Înapoi în România, după spitalizarea din Uzbekistan

M-am întors în București, după 3 săptămâni și jumătate de spitalizare în Tașkent după un accident grav. Mă gândeam cu teamă la zborul ăsta, dar a fost bine – am închiriat pentru prima dată Sleepods, dar în timpul zborului m-am simțit mai bine decât în seara precedentă, deși acum sunt pe zero medicație, până consult un neurolog din România.

Tașkent-Istanbul

Îi sunt recunoscătoare consulului din Tașkent – Luminița Ciobanu, care la 5.40 dimineața a fost la ușa spitalului cu șoferul, să mă ducă în siguranță la aeroport. Acolo m-a însoțit până la verificarea pașapoartelor, ne era teamă că vor pune întrebări de ce am depășit perioada permisă de 30 de zile, pentru care aveam adeverințe de la spitale, dar ofițerul nici nu cred că s-a uitat la dată, mi-a pus ștampila și atât.

Aeroportul din Tașkent e internațional, dar mic și cam neprimitor; nu am găsit acolo nici măcar un sandviș, doar un duty free și o cafenea cu vodcă și cafele. Mă gândeam că Otopeni – deși îl criticăm când nu e perfect, are o ofertă generoasă de mâncare, nu aștepți o oră, două, leșinând de foame. La avion ne-au dus cu autobuzul, n-am văzut nicăieri un avion cu pasarelă de îmbarcare.

Zborul Tașkent – Istanbul a fost plin, bineînțeles că și lângă mine au fost toate locurile ocupate. Am fost întrebată dacă voi călători singură, în starea în care sunt. Da…nu are cine să te însoțească în astfel de situații, a fost un zbor comercial, nu medical. Dar culmea e că am reușit să moțăi 4-5 ore, fără să pun măcar o dată capul pe banchetă – capul e cel care încă doare, așa că m-am sprijinit mai mult de mâini.

Sleepods

În Istanbul am avut o escală de 7 ore. Două ore mi-a luat doar ca să fac transferul internațional și să mănânc ceva în food court. Aeroportul e uriaș, de asta am evitat să iau un zbor cu escală de o oră acolo, cred că e imposibil să prinzi avionul de legătură la cât e de mers prin aeroport. Și am mers pe picioarele mele, cam încet, dar fără alte probleme.

Totuși, după astea două ore simțeam că sunt obosită. Întâi m-am gândit că ar fi bine să aștept într-un lounge, dar mi-am dat seama că ce am nevoie e un loc în care să pot dormi garantat și comod, așa că m-am dus la SleepPods și am închiriat unul pentru 4 ore. E ca o capsulă, dar înăuntru nu ai chiar un pat cu perne și plăpumioară, e ca o canapea cu rezemătoare de cap peste care pun un material de unică folosință. Tragi capacul care are niște găuri de ventilație, și te poți odihni stând întins. A fost prima dată când am folosit așa ceva, dar m-a ajutat să trec peste perioada lungă de așteptare.

Istanbul – București e atât de scurt încât însoțitoarele de zbor au fost surprinse de aterizare când încă strângeau tăvițele de mâncare, le-am lăsat pe sub scaune.

Cum e acasă? Un pic mai bine, simt că lucrurile merg în direcția bună și că de la o săptămâna la alta am o evoluție pozitivă – acum o săptămână nici n-aș fi putut zbura, atât de rău mă simțeam!

Apropo, n-am apucat să scriu despre asta, dar în ultimul spital a trebuit să-mi tai părul scurt – era atât de încâlcit încât n-a mai putut fi salvat, așa că am luat o foarfecă de la o asistentă și-am făcut ce trebuia făcut. Părul lung l-am lăsat în urmă, în Uzbekistan, unde o mașină de taxi s-a rostogolit până s-a oprit într-un copac și m-a trimis la reanimare, inconștientă. Dacă am scăpat de asta, nu mă mai sperie niște luni de ”bad hair day” 😊

Lucruri utile

SleepPods din Istanbul Airport costă 8 euro / oră până la 7 PM și 11 euro / oră după 7 PM, plata doar cu cardul.