Milos: final de vacanță prin insulele Ciclade

Erau mai multe locuri pe care voiam să le văd pe Insula Milos Grecia, inclusiv câteva plaje mai greu accesibile pe care le-am ratat din lipsă de timp (Sarakiniko, Tsigrado), însă am compensat cu vârf și îndesat vizitând Apollonia (Pollonia / Apollon), în capătul insulei.

Papafragas

Între Adamantas, orașul în care opresc feriboturile și unde am avut cazare, și Apollonia se găsesc stâncile și grotele de la Papafragas. Autobuzul care merge la Apollonia oprește chiar acolo și durează cam douăzeci de minute să vizitezi locul în care marea a ros stâncile, modelându-le spectaculos.

Apollonia, Milos Greece

De la Papafragas la Apollonia sunt vreo trei kilometri, pe care i-am făcut pe jos – de pe drum se zărește marea, tot mai albastră, și stâncile insulei Kimolos, din apropiere de Milos. Însă când am ajuns, în cele din urmă, în Apollonia, am rămas… WOW! Eram într-un golf mărginit de stânci care ieșeau din apă și în care valurile se agitau neîncetat.

Insula boutique

Apollonia e doar un sat, dar acolo sunt cele mai frumoase hoteluri boutique de pe Milos Grecia, cea mai frumoasă mare și cele mai spectaculoase priveliști. Insula Kimolos este la o distanță atât de mică, încât ai impresia că poți înota până acolo. La sfârșit de septembrie aproape că nu mai erau deloc turiști în Apollonia, aveam tot locul doar pentru mine!

Klima, micul sat de pescari de pe insula Milos

Milos Grecia: ultima insulă din periplul meu prin insulele grecești. Imediat ce am ajuns acolo m-am gândit la ce aș putea vizita chiar în după-masa aceea și mi-a venit în minte Klima, micul sat pescăresc construit la baza stâncilor, fix lângă mare. După o scurtă vizită prin Adamantas, am căutat un autobuz care să mă ducă în Tripiti.

Din Tripiti am mers pe jos pe șoseaua care cobora spre mare, am trecut pe lângă catacombele din Milos, ca niște măsele cariate în roca poroasă, dar și pe lângă un amfiteatru de pe vremea romanilor până am ajuns în Klima.

Satul e o înșiruire de case colorate ca niște bomboane M&M, cu un aer hippy, lângă care se sparg valurile mării. Era atâta pace acolo încât îmi venea să mă mut pentru o săptămână, să uit de toate.

Spre Adamantas

Când soarele a început să apună, am urcat cu regret dealul, cu gândul să mă întorc la hotel. Dar cum? Mi-era lene să aștept autobuzul, așa că m-am uitat pe hartă să văd câți kilometri sunt până la Adamantas. Și nu erau mulți!

M-am hotărât să merg pe jos, peste dealuri, pe un drum neamenajat care apărea pe harta telefonului. Ghid mi-a fost GPS-ul pe cărarea pustie pe care soarele îmi lungea umbra la infinit. Când am ajuns aproape de Adamantas, o mașină hârbuită a oprit lângă mine și un bătrân m-a întrebat dacă mă poate duce în oraș.

Era un fost marinar care își amintea de România lui Ceaușescu și a depănat amintiri până am ajuns aproape de oraș și l-am rugat să mă lase acolo, ca să mai pot face câteva fotografii.

Câtă inconștiență să umblu așa, dar ce amintiri frumoase…

Chora, Insula Milos Grecia

După trei săptămâni de vacanță, opt insule vizitate și o mulțime de drumuri cu feribotul, venise timpul să mă întorc acasă. Dar înainte de asta voiam să văd Chora de pe insula Milos, cocoțată pe un vârf de deal.

Trecusem pe acolo în drumul meu spre Klima, dar nu urcasem până sus, unde sunt ruinele unei cetăți și o capelă mică. Am făcut asta în ultima zi petrecută pe insulă, urcând pe străduțe înguste, până am dat de zidurile cetății și, apoi, de capela pustie. Spre uimirea mea, de acolo am avut o vedere de 360° asupra insulei!

Puteai vedea până departe atât locul în care insula se îngusta, cât și insulițele din împrejurimi, înconjurate de mult albastru. În acel sfert de oră am fost doar eu, marea, vântul, cerul și insula de sub picioarele mele. Pur și simplu perfect!

Înapoi în Pireus

După masă am luat feribotul spre Pireus – am ajuns seara târziu, după multe ore de plimbare pe mare, timp în care m-am săturat de insulițe, porturi pitorești și valuri albastre. M-am refugiat în același hostel central în care am petrecut prima noapte în Grecia, urmând ca a doua zi să vizitez, pe fugă, orașul.

Însă Pireus nu m-a impresionat foarte mult și, cu rucsacul în spate, obosită de drum și cu gândul să ajung cât mai repede acasă, am umblat teleghidată pe străzi fără să mă pot bucura de nimic.

Am hotărât să plec spre aeroport, dar, ghinion, nu reușeam să găsesc stația! Până la urmă m-am urcat într-un autobuz care se întorcea de la aeroport – șoferul m-a dus câteva stații până în locul de unde trebuia să iau expresul pentru aeroport. Nu am nicio fotografie din Pireus, deși e un oraș mare și animat, de unde poți să ajungi în orice loc din țara asta incredibil de frumoasă – Grecia.

🗺️ Ce am vizitat în Grecia

📍 Atena în șase zile: pe Acropole de Paști – oraș antic și situri UNESCO
📍 Island-hopping prin Ciclade: opt insule în trei săptămâni – traseu complet cu feribot
📍 Mykonos: toate fustele sus! – mori de vânt, Little Venice, Delos
📍 Ano Syros și Ermoupoli, două orașe într-unul singur – orașe gemene și piscine naturale
📍 Folegandros: locul nostru este între mare și cer – hiking și peisaje spectaculoase
📍 Santorini: de la Fira la Oia pe jos – drumeții și apusuri celebre
📍 Cărările albe din Ios – plaje, biserici și drumuri prăfuite
📍 Temple și plaje pe insula Naxos – plaje sălbatice și sate tradiționale
📍 Insula Paros: Naousa și plaja Kolimbithres – sat pescăresc și stânci sculptate
📍 Buget pentru insulele grecești – costuri detaliate pentru 8 insule
📍 Croazieră pe Adriatica: Bari – Veneția – Dubrovnik – Kotor – Corfu – Zakynthos – vacanță pe mare, opriri în Grecia