Tot mai multă lume vrea să aibă un blog de călătorii. Este normal – suntem oameni, avem concedii, călătorim și facem poze. Cu toții ne pricepem la vacanțe, știm să fotografiem măcar pe auto și suntem, mai mult sau mai puțin, „computer literate„. Este simplu, iar avantajele sunt multiple: călătorești gratis, câștigi bani și în loc să muncești, călătorești. Cam așa se vinde jobul de „blogger de călătorii”, iar dacă deschizi netul vei vedea că sunt zeci de articole care te învață ce simplu e și ce viață minunată te așteaptă, toate mestecând fix aceleași idei.
Ca o notă de început, eu nu trăiesc din blog și nici nu-mi doresc să fiu călător de profesie. Îmi place să stau și pe-acasă, iar uneori am zile în care n-am nici un chef de blog, Facebook, unici pe zi și mesaje primite. Dacă pentru unii e o revelație că se pot câștiga bani din blogging, chiar și de un „salariu” lunar, alții au descoperit mai demult că dacă muncești un număr de ore pe zi, cinci zile pe săptămână, primești niște bani la final. Ah, da, nu ai ocazia să călătorești gratis în locuri de vis și să înnoptezi în fiecare seară la un hotel de 5 stele, iar pentru asta să trebuiască doar să scrii câteva articolașe pe săptămână și să faci vreo 10 poze.
Nu vreau să spun că nu se poate să fii blogger de travel și să trăiești din asta – exemplele din realitate confirmă că se poate, dacă nu 100% din timp, măcar într-o combinație cu alte activități. Însă dacă ar fi atât de simplu și beneficiile atât de ușoare și mari, cum ne învață unii, atunci am fi cu toții bloggeri de călătorii și ne-am petrece zilele cu fundul într-un șezlong în Caraibe, câștigând mii de Euro din tweeturi și mesaje de genul „share dacă ești de acord că ROMÂNIA E CEA MAI FRUMOASĂ!!!”. Dacă ești chitit să câștigi foarte mulți bani și să te retragi pe o insulă exotică la 40 de ani poate ar trebui întâi de toate să te pui cu burta pe carte și să muncești, să-ți faci o afacere, să ajungi vreun CEO extrem de bine plătit sau să scrii viitorul Harry Potter. Ah, da, pentru asta e nevoie de foarte mult efort, consecvență și originalitate. Damn.
Bloggerii „profesioniști” câștigă mai mulți sau mai puțini bani în funcție de diverși factori, însă eu personal nu am văzut pe nici unul care să se îmbogățească din asta. Este un job cu aceleași riscuri ca alte slujbe de freelancer și care nu se potrivește oricui. Nu toată lumea visează să fie pe cont propriu și nici să alergi dintr-o parte în alta nu e chiar atât de „fun„. Dacă ar fi să-mi câștig existența din blogging de turism nu am nici o îndoială că foarte curând aș ajunge să urăsc călătoriile. Pentru mine a călători înseamnă vacanță, plăcere personală, libertate. Dacă de numărul de vizitatori ar depinde ce mănânc mâine s-ar duce naibii toată plăcerea de a mai scrie ceva.
Însă nu toată lumea vrea să câștige bani din blogul de călătorii, mulți își doresc să-și păstreze undeva amintirile din vacanță, adică exact ceea ce mi-am dorit și eu când am pornit acest blog. Ce le-aș spune astăzi celor care își doresc același lucru? Păi… să încerce 🙂 Vor afla foarte repede dacă bloggingul este sau nu de ei, dar până când nu scriu primul text și apasă butonul de “publish” nu au cum să știe cum va fi. Foarte probabil se vor lovi de cel puțin una din următoarele provocări:
#1. Constanța. Pe un blog trebuie să scrii periodic și în mod constant, adică nu 5 articole luna asta, iar după aia nimic. Dacă vrei să ai niște cititori fideli (și cu toții vrem…), atunci trebuie să îi „hrănești” cu articole tot timpul. Poate că într-o săptămână te simți rău sau chiar n-ai chef de scris – treacă meargă, dar a doua săptămână n-ar strica să mai ștergi blogul ăla de praf. Nu, nu-i obligatoriu să scrii un articol pe zi, dar e bine să ai ritmul tău și să te ții de el perioade îndelungate de timp. Întrebare de baraj: sunteți o persoană constantă și răbdătoare sau vă entuziasmați ușor și abandonați și mai ușor?
