Power, money, glory îți vine să exclami când ajungi în Hong Kong. E și istorie, sunt și zone foarte verzi, dar totul este copleșit de turnurile de oțel care încercuiesc tot orașul. Vechiul și noul Hong Kong înseamnă: Possession Street, Victoria Peak, Avenue of Stars, Victoria Harbour, Causeway Bay.
Sosirea în Hong Kong
De la Yangshuo nu există un tren direct până în Hong Kong: întâi trebuie să mergi în Guilin, capitala regiunii, iar de acolo circulă trenuri de mare viteză spre Hong Kong. Îmi imaginasem că voi avea timp să vizitez un pic și Guilinul, dar nici vorbă de așa ceva.
M-am trezit foarte de dimineață ca să prind autobuzul care făcea legătura între autogara din Yangshuo și gara care deservea cele două orașe învecinate (Yangshuo și Xingping) și era cât pe ce să îl ratez: clădirea autogării era închisă, iar angajații pe care îi întrebam de autobuz îmi tot arătau clădirea autogării, spre confuzia mea. De fapt o ușă era deschisă, noroc că m-am dus să verific. Se pare că chineza mea nu s-a îmbunătățit deloc în timpul vacanței acolo.🙈
La gară a mai trebuit să aștept aproape o oră trenul pentru Guilin, de plictiseală mi-am cumpărat niște ouă care fuseseră fierte într-un fel de supă condimentată, o delicatesă locală și probabil singura chestie bună de acolo, supermarketurile chinezești având la vânzare tot felul de ciudățenii neapetisante, ca ghearele de găină macerate într-o chestie maro. Prin comparație, ouăle fierte înfoliate chiar sunt bune. Dimineața, în Yangshuo, încercasem să-mi cumpăr un mic dejun chinezesc, niște găluște cu diverse umpluturi care se fierb în site din bambus: nu am reușit deloc să mă înțeleg cu vânzătoare, până la urmă m-am enervat (lucru care nu s-a dovedit niciodată util) și am plecat înfometată.
În Guilin există trei gări: North Guilinbei, West Guilinxi și Guilin. Trenul meu a oprit întâi în Guilinbei și apoi în Guilin, ca să fie totul cât mai confuz cu putință. De acolo trebuia să ajung la West Guilinxi (autobuzul 22, 2 yuani biletul). Am traversat tot orașul până la gara aia, nici vorbă să mai am timp de vizitat ceva.
Partea a doua a călătoriei a fost mai simplă: tren de mare viteză spre Hong Kong, aproape 3 ore și jumătate, 60 USD biletul. În Shenzhen, la granița cu regiunea autonomă Hong Kong, trenul s-a golit de chinezi, literalmente. Am rămas poate 5% dintre pasageri, toți străini, majoritatea turiști care voiau să viziteze Hong Kongul în timpul protestelor de stradă care nici până în momentul acesta (decembrie 2019) nu s-au încheiat.
Sosirea în gara Hong Kong West Kowloon e ca sosirea la aeroport într-o țară străină. Ți se verifică actele, completezi un formular de intrare, ți se ștampilează pașaportul. Practic ieși din China continentală și intri în Hong Kong; ca să intri din nou în China continentală îți trebuie altă viză (ergo viză cu două intrări în cazul meu). Ce m-a frapat prima dată a fost accentul chinezilor din HK, cu totul diferit de cel al chinezilor din China. Iar apoi am răsuflat ușurată că vorbeau engleza foarte bine și erau indicatoare în engleză peste tot.
Am avut cazare în Causeway Bay, la Cool Budget Hostel, așa că m-am trezit fix în centrul orașului, printre zgârie nori și magazine. Totul foarte scump, dar mâncare mai variată și cu multe influențe occidentale.
Până m-am cazat s-a făcut seara și am luat-o pe jos spre Victoria Harbour unde am descoperit cel mai plăcut mod de a traversa golful: Star Ferry, vechi feriboturi ”british” care arată ca pe vremea când au fost inaugurate, cu bănci de lemn al căror spătar se poate da peste cap, în funcție de direcția de mers. Cursa până pe celălalt mal e scurtă, dar plăcută, biletul e foarte ieftin (3.7 HKD în week-end, mai ieftin în timpul săptămânii), așa că m-am tot plimbat cu Start Ferry.
