Bocas del Toro e un arhipelag de insule de la Marea Caraibelor din Panama, lângă granița cu Costa Rica. Seamănă mult cu peisajele din țara vecină cu o floră, faună și vreme asemănătoare, doar cazarea mi s-a părut mai scumpă în Panama.
Ca să nu petrec tot timpul (8 zile) doar pe insula Bastimentos, unde aveam cazare, am luat un tur de o zi pe insula Zapatilla. Fata de la recepție mi-a spus că e ”the iconic trip for Bocas del Toro”, o plimbare cu delfini, leneși și plaje însorite. Cu o zi înainte a plouat toată ziua, căci e final de sezon ploios și noiembrie e cea mai ploioasă lună, așa că duminică, văzând uscat afară și un strop de soare, m-am rugat să țină cât mai mult!
Richy, el Capitan, m-a luat de pe pontonul Red Frog la 10.30 și ne-am dus cu un grup mai micuț să căutăm delfini. N-am văzut decât o coadă-două, mult mai puțini delfini decât în Azore (deh, acolo voiam balene, nu delfini). Mi-am amintit de delfinii roz din Amazon (o experiență unică să înoți cu ei) și de cei din Ilha Grande, Brazilia. Acolo o grămadă de delfini, nu aici.
Oprirea numărul doi a fost la Sloth Island, o insulă în care teoretic poți vedea leneși. Ne-am tot învârtit pe acolo degeaba, nu era niciunul prin copaci, așa că ne-am dus la snorkeling. Sunt niște căsuțe pe picioare de lemn unde poți închiria echipament (2 USD) sau lua masa la niște prețuri piperate. Snorkeling OK, cu mulți pești pe lângă mangrove, dar locul e micuț, cu apă de mică adâncime.
În sfârșit, ne-am dus pe insula Zapatilla unde am stat două ore. Zapatilla e în largul mării, așa că m-am bucurat de confortului drumului până acolo, pe niște valuri pe care barca le lovea așa de tare că îmi țiuia creierul în cutia craniană.
Insula drăguță, dar nu senzațională: nisip alb, apă bună pentru înotat, am prins chiar și niște raze firave de soare. E o insulă nelocuită, bună pentru relaxare, pe care vin multe bărci cu turiști. Partea bună la o astfel de excursie e că vezi tot arhipelagul, multe insulițe răsfirate și păduri de mangrove, totul excesiv de verde și încântător.
Amuzant a fost la întoarcere: luasem un tur ca să văd leneși și n-am văzut nici unul, dar când am ajuns la Selina era unul în copac exact în fața camerei mele! 😀 Coborâse pe o cracă mai joasă și sigur nu l-aș fi zărit (se camuflează excelent!), dacă nu era un grup de oameni uitându-se în sus. ”Did you see it?” Da! Greu de identificat în frunzișul ăla, dar era acolo: faimosul leneș mișcându-se cu încetinitorul prin copac 😊
