Am citit cartea lui Krakauer cu inima strânsă, undeva între suspans și spaimă ancestrală. Nu am fost niciodată genul de călător care caută locuri izolate sau să fie aproape de natura, să cuceresc culmi sau să străbat singură deșertul. Sunt frumoase locurile astea, o frumusețe pe care o găsești numai în sălbăticie, dar pericolul poate fi mortal.
Povestea lui Chris care moare de foame în Alaska, la mică distanță de niște cabane și nu foarte departe de o autostradă, e o poveste emoționantă. Cum vagabondează el timp de 2 ani și cum învață să supraviețuiască singur. Prieteniile de pe drum, fuga lui continuă. Și apoi o greșeală minoră și moartea.
Există o atracție spre locuri dificil de cucerit, îndepărtate și reci: omul față în față cu natura, cucerind-o și testându-și limitele. Dar naturii nu-i pasă, e rece și indiferentă, ea are cursul ei și legi dure care nu țin cont de ființa insignifiantă care este omul. Nu aplaudă la final, nu-ți întinde mâna când dai de greu, te lasă să mori acolo, singur.
În același timp este o poveste despre oameni. Despre legăturile care se formează între ei chiar dacă întâlnirea este fugară, despre sprijinul pe care îl oferă unor necunoscuți, despre grijile pe care și le fac și dragostea pe care și-o poartă. Degeaba căutăm răspunsuri în mijlocul naturii, nu mai suntem demult copiii ei, ci niște ființe străine și neadaptate.
4 comentarii
Iti recomand sa citesti si Into Thin Air, de acelasi autor. Este vorba de o expeditie dramatica pe Everest.
Exista si film, nu l-am văzut pentru ca vreau sa citesc întîi cartea dar am citit niste comentarii pozitive despre el, 8.2 la imdb. Into thin Air a apărut la Polirom, se numește In aerul rarefiat. Tot despre lupta omului cu natura care pentru unii se sfârșește tragic. Mie mi-a placut
Mi-a placut mult cartea asta, am citit-o anul trecut parca, dupa ce vazusem si filmul cu vreun an inainte. Faina tare, chiar daca tragic ce s-a intamplat…
Si Into thin Air la fel…
Splendidă cartea. Merită citită de mai multe ori 🙂