În fiecare seară, la ora 8pm, în Hong Kong începe un spectacol de lumini și sunete, spectacol care se vede cel mai bine de pe partea continentală, unde începe Avenue of Stars. Ne neratat! 😍
Victoria Peak
Sunt mai multe modalități de a vizita Victoria Peak, dealul de pe insula Hong Kong cu cele mai bune priveliște spre portul Victoria: metoda clasică e să iei tramvaiul, turistic și aglomerat, dar marketat ca fiind experiența ”autentică”. Cele mai puțin autentice implică un autobuz turistic din care ai priveliști la fel de bune de pe serpentinele șoselei, bașca mai puțină aglomerație și un preț mai mic.
Am dat mai mult întâmplător peste expresul X15, destul de nou ca rută și cu puțini pasageri. M-a lăsat lângă Observation Deck, din apropiere începe o alee cu vedere către Portul Victoria, alee care șerpuiește pe o latură a dealului, în circuit.
Când m-am trezit după nici jumătate de oră înapoi lângă Observation Deck m-am întrebat ce aș mai putea face pe dealurile astea verzi. Și mi-am propus o rută mai lungă care apărea pe Google Maps: o drumeție peste dealuri până pe partea cealaltă a insulei, la Repulse Bay.
Lucruri utile: biletul de autobuz a costat 12.4 HKD
Lady Clementi’s Ride
Partea frumoasă în Hong Kong e că în mijlocul unei metropole cu zgârie nori ai foarte multă verdeață și trasee care străbat dealurile de pe insulă. Am luat-o spre un cartier rezidențial lângă care începea un traseu cu nume poetic: Lady Clementi’s Ride. Lady Clementi a fost soția lui Cecil Clementi, unul dintre guvernatorii Hong Kong-ului – mi-o imaginez plimbându-se pe dealurile din Hong Kong cu o umbreluță de soare, dar probabil nu era chiar așa aventuroasă.
Traseul de 5.5 km se termină lângă Rezervorul Aberdeen, de unde încep alte cărări, toate marcate și circulate, m-am întâlnit cu oameni peste tot. La un moment dat traseul a ajuns pe lângă un canal de scurgere fără apă, dar cu maluri destul de înalte și fără parapeți de protecție: aveam de ales între a merge pe traseul ăsta sau pe o cărare mai sălbăticită, dar care părea mai sigură, și am ales, neinspirată, a doua variantă.
M-am trezit curând într-un fel de junglă în care nu părea că mai călcase nimeni de multă vreme, în timp ce celălalt traseu, pe marginea canalului, mergea în paralel și era curat și drept. Nu mi-a plăcut deloc partea asta, m-am bucurat grozav când am ieșit la șosea: ajunsesem aproape de Repulse Bay, pe partea cealaltă a insulei.
Deep Water Bay și Repulse Bay
Din Deep Water Bay începe o promenadă până în Repulse Bay: până am ajuns acolo se înserase, așa că m-am plimbat puțin pe plajă și am luat un autobuz înapoi spre centrul orașului.
Mi-a luat o zi întreagă să străbat insula pe jos dintr-o parte în alta: sunt foarte multe trasee de drumeție marcate, inclusiv pe Google Maps, și mulți localnici și turiști care fac drumeții pe dealurile de pe insulă. Iar priveliștile sunt grozave! 😊
Déjà vu: de ce îmi amintesc momentul ăsta din Old Hong Kong, cu chinezi bătrâni și guralivi într-un pavilion chinezesc? Țestoasele se încălzesc la soare, bătrânii trăncănesc, afară e cald de te topești, iar eu nu mai am bani decât pentru bilet metrou, poate ferry.
Possession Street
Plimbarea prin vechiul Hong Kong începe în Possession Street. Strada este importantă în istoria Hong Kong-ului: la 25 ianuarie 1841 flota militară britanică a ajuns în Possession Point (acum Hollywood Road Park) și a dat startul celor 150 de ani de stăpânire colonială. Acum zona este plină de restaurante, magazine boutique și mici prăvălii locale, străzi în pantă și parcuri pitite printre clădiri cu zeci de etaje.
