Home Europa În jurul Ceahlăului: Borsec, Toplița, Ditrău, Lacul Roșu și Bicaz

În jurul Ceahlăului: Borsec, Toplița, Ditrău, Lacul Roșu și Bicaz

by Anca @ 1001 călătorii

Pentru două dintre zilele petrecute la Vatra Dornei am cumpărat câte o excursie de o zi prin împrejurimi. Sâmbătă am făcut un circuit în jurul masivului Ceahlău, pe traseul: Vatra-Dornei – Broșteni – Viaduct Poiana Largului – Stațiunea Borsec – Toplița – Ditrău – Lacul Roșu – Cheile Bicazului – Barajul de la Bicaz – Vatra-Dornei.

Viaductul de la Poiana Largului

Poiana Largului se află la capătul lacului de acumulare Izvorul Muntelui. Ce e interesant acolo e o stâncă – Piatra Dracului – înfiptă fix în mijlocul lacului. Stânca are și o poveste despre cum a făcut dracul un pariu cu Dumnezeu și apoi a scăpat piatra în lac. Pentru că acela este arealul în care se desfășoară povestea din Baltagul, legenda Pietrei Dracului apare și în carte – se povestește că Nechifor Lipan se apucase să cioplească o cruce pe care voia s-o pună în vârful stâncii. Piatra Dracului pe care o vedem azi are, într-adevăr, o cruce de lemn în vârful său.

PoianaLargului01.JPGPoianaLargului02.JPG

Stațiunea Borsec

Pe vremuri o stațiune făloasă cu premii internaționale pentru apele sale minerale, astăzi Borsec și-a păstrat o parte din frumusețea de odinioară, dar multe clădiri sunt degradate, iar altele sunt o ruină. M-am plimbat prin parcul stațiunii – mare, cu multe vile frumoase și câteva izvoare de la care puteai lua celebra apă de Borsec.

Borsec01.JPGBorsec02.JPGBorsec03.JPGBorsec04.JPGBorsec05.JPGBorsec06.JPGBorsec07.JPGBorsec08.JPGBorsec09.JPGBorsec10.JPGBorsec11.JPG

Mănăstirea Sfântul Ilie de la Toplița

La Mănăstirea de la Toplița am găsit un mic rai, cu o mică bisericuță de lemn răscumpărată de la localnici de către Patriarhul Miron, dar și cu multe plante și flori. Se vede acolo mâna unor oameni iubitori de plante, e plin de ciubere cu arbuști exotici și cactuși, dar și nenumărate mușcate și rânduri colorate de flori. De altfel, când am ajuns acolo preotul se chinuia împreună cu un muncitor să desfacă ciubărul de lemn al unui palmier, iar când o vizitatoare i-a lăudat grădina din ghivece de lângă biserică a venit repede și și-a lăudat mândru lămâiul care făcuse lămâi și toate celelalte plăntuțele pe care le îngrijeau acolo.

Din tot ce am vizitat în ziua aceea, la Toplița m-am simțit cel mai bine și asta datorită oamenilor care se vede că iubesc acel loc.

Toplita01.JPGToplita02.JPGToplita03.JPGToplita04.JPGToplita05.JPGToplita06.JPGToplita07.JPGToplita08.JPGToplita09.JPGToplita10.JPGToplita11.JPG

Catedrala romano-catolică din Ditrău

Am făcut o scurtă oprire și la Ditrău, pentru a vizita enorma catedrală romană-catolică de acolo: construcția se vede de departe și e cea mai mare din zonă, aceea fiind o regiune fără localități foarte mari, care să justifice construirea unui asemenea edificiu. Am nimerit acolo în timpul unui botez, prilej să admir prapurii frumoși cusuți cu roșu.

Mi-a părut rău că nu am putut vizita și Castelul contelui Lázár din Lazărea, la mică distanță de Ditrău – castelul a fost retrocedat și de câțiva ani nu mai este deschis publicului.

Ditrau01.JPGDitrau02.JPGDitrau03.JPGDitrau04.JPGDitrau05.JPGDitrau06.JPG

Lacul Roșu

Dacă în celelalte locuri nu prea ne-am intersectat cu mulți turiști, la Lacul Roșu era plin de lume. Aici urma să luăm masa de prânz și pentru că am ajuns destul de târziu – în jur de ora 14 – și ne era tuturor foarte foame, m-am luat și eu după ghidul nostru și am mers la una dintre terasele aglomerate de acolo. A fost o experiență frustrantă pentru mine: mâncare proastă, servire slabă, ne-au adus mâncarea în niște recipiente ieftine de plastic și totul s-a mișcat încet și a durat aproape o oră. Am regretat că nu am luat ceva de tip fast food, aș fi putut să mă refugiez pe malul lacului și să mă bucur de priveliște, așa îmi mai rămăseseră vreo 10 minute pentru ”vizitare”, am fugit pe malul lacului să fac câteva poze și apoi iute să găsesc autocarul care era parcat destul de departe.

Locul mi s-a părut foarte aglomerat și turistic, dar cred că dacă iei o barcă și te îndepărtezi de mal poți să te bucuri de peisaje.

LaculRosu01.JPGLaculRosu02.JPGLaculRosu03.JPG

Cheile Bicazului

Cheile se pot vizita la pas, au o lungime de 2-3 kilometri și era plin de oameni și acolo: mașini parcate pe toată lungimea cheilor, oameni cocoțați pe stânci făcându-și selfies și foarte multe tarabe care vindeau nimicuri. Însă peisajul e spectaculos, iar munții își oferă umbră și răcoare.

CheileBicazului01.JPGCheileBicazului02.JPGCheileBicazului03.JPGCheileBicazului04.JPGCheileBicazului05.JPGCheileBicazului06.JPG

Barajul de la Bicaz

Șocul zilei a fost când am ajuns la baraj și am privi spre lacul de acumulare: nu am văzut doar munți, păduri și ape cristaline, ci și o mare de sticle de plastic plutind lângă ambele capete ale barajului. Nu vorbesc de câteva peturi, ci de zeci și sute de sticle de plastic care fuseseră aruncate în lac! Din când în când vine un ONG și le strânge, iar cei de la hidrocentrală le-au îngrădit ca să nu plutească libere pe lac.

După barajul Bicaz am înconjurat lacul de acumulare până înapoi în Poiana Largului și apoi ne-am întors în Bucovina.

Bicaz01.JPGBicaz02.JPGBicaz03.JPGBicaz04.JPGBicaz05.JPGBicaz06.JPG

Lucruri utile

Excursia de o zi a costat 85 de lei și am cumpărat-o de la Bucovina Travel, au un ghișeu lângă Hotelul Carol din Vatra Dornei.

0 comentariu
0

Leave a Comment

O să îți placă și: