După Valea Regilor am făcut cuvenita oprire la un ”shop”, ca să facem niște ”shopping”. Magazinul era unul de alabastru cu un atelier în care doi egipteni ne-au făcut o demonstrație de prelucrare a chestiunii respective.
Alabastrul e un fel de ghips cu aspect de marmură translucidă din care se fac vaze și tot felul de statuete cam kitchioase. Din tot ce aveau în magazinul acela îmi plăcuse o vază mică, rotundă ca un bulgăre de zăpadă, bună pentru un buchet de lăcrimioare și nimic mai mult. Cereau 250 de lire pe ea (aproximativ 120 de lei), mi s-a părut cam mult și nici nu aveam chef în clipa aia să mă târguiesc, așa că am băut o cola care zăcea în magazinul acela de cel puțin 20 de ani, am făcut niște poze (casele din sat erau toate pictate naiv precum mormintele faraonilor (uite, casa aia a fost pe coperta Lonely Planet, se tot lăuda ghidul nostru) și am așteptat să plecăm mai departe.
Sumar
Templul Hatshepsut
Hatshepsut (Hot Chicken Soup, cum ne explica ghidul, ”ha, ha, ha”) este templul acela în care 62 de turiști au fost uciși de niște teroriști prin ‘97, dar să nu credeți că mai găsiți pe acolo urme de sânge sau vreun detaliu macabru (știu, că doar m-am uitat). Este un templu mortuar, folosit o singură dată pentru îmbălsămarea reginei și atât. De sus, de pe ultima terasă, se vede în depărtare Nilul înconjurat de verdeață – în contrast puternic față de auriu-cremul de deșert lunatic din jurul templului.
Medinet Habu, templul lui Ramses al III-lea
Hatshepsut este faimos, dar Medinet Habu mi s-a părut mai frumos. Este templul mortuar al lui Ramses al III-lea (remember, malul de vest este ”city of the dead”) și are cele mai adânci hieroglife din întreg Egiptul. Au fost realizate astfel ca să nu poată fi distruse cu ușurință, urmarea fiind că acum le distrug porumbeii care au prins drag de templu și de scorburile lui. Egiptenii, ca să scape de pacostea acestui păsăret care se găinățează pe monumente, au construit o hulubărie alături, dar zburătoarele nu și nu, stau în continuare pe zidurile templului.
Medinet Habu era sfârșitul turului, dar cum eu voiam să vizitez și mormintele nobililor am cerut să fiu lăsată acolo, urmând să iau un taxi sau un autobuz mai târziu și să trec Nilul cu feribotul. Ghidul a venit la mine și mi-a propus, conspirativ, să îi dau 20 de lire șoferului și acesta va veni mai târziu să mă ia cu mașina, 20 de lire fiind mai scump decât taxiul. Am refuzat.
Mormintele Nobililor
De obicei nu sunt incluse în tururile organizate și drept urmare acolo găsești cei mai puțini vizitatori. Eu voiam să văd mormintele lui Sennefer și Rekhmire care se vizitează cu același bilet. La intrare, care e la baza unui deal găurit ca un fagure, m-a preluat un tip despre care am crezut inițial că lucrează acolo, dar s-a dovedit a fi un ghid care mi-a scos sufletul alergându-mă în sus pe deal până la mormântul lui Sennefer ca să aflu că trebuie să îl și plătesc pentru asta. Sennefer are un mormânt cu tavanul decorat cu struguri, iar pe pereți sunt imagini cu el și cu nevastă-sa, îmbrățișați – se pare că s-au iubit foarte mult și el a ținut să fie împreună și după moarte.
Spre deosebire de mormintele faraonilor, cu ilustrări din Cartea Morților și o grămadă de zei, mormintele nobililor sunt mai umane – mormântul lui Rekhmire, de exemplu, are numai fresce cu meserii: zugravi, tâmplari, ș.a.m.d. Mormintele sunt interesante, evident mai puțin îngrijite decât cele ale faraonilor, dar îți oferă o perspectivă diferită.
În Valea Reginelor nu am fost pentru că: 1. Nu mai aveam timp 2. Nu aveam transport 3. Toată lumea îmi spusese că, în afară de mormântul lui Nefertari, acum închis publicului, nu prea ai ce vedea acolo.
Când coboram de la mormintele nobililor și mă întrebam, un pic neliniștită, cum voi ajunge înapoi în Luxor (eram în mijlocul pustietății și Nilul era la câțiva kilometri depărtare) l-am zărit pe șoferul microbuzului așteptându-mă. Nu, nu era nevoie să îl plătesc, transportul până la feribot era inclus în prețul turului cumpărat, deși cu jumătate de oră în urmă ghidul încercase să îmi ia bani în plus pentru asta.
Coloșii lui Memnon
Am făcut o scurtă oprire și la coloșii lui Memnon, două statui uriașe, singurele care se pot vizita gratuit și asta pentru că sunt în aer liber, chiar lângă șosea. Foarte multă lume acolo și foarte mulți vânzători de tot felul care îți țin calea.
Pe la 5 după masa treceam Nilul cu feribotul local și mă gândeam deja la următoare destinație – la Aswan și la promisiunile sudului. Luxor îmi întrecuse așteptările, dar nimic nu avea să se compare cu plăcerea unei simple plimbări cu feluca pe Nil, în ziua următoare 😊
Lucruri utile: biletele de intrare au costat astfel: Hatshepsut 30 LE (cu reducere 15 LE), Medinet Habu 30 LE (cu reducere 15 LE), mormintele nobililor Sennefer și Rechmire 25 LE (cu reducere 15 LE).
1 comentariu
Poze din Egypt:
http://haihui-prin-lume.blogspot.ro/2010/11/egipr