Insulele din Stockholm

Stockholm. Cu ce aș putea începe? Mi se păruse un oraș inaccesibil (financiar) și iată-mă acolo, traversând o străduță agitată din Gamla Stan și apoi Södermalm, insula pe care am stat o săptămână. N-aveam de unde să știu că din Södermalm, de pe o cărare ce șerpuiește sus pe lângă marginea insulei, ai cea mai bună vedere asupra Gamla Stan.

Stockholm, oraș regal

Soarele a ținut cu mine toată săptămâna aceea și eu m-am bucurat de el peste tot. Pe țărm unde trăgeau vaporașele pentru Djurgården, pe străduțele liniștite ale Orașului Vechi, la Palatul Regal. Noroc că mi-am amintit că la 12.15, în fiecare zi, are loc spectacolul schimbării gărzii și m-am postat în curtea exterioară ca să văd ce și cum.

A fost drăguț, dacă ajungeți în Stockholm dați o fugă și acolo ca să îl urmăriți. Suedezii n-au mai avut un război de nu știu când, așa că soldații lor care stau de gardă la palat sunt mai degrabă niște actori care oferă zilnic un spectacol. Și sunt uimitor de tineri și frumoși, mai ales fetele. Da, au și fete.

După Palatul Regal, care e uriaș și în care familia regală nu mai locuiește de ceva ani (s-a mutat la Drottningholm, un palat pe care l-am vizitat în altă zi) tot ce poți face în Gamla Stan e să pierzi vremea pe străzi sau pe țărm. Eventual să iei vaporașul spre cine știe ce destinație, mai apropiată sau mai îndepărtată.

Gamla Stan nu este o insulă în sine, ci un set de insule mai mici: întâi de toate este Stadsholmen, pe care se găsește Palatul Regal, apoi mai sunt insulițele Riddarholmen, Helgeandsholmen și Strömsborg. În afară de faptul că sunt poduri peste tot nu prea îți dai seama că tot orașul ăsta, vechi sau nou, e construit pe insule.

Nu ai senzația aceea pe care o ai în Veneția, de oraș construit pe ape. Aici mai degrabă simți că orașul este înconjurat de ape, dar este în primul rând un oraș – cu metrou, tramvaie, străzi. Poți merge pe jos până nu mai poți, fără să fie nevoie să pui piciorul într-o barcă. În Veneția, că-ți place sau nu, fără un vaporetto ești mort.

Insulele din Stockholm

Orașul Vechi se poate vizita și în câteva ore, dacă ești grăbit, dar ar fi păcat, farmecul lui este să fie savurat pe îndelete, cu toate magazinașele și cafenelele ce se înghesuie pe străduțele pietruite. Dacă ieși un pic de pe traseul turistic descoperi un alt oraș, plăcut de descoperit la pas. Ești totuși în Stockholm și acesta este doar începutul vizitei 😊

Ca să înțelegi un oraș ca Stockholm trebuie să mergi acolo vara, ca să îți priască plimbările pe insule. Natura este integrată orașului, fără demarcații neplăcute, care să îți reamintească că ești într-un spațiu urban. Dimpotrivă, în Stockholm orașul e cel care pare un musafir – unul în mijlocul vegetației și al apelor de un albastru închis.

Din Södermalm, unde am stat, mergeam pe jos până în Gamla Stan trecând printr-o zonă de străduțe cu case de prin secolul 18 (sau era 19?), foarte pitorești. Ulterior avea să aflu că străzile respective apăruseră în trilogia lui Stieg Larsson, dar și în ecranizarea uneia dintre cărți. Plimbându-te pe acolo te puteai crede…în Praga, mai degrabă, dar nu în Stockholmul pe care mi-l imaginam eu.

Vizavi de Södermalm, pe o altă insulă, este Primăria, o construcție impresionantă din cărămidă roșie. De departe nu mi-a plăcut foarte tare, dar văzând-o mai de aproape am înțeles de ce este atât de admirată. E ceva dur și frumos în dantelăria de cărămidă și în zidurile sobre, foarte înalte. În plus e una dintre zonele în care lumea se strânge instinctiv pentru puțină odihnă pe malul apei, în mijlocul orașului. De vizitat!

