Gogol s-a născut în Ucraina, dar pe vremea lui nu exista o astfel de țară, ci doar marele Imperiu Rus. Poate de asta și scrierile lui au vastitatea Rusiei, nu povestesc locuri și oameni mici, deși în aparență tocmai despre asta e vorba în Suflete Moarte.
L-am ales pe Gogol pentru că, pe de o parte, nu am citit nimic scris de el până acum, pe de alta pentru că m-au atras imediat primele fraze cu care își începe povestea. Gogol e un maestru al scrisului, despre care se spune că a influențat mulți scriitori de mai târziu.
Romanul începe cu o istorie aparent banală: un anume Cicikov, un domn nici gras, nici slab, nici frumos și nici urât, ajunge cu brișca într-o capitală de gubernie și începe imediat să își facă cunoștințe pe acolo și să afle tot ce mișcă. Cicikov e atât de bun la asta încât curând e invitat la toate sindrofiile familiilor bune din oraș și dobândește o foarte bună reputație, deși nu e mare lucru de capul lui: omul are ceva bănuți și două slugi cam împuțite, dar nu e nici moșier, nici nobil și nici slujbă nu mai are. În cele din urmă aflăm scopul sosirii lui: Cicikov vrea să cumpere suflete moarte – țărani morți care au fost trecuți la recensământ ca fiind vii.
Nu o să vă fur plăcerea de a descoperi singuri de ce făcea Cicikov asta, în caz că poate veți dori să citiți cartea 🙂 Dar o să adaug că prima parte a romanului e într-adevăr foarte bună, însă după aceea se cam pierde firul poveștii. Probabil pentru că Gogol e mai preocupat de soarta acelor vremuri, decât de soarta lui Cicikov, și scapă din mâini firul narativ care fusese atât de captivant până atunci. Dintr-o dată existența lui Cicikov nu se mai justifică, el își continuă preumblările, dar nu face decât să se repete, iar visele lui de a deveni un moșier veritabil, cu suflete adevărate la catastif, nu mai înduioșează pe nimeni. Finalul e cât se poate de sucit: Gogol renunță la o încheiere și lasă sfârșitul deschis, ca și cum fusese parte dintr-un manuscris care între timp s-a rătăcit, iar romanul se încheie cu autorul adresându-se cititorului și vorbindu-i despre vremurile de atunci.
Atâta doar că vremurile de atunci nu mai sunt demult și nu mai interesează pe nimeni frământările autorului, mult mai tare aș fi vrut să știu ce s-a ales de Cicikov și de afacerile lui dubioase.
Puteți citi pe blog despre călătoriile mele în Ucraina.
* * *
Țări și Cărți este un joc literar inspirat de www.ayearofreadingtheworld.com, la care am adăugat un strop de hazard. Jocul constă în tragerea la sorți a unei țări pentru fiecare lună a anului, lună în care trebuie să citesc o carte scrisă de un autor din țara respectivă.
Pentru luna iunie am tras la sorți Ucraina și am ales cartea Suflete moarte, de Nikolai Gogol. Alte cărți scrise de scriitori ucrainieni, care nu au trecut selecția: The Museum of Abandoned Secrets – Oksana Zabuzhko, Twelve Circles – Yuri Andrukhovych, The Hunters and the Hunted – Ivan Bahriany.
După luna iunie și Ucraina, proiectul continuă cu celelalte țări trase la sorți:
Ianuarie: IrlandaFebruarie: MoldovaMartie: CipruAprilie: BelarusMai: TurciaIunie: Ucraina- Iulie: Slovacia
- August: Marea Britanie
- Septembrie: Albania
- Octombrie: Estonia
- Noiembrie: Franța
- Decembrie: Serbia