#2. Timp liber. Scrisul, editarea de poze și întreținerea unui blog cer timp. Care se rupe din timpul tău liber, ăla puțin și personal. Adică în loc să te duci le bere cu băieții stai acasă și scrii articolul de mâine, în loc să te uiți la telenovela preferată deschizi Photoshopul sau înveți cum se folosește aparatul foto. Cât timp e nevoie pentru a scrie ceva depinde de fiecare, dar în general scrisul devine mai ușor și mai fluid exersându-l foarte des. Nu, articolele din 3 propoziții nu se numesc articole, ci telegrame. Pentru a scrie un articol ca cel de față, de două pagini și jumătate, îmi ia vreo 2-3 ore. Și ăsta e fără poze! La „scris” intră și aranjarea textului în WordPress, cu fonturi bolduite, inserarea de linkuri, verificarea finală. Întrebare de baraj: câte ore pe săptămână puteți dedica acestei activități? În fiecare săptămână, timp de ani de zile, fără o răsplată evidentă și imediată?
#3. Inspirație. Dacă nu sunteți de profesie scriitor, jurnalist sau orice altceva care are legătură cu scrisul, atunci veți descoperi că blocajul scriitorului îl poate avea oricine. Ai găsit în sfârșit 2 ore în care să te ocupi numai de blog, deschizi wordul și fleoșc, nu-ți mai iese nici un cuvânt din peniță. Timpul liber și materialul disponibil (călătoriile efectuate până atunci) nu garantează că, la o adică, chiar vei avea ceva de spus. Vestea bună este că „pofta vine mâncând” și cu cât scrii mai des, cu atât vei scrie mai bine. Întrebare de baraj: crezi că știi să scrii un text “citibil” de la cap la coadă sau ai dificultăți în a compune cel mai simplu mesaj?
Pe lângă cele menționate mai sus ar mai fi și următoarele:
- Hărțuieli tehnologice: alegerea unei teme pentru blog, a unei platforme, a unui hosting, a unui nume, domeniu și logo. Bug-uri, bube, hackeri și virusuri, poze care nu se afișează corect, texte care dispar în neant și reapar miraculos, widget-uri, rețele de socializare, programe de editare, conturi și parole. Întrebare de baraj: sunteți prieten cu calculatorul sau ați avut nevoie de ajutor ca să vă faceți cont pe Yahoo?
- Socializare permanentă: cu cititorii, cu alți bloggeri, cu oamenii din industrie sau cu diverși băgători în seamă. Chiar dacă teoretic e posibil să ai un blog „rupt de lume”, fără comentarii și mesagerie activată și fără ca tu, ca persoană, să te expui absolut deloc, practic dacă ai asemenea înclinații nu ar strica să faci o vizită la doctor. Cei care te citesc vor vrea să știe cine ești, cum arăți și care-i treaba cu tine, or să vrea să îți trimită mesaje private, să te întrebe chestii și să li răspundă la întrebări. Dacă n-ai chef de așa ceva, de ce mai vrei să scrii pentru public?! La fel de bine poți să povestești într-un jurnal privat, un blog „doar pentru tine”. Întrebare de baraj: îți place să interacționezi cu oamenii?
- Banii. Pentru domeniul propriu, pentru găzduirea blogului, pentru un aparat foto bun, pentru reclamă pe Facebook, pentru vreun software dedicat. Ah, da, și pentru călătorii, pentru că, până nu devii și tu un blogger de succes și vei călători, nu-i așa, gratis, va trebui să-ți plătești singur călătoriile. Întrebare de baraj: ești dispus ca la început să cheltui niște bani pentru blog?
Însă nu e dracul chiar atât de negru! Blogging is fun și chiar dacă nu vei avea parte imediat de o carieră fulminantă de călător profesionist, bilete de avion gratis și mii de Euro pe lună pentru frecat aeroporturile, există și câteva beneficii care nu sunt de ocolit:
- Vei fi la curent cu tot ce mișcă în domeniu, vei primi newslettere și comunicate de presă, vei citi, vei verifica informații și vei produce altele noi.
- Vei fi invitat la evenimente, la mese festive și infotripuri, o să-ți începi propria colecție de memory stick-uri cu logo-ul unor agenții și-o să-ți umpli biblioteca cu broșuri și pliante. La un moment dat vei câștiga și bani.
- Dar cel mai important beneficiu, ăla pe care nu-l menționează mai nimeni, e că vei cunoaște oameni noi, unii dintre ei interesanți, plimbați și sociabili. Iar câțiva dintre ei s-ar putea să îți devină buni prieteni 😊
Acestea fiind zise dacă vă roade gândul să vă faceți blog (de călătorii sau orice altceva), why don’t you give it a try? Oricum va fi o să vă lărgească orizontul și poate chiar o să vă faceți din asta o carieră, o să călătoriți gratis și-o să câștigați o căruță de bani 😊
12 comentarii
Ca de obicei, foarte bine scris, Anca! 🙂
In calitate de coleg blogger, pot sa spun si eu cu mana pe inima ca blogul mi-a adus o gramada de chestii pozitive. Pot sa spun chiar ca mi-a schimbat viata. In bine, desigur 🙂 Dar toate lucrurile astea pe care mi le-a adus sunt din seria celor greu de cuantificat, celor pe care multi nu le inteleg, adica, asa cum spuneai si tu, am cunoscut o gramada de oameni faini, mi s-au deschis ochii la multe noutati, am invatat enorm pe numeroase planuri si o multime de alte chestii de care nici nu sunt constienta momentan, dar in timp punctuletele se unesc 🙂
Cand am pornit blogul habar nu aveam ce e aia blog si cu ce se mananca, si in niciun caz nu mi l-am facut sa fac bani.