Dar ce mi-a plăcut foarte tare a fost plimbarea spre Skeppsholmen și Kastellholmen – niște insulițe de lângă Gamla Stan: treci un pod lung cu o coroană regală pe el și ajungi pe Skeppsholmen la un vas cu pânze, care a fost în trecut hostel pentru hoinari, iar acum e bar deschis publicului. Poți urca la bord, îți alegi un șezlong undeva la soare și poți să lenevești acolo cât vrei, cu ochii admirând silueta Orașului Vechi din fața ta.

În continuarea acestei insule este o alta, mai mică – Kastellholmen, numită așa de la un mic castel ruginiu din mijlocul ei. Din capătul insulei se zărește parcul de distracții din Djurgården – nu se poate trece direct, de pe Kastellholmen nu sunt poduri către Djurgården. Ca să ajungi acolo iei fie un vaporaș din Gamla Stan (costă vreo 100 SEK), fie mergi pe jos pe Strandvägen. Eu am ales a doua variantă și-am ocolit tot golful, trecând pe lângă o zonă de muzee (dintre care amintesc doar pe cel Maritim, cu niște machete de vapoare foarte frumoase – a nu se confunda cu Muzeul Vasa). Parcul de distracții Djurgården, pe de altă parte, este o nebunie, cu multă agitație și înghesuială. Nu prea mi-a plăcut, am stat un pic și am plecat.

Dacă veți avea vreodată drum la Stockholm bucurați-vă de el la pas. Sau cel mult cu vaporașul, deși se pot vizita toate insulele fără să urci măcar o dată în vreun metrou sau în vreo barcă. Stați la soare, dacă e vară (eu m-am bronzat foarte tare acolo), și savurați muzeele, parcurile și străzile orașului. O să vă placă, e un oraș frumos.

Drottningholm

M-am încăpățânat în ziua aceea să merg pe jos până la Drottningholm – pe hartă părea simplu de ajuns: de pe insula Södermalm treceai podul în Stadshagen, apoi încă un pod până ajungeai pe Drottningholmsvägen, o șosea lungă care se termina, evident, în Drottningholm.

Simplu și mai ales lung, căci Drottningholmsvägen părea că nu se va mai sfârși niciodată. În total am calculat că am mers vreo 13 km la dus și încă pe atâta la înapoiere când, în mod cu totul ciudat, drumul mi s-a părut mult mai scurt. Însă am reușit să îmi fac o idee despre cum arată Stockholmul în afara zonelor turistice, cât de mare este, cât de verde, câtă apă e peste tot și ce plăcut e orașul.

Drottningholm nu face excepție. În curtea și în grădina palatului intrarea este liberă, deși acolo locuiește familia regală. Grădina este imensă, un spațiu verde în care te poți rătăci printre lacuri și pomi, peste tot lume plimbându-se sau relaxându-se la un picnic. O vizită la Drottningholm e una de o zi – nu are rost să te grăbești, ci dimpotrivă, să te bucuri pe îndelete de locul respectiv.

Sunt și muzee, sunt și lacuri pe malul cărora se poate face plajă, sunt și vaporașe dinspre și către centrul Stockholmului. Lângă domeniul palatului niște lanuri de rapiță incredibil de galbene, stropite cu flori mov, și o atmosferă de vacanță ca undeva la țară, deși erai la marginea unei metropole. E unul din farmecele Suediei: natura și frumusețea ei simplă, și abia apoi omul cu ale sale construcții și mașini.

Lucruri utile: biletul de intrare pentru vizitarea interiorului Palatului Drottningholm costă 100 SEK.

Cum se ajunge acolo: cu metroul până la Brommaplan, iar de acolo cu autobuzele 301, 323, 177 și 178 sau cu vaporașul care pleacă de la Stadshuskajen (cheiul din fața Primăriei).