Pentru partea de nord-vest a Israelului, mi-am stabilit reședința în Haifa. Este al treilea cel mai mare oraș din țară și legăturile de transport sunt foarte bune, pentru ce mă interesa pe mine în zonă: Akko și Nazareth. În plus, în Haifa sunt grădinile Bahá’í, dar aici ar fi trebuit să îmi fi făcut temele mai bine.
Haifa s-a dezvoltat pe coasta muntelui Carmel și are vreo 3000 de ani vechime, au trecut pe acolo tot felul de popoare, de la fenicieni, persani, romani, bizantini, cruciați și arabi până la mai modernii britanici și israeliți. Cu muntele Carmel te întâlnești imediat după sosirea în oraș, combinația munte & mare făcând din Haifa un oraș cu priveliști spectaculoase.
Colonia germană
Am locuit în Colonia germană, care e chiar în centrul orașului – de pe bulevardul care o străbate pe mijloc se zăresc, sus pe munte, grădinile Bahá’í. German Colony a fost înființată în 1868 de protestanți germani, care au adus cu ei idei inovatoare, precum urbanismul, și au organizat servicii de transport între Haifa și Akko, Jaffa și Nazareth (deh, nemți!).
Vechile lor locuințe s-au păstrat foarte bine până în prezent, iar bulevardul Ben-Gurion, cel cu vedere spre grădinile Bahá’í, este cel mai chic din oraș, e plin de cafenele, restaurante și hoteluri. Eu am stat la un hostel arab (Al Yakhour Hostel) și m-am bucurat de locația bună pentru un preț mai accesibil.
Grădinile Bahá’í
La Haifa nu mergi neapărat pentru plajă (mai meschine decât în alte orașe), cât pentru grădinile Bahá’í. Bahá’í, religia monoteistă inventată de un persan în 1844 și dedicată înfăptuirii unității între oameni, a fost îmbrățișată de mulți adepți datorită simplității și democrației care o guvernează (în Bahá’í nu există preoți, cultul este oficiat de credincioșii laici, iar conducerea este aleasă în urma unor alegeri anuale). Regina Maria se numără printre cei care au adoptat această credință, Bahá’í găsind o casă primitoare în Israel – sunt mai multe centre Bahá’í peste tot în țară, însă cel din Haifa este cel mai cunoscut.
Grădinile Bahá’í din Haifa sunt amenajate pe muntele Carmel pe mai multe niveluri. La primul nivel intrarea e la baza muntelui, dar de acolo nu vezi mare lucru. La al doilea nivel este altarul, am ajuns acolo urcând o grămadă de scări printre reședințe private și pe lângă gardul grădinii, iar când am ajuns am constatat că, deși grădina era deschisă, altarul era închis, iar zona din jurul său era inaccesibilă, așa că mare lucru nu am reușit să văd.
Cu ultimele resurse de energie am urcat, pe străzi care șerpuiau tot mai sus, până la Upper terrace, ultimul nivel de unde ai o vedere panoramică asupra grădinilor și a orașului. La fiecare intrare în grădină ți se verifică bagajul ca la aeroport, paznicii sunt foarte amabili și zâmbitori, atâta doar că nu poți vizita grădinile decât în anumite condiții:
- Grădinile exterioare (așa numitele observation points) se pot vizita zilnic de la 9 la 17. Aceste grădini sunt doar niște puncte de observație din care poți privi grădinile interioare, fără să le poți vizita (see, but don’t touch)
- Grădinile interioare se pot vizita cu un tur gratuit între orele 11 și 13.30, în fiecare zi, exceptând miercurea. Turul este gratuit și nu este necesară o rezervare, e în funcție de primul sosit, primul servit. Grădinile interioare se pot vizita și în afara acestor ore, dar numai cu un tur plătit
- Altarul de la nivelul doi se poate vizita de la 9 la 12, în fiecare zi
Nu se plătește intrare, dar orele sunt destul de restrictive. După ce mi-am dat sufletul urcând până la punctul panoramic și am aflat de la un paznic că pentru grădina interioară sau pentru altar trebuie să revin acolo dimineața, am renunțat la idee pentru că nu mai aveam timp. Mi-a părut rău, grădinile sunt superbe, persanii fiind mari specialiști în amenajarea de grădini, iar cele din Haifa sunt dichisite până la ultimul fir de iarbă.
De la grădinile Bahá’í am plecat spre mănăstirea Stella Maris, o mănăstire carmelită unde se poate vizita capela, iar de acolo am coborât, pe jos, până în centrul orașului.
Lucruri utile
Accesul și vizitarea: la Haifa se ajunge cu autocarul din Tel Aviv, biletul costă 21.5 NIS, drumul durează o oră. Autocarul se ia din Autogara centrală din Tel Aviv, clădirea Egged, etajul 7, poarta 6. Autocarul Tel Aviv-Haifa are capăt de linie în autogara de la marginea orașului Haifa. De acolo trebuie să iei un autobuz local până în centru (autobuzul 17), biletul costă 5.9 NIS. O variantă mai convenabilă este trenul, biletul costă 27.5 NIS, dar te lasă în gara Haifa Center HaShmona, din centrul orașului.
Grădinile Bahá’í: intrarea este liberă, grădinile exterioare sunt deschise între 9 și 17, cele interioare între 11 și 13.30, iar altarul între 9 și 12.
Alte locuri din împrejurimi: Tel Aviv, Akko, Nazareth, Tiberias
