că nu poţi cere ceea ce vrei dacă nu ştii ce vrei. Anca Şerban ştie exact ce vrea şi a trecut de la dorinţă la faptă. Anca este om de marketing şi pasionată de călătorii. Scrie de mulţi ani pe blogul 1001calatorii.ro şi descrie cu mult condei locurile prin care ajunge şi experienţele pe care le trăieşte. De mai bine de 3 ani însă, mai exact din timpul pandemiei, Anca a descoperit cum poate face din călătorii un stil de viaţă, continuând să muncească la acelaşi nivel cum o făcea şi din Bucureşti. A profitat de faptul că munca remote a devenit ceva firesc în domeniul ei de activitate, şi-a făcut bagajele şi la 1 august 2020 a plecat în lume. Nu aleargă, ci trăieşte locurile pe care le descoperă. Îşi ia timp nu doar să vadă, ci să şi simtă.
America Latină a fascinat-o, astfel că a transformat călătoria de câteva luni într-un an şi o carte. Asia, Australia, Noua Zeelandă au fost şi ele pe lista Ancăi. Când am stat noi de vorbă era în Zermatt, Elveţia, iar în curând va pleca în Africa, pentru câteva luni. Am vrut să aflu de la ea cum reuşeşte să împace munca de la distanţă cu dorinţa de a vedea cât mai multe locuri, dar şi ce înseamnă să călătoreşti singură prin lumea largă.
Cum e să munceşti şi să călătoreşti în acelaşi timp? Cum le împaci pe amândouă?
Pentru mine a călători şi a munci în acelaşi timp a devenit un stil de viaţă. Fac asta din 2020. Am plecat în plină pandemie pentru că nu-mi plăceau restricţiile din ţară şi din Europa, în general. Am găsit astfel ocazia de a-mi schimba modul de viaţă, în sensul că înainte de pandemie, ca foarte multă lume, nu lucram exclusiv remote. Aveam 1-2 zile pe lună în care puteam să lucrez de acasă, în rest trebuia să fiu prezentă fizic la birou.
Când a venit pandemia şi a trebuit să stau câteva luni închisă în casă am avut dintr-o dată revelaţia asta, că aşa cum lucrez din Bucureşti aş putea să lucrez din orice altă ţară. Nu mai contează unde sunt fizic prezentă, că tot în faţa laptopului voi fi.
Aşa că atunci am plecat de acasă şi am început să lucrez, mai întâi din Europa. M-am dus la Berlin, o lună, pentru că n-am fost chiar atât de curajoasă din prima, n-am putut să plec foarte departe, pe alt continent. M-am gândit să fiu mai aproape pentru că dacă nu mergea aşa cum visam eu puteam să mă întorc acasă foarte uşor. N-a fost nevoie să mă întorc acasă pentru că mi-a plăcut aşa de mult încât m-am mai întors abia de Crăciun.
Apoi am continuat. În 2021 am plecat un an în America Latină. Anul trecut am fost mai mult prin Asia şi un pic în Australia şi Noua Zeelandă. Anul acesta m-am întors în America Latină pentru 5 luni, iar acum cred că e cea mai lungă perioadă, vara asta, când am stat acasă vreme de câteva luni. În rest, sunt mereu plecată şi vreau să fac asta şi în continuare, nu mă opresc.
Cum reuşeşti, practic, să împarţi programul între muncă şi călătorii? Pentru că tentaţiile sunt foarte mari.
În primul rând nu poţi călători ca atunci când eşti în vacanţă. E clar că ai nevoie de mai mult timp. Eu îmi programez în aşa fel încât să stau măcar o săptămână într-un loc pentru că şi dacă ai locuri apropiate de vizitat, tot durează să iei un autobuz şi asta îţi poate da un pic programul peste cap. Este motivul pentru care prefer să stau mai mult timp într-un loc şi să recreez practic rutina de acasă, doar că sub o altă formă. Eu nu mai lucrez în momentul de faţă program clasic, de la 9 la 6 sau de la 8 la 5. Neducându-mă fizic într-un birou pot să-mi împart programul de lucru altfel. De exemplu pot să lucrez dimineaţa, apoi să iau o pauză de câteva ore la prânz şi mai lucrez seara. Ţine de fiecare, cum se organizează.
