O carte destul de sumbră, dar mai captivantă decât mă așteptam și cu o surpriză detectivistică la final. Povestea generalului italian plecat în Albania să caute oaselor unor soldați morți este una prezentă și vie, în care trecutul se suprapune peste prezent și îl modelează cu o forță fantastică.
Probabil doar în Albania poți avea parte de un așa amestec de macabru, răzbunări peste generații, peisaje deprimante și dure și destine care sfârșesc tragic. Un general străin înarmat cu liste exacte debarcă acolo cu o misiune de onoare: să găsească osemintele soldaților italieni morți în război și să le aducă acasă. Dar una este să faci un astfel de plan și alta e să îl pui în aplicare în mijlocul noroaielor, al incertitudinilor și a locuitorilor ostili.
Morții cu morții, viii cu viii.
Ies la iveală nu doar oasele albite de vreme, ci și secretele pe care morții le purtaseră cu ei în mormânt. Se pune întrebarea dacă e bine să răscolești astfel pământul și cui folosește asta, până la urmă? Cu siguranță nu celor morți care își găsiseră liniștea în pământuri străine. Colonelul căutat cu înfrigurare pe parcursul întregii cărți și pe care familia îl aștepta ca să-l îngroape într-un mausoleu, se dovedește a avea o poveste sinistră și lipsită de onoare. În Albania, onoarea este totul și fără aceasta nu ești nimic.
Sunt simbolice poveștile prostituatelor din Gjirokastra sau nunta de la finalul cărții, cu personajul lunatic al văduvei care are un secret teribil pe care îl scoate la iveală după zeci de ani când este pusă față în față cu fostul asupritor, văzut ca un om fără rușine. Căci generalul, deși petrecuse luni, ani de zile străbătând Albania de la un capăt la altul nu înțelesese un lucru elementar despre țara aceea: trecutul este viu, nu moare niciodată și nu este uitat niciodată.
Gândul îi zbură din nou la armata lui. La armata lui albastră, cu două dungi albe şi şnur negru. Ce să fac cu ei? se întrebă. Sunt o mulţime şi probabil că tremură de frig sub mantalele lor de nailon. Mulţi. Generalii lor incapabili i-au părăsit pe câmpul de luptă. Mi i-au lăsat mie pe toţi. Aş fi putut câştiga cu ei o groază de bătălii.
Privirea generalului lunecă de pe chipul bătrânei la sacul de jos. Nu putea exista un lucru mai teribil acolo decât sacul acela, care căzuse cu un zgomot surd pe podele, negru şi mânjit de noroi. Femeile se traseră înapoi îngrozite, acoperindu-şi chipul cu palmele, în vreme ce bătrânele îşi făceau cruce şi sporovăiau agitate.
Puteți citi pe blog despre călătoriile mele în Albania.
* * *
Țări și Cărți este un joc literar inspirat de www.ayearofreadingtheworld.com, la care am adăugat un strop de hazard. Jocul constă în tragerea la sorți a unei țări pentru fiecare lună a anului, lună în care trebuie să citesc o carte scrisă de un autor din țara respectivă.
După luna septembrie și Albania, proiectul continuă cu celelalte țări trase la sorți:
Ianuarie: IrlandaFebruarie: MoldovaMartie: CipruAprilie: BelarusMai: TurciaIunie: UcrainaIulie: SlovaciaAugust: Marea BritanieSeptembrie: Albania- Octombrie: Estonia
- Noiembrie: Franța
- Decembrie: Serbia