Templul Man Mo
Poți rata templul cu ușurință dacă nu ești atent, nu e foarte mare și nici nu atrage atenția din exterior, deși interiorul e bogat decorat și foarte frumos. Man Mo e dedicat unei zeități literare – Man Cheong și zeului războiului – Mo Tai și e vizitat în general de studenți. Intrarea e liberă, poți face fotografii și nici nu e prea aglomerat.
Muzeul de Științe Medicale din Hong Kong
Clădirea este un simbol al dezvoltării științelor medicale în Hong Kong, după ce ciuma bubonică a lovit orașul la sfârșitul secolului XIX. Am găsit muzeul închis, dar tot e o zonă frumoasă în care merită să te plimbi.
Moscheea Jamia
Un loc care e vizitat mai degrabă de porumbeii cartierului, decât de turiștii care ajung în Hong Kong, e această moschee la care se ajunge de pe o scară lungă și circulată care face legătura între două bulevarde. Interiorul nu e deosebit de interesant, dar curtea moscheii e un loc tihnit în care te poți odihni câteva minute.
Tai Kwun
Tai Kwun, care înseamnă „stație mare” în cantoneză, este fostul sediul al poliției centrale, transformat într-un complex cultural cu muzee, galerii de artă și magazine. Situl cuprinde 16 clădiri de patrimoniu care se pot vizita, inclusiv fostele celule. Intrarea este liberă, dar unele expoziții se vizitează contra-cost.
Zona business a orașului
Dacă vrei să vezi unde se fac banii, ăia care i-au adus Hong Kong-ului ”power” și ”glory”, poți să te plimbi pe bulevardele mărginite de clădiri înalte din sticlă, deși toate se văd mai frumos de la distanță, fie de pe Victoria Peak, fie de pe Avenue of Stars.
Promenada Tsim Sha Tsui: Avenue of Stars
Zona cea mai frumoasă și mai aglomerată din Hong Kong este promenada din Tsim Sha Tsui. Ajungi acolo cu Star Ferry și dintr-o dată ai în fața ta mărețul Hong Kong, în toată imensitatea lui. Avenue of Stars este o promenada lungă, cu amprentele mâinilor unor chinezi vestiți pe bordura de pe malul apei. În fiecare seară, la 8 pm, începe un spectacol de lumini și sunete care nu trebuie ratat, e ca și cum ar fi Anul Nou în fiecare zi, dar fără artificii. E frumos tare să prinzi apusul acolo și să te relaxezi după o zi de hoinăreală.
Protestele din Hong Kong
Am fost în Hong Kong în august 2019, în perioada de vârf a protestelor de stradă. Înainte de a ajunge acolo mă întrebam cum e cu protestele astea, sunt peste tot (n-aveau cum să fie), e periculos să te plimbi prin oraș (nu a fost), mai poți pleca din Hong Kong după ce ajungi acolo (a fost cât pe ce să nu…)
Am ajuns într-o sâmbătă, luni protestatarii blocaseră aeroportul și fuseseră anulate sute de zboruri. Eu aveam zbor spre Taipei marți dimineață și luni seara nu știam nimic: dacă voi zbura a doua zi și dacă nu, ce urma să fac. Puteam renunța la Taipei și să iau trenul direct spre Shanghai, dar la câte zboruri fuseseră anulate, era extrem de improbabil să mai găsesc vreun bilet de tren.
Marți dimineață m-am dus la aeroport: în holul principal dormeau pe jos zeci de protestatari, iar la avizierul pentru Departures zeci de zboruri erau marcate cu roșu: canceled! Zborul meu nu fusese anulat, dar asta nu însemna nimic, putea fi anulat în orice clipă. Check-in, security control, passport control…am ajuns la poartă și tot nu știam sigur dacă vom decola sau nu. Apoi, bucurie mare: a început îmbarcarea! Am fost așa de fericită că voi zbura la Taipei încât momentul ăla a eclipsat altele mai importante 😊