Iar acum, dupa aproape 5 ani de blog, am realizat ca filozofia mea e total diferita de cea a majoritatii bloggerilor de travel (si nu numai probabil).
Eu nu am nici timp nici chef sa stau sa caut sponsorizari si parteneriate care sa imi aduca bani si/sau calatorii gratuite. Putinele advertoriale care imi vin uneori vor ramane poate singurul venit din blog. Pentru ca, desi am incercat parteneriate pentru vreo 2-3 calatorii, m-am cam lecuit. Prefer pe viitor sa merg linistita sa imi traiesc visele, fara sa ma mai preocup ca aoleu, sa nu uit, tre sa pun nu stiu ce status sau nu stiu ce tag. Pur si simplu nu se merita. Pentru mine, desigur.
De acord cu tine 🙂
Bine zis.
Punctele 1 & 2 m-au determinat pe mine sa nu-mi fac un blog, am avut o tentativa acum mult timp dar mi-am dat seama rapid ca nu as tine ritmul. Decat daca poti freca menta in timpul programului de lucru, si sa te ocupi de blog atunci. Pe langa scris mai trebuie sa tii pasul si cu procesarea foto/video, care uneori ia mai mult decat scrisul. Eu am ramas in urma si aici:
Pana prin 2010 puneam albume pe Picasa, pe urma prin 2011 m-am lasat si de asta, insemna sa mai trec odata prin ele sa selectez ce uploadez (era inainte sa scoata limitarea).
Saptamana trecuta tocmai ce-am terminat primul pas (conversie din RAW in JPG, urmeaza sortare si transformare in HDR si panorame) pt ultimele 10 zile cu poze din 2012, deja am ramas mult in urma cu tot ce inseamna editare. Din 2013 au mai ramas macar vreo 25 zile de city-break/concediu/eveniment de procesat, probabil as avea nevoie de 2 saptamani de concediu sa termin cu toate. Plus ce am adunat deja din 2014…Si pe urma as trece la partea video, si acolo s-au adunat aproape 2 ani de editat/taiat/tranzitii/muzichie.
Oare nu se gasesc niste asiatici de inchiriat care sa faca toate astea ieftin, repede si bine?
Asiatici se mai gasesc (pe site-urile de freelancing), dar intrebarea e daca ai incredere sa le lasi pe mana amintirile din ultimii ani? 🙂
Pai lor le dai o copie, evident. Atata timp cat sunt doar fotografii/video cu peisaje/cladiri (no compromising stuff :D), nu as avea o problema.
Pfiuuuu, cat ma bucur ca mai sunt pasionati de calatorii care nu vor sa-si ia lumea in cap si sa devina calator cu norma intreaga!! Respir usurata, pentru ca incepeam sa ma simt cumva vinovata de faptul ca eu nu-mi doresc asta, desi iubesc sa calatoresc. Ajunsesem sa ma intreb daca cumva atunci, pasiunea nu e pasiune daca nu simt si eu asa?? pe langa calatorie si experienta efectiva, imi place foarte mult perioada dinainte, cand ma documnetez, visez, prind energie sa-mi continui mai cu spor munca la birou, prin faptul ca in curand mi se va intampla acea frumoasa calatorie. Ori daca numai as calatori non stop, unde ar mai fi aceste senzatii? emotiile s-ar transforma in normalitate…si chiar nu-mi doresc asta!
Eu sunt la inceput de drum, asa ca sfatruile sunt bine-venite. Si nu am plecta la drum dorindu-mi sa castig bani din asta, ci pur si simplu ca vreau sa-mi povestesc intamplarile, senzatiile si experientele din calatorie.
Spor in continuare!
Oana
Multumesc, calatorii cat mai faine si tie 🙂
Salut, ne-am facut si noi (Oana& Livia) un blog in care varsam toate pozele si povestile din locurile pe unde ne-am plimbat. Suntem la inceput, asteptam pareri si impresii – http://www.triptil.ro
Ma uit mai cu atentie dupa ce ajung acasa, pe telefon mi-e destul de greu 🙂
vacanta placuta!
Eu v-am adaugat deja in Feedly si va tin pumnii sa cresteti mari 🙂 Imi place numele ales, imi plac locurile vizitate, dar cred ca meritati o tema WP ceva mai dichisita. In timp va veti gasi stilul propriu, e important, lumea va ajunge sa va identifice dupa asta 🙂
@mersi frumos..d-abia am inceput si bajbaim si noi prin peisaj! La cat mai multe calatorii captivante!