Funchal, Madeira: un octombrie ca un balsam

Insula asta de lângă coasta Africii, pe care nici nu mai știu cum am ales-o, a fost minunată, are tot ce îi trebuie ca să fie un loc ideal de trăit măcar pentru o vreme departe de casă, dacă nu pentru totdeauna: climă, peisaje, cultură și mâncare.

Amintirile mele preferate din Funchal Portugalia

Am mers în Madeira ca să lucrez de la distanță pentru trei săptămâni și imediat ce am aterizat acolo am realizat că perioadele mele de workation au devenit mai bune decât vacanțele mele de altădată. Coborând din avion în Funchal, Portugalia, am văzut cerul și vegetația din jur și am știut că am ajuns unde trebuie.

Dimineața, când mă trezeam, vârful munților era învăluit de nori, la prânz, când ieșeam să mănânc, soarele strălucea și toate florile plezneau de culoare, seara era momentul meu în care am explorat pe îndelete orașul Funchal. A fost atât de frumos totul în jur încât nu-i găseam niciun cusur, puteam doar să mă bucur că sunt acolo și că nu m-am dus în altă parte.

Amintirile mele preferate din Madeira: o seară în Funchal la un miradouro oarecare de lângă casă – apunea soarele și dintr-o casă din apropiere se auzea fado, plutind pe deasupra acoperișurilor.

Niște după-amiezi în care am lucrat din grădina unui muzeu, o grădină luxuriantă cu fluturi uriași, ferigi și copaci exotici; într-una din zile aveam mortadella la mine și am împărțit-o cu un motan negru cu alb care a așteptat cu multă răbdare să îi rup o bucățică.

Serile în care mă întorceam de pe cine știe ce dealuri și mi-era teamă să cobor străzile din Funchal, periculos de abrupte. Zilele în care am înotat în ocean și diminețile cu nori dramatici pe cer.

După Antalya, ăsta a fost un alt loc în care m-am simțit grozav: rețeta pare să fie combinația de ocean/mare plus munte și o mulțime de locuri pe care să le explorez pe îndelete.

Am stat în Madeira trei săptămâni timp în care am lucrat de la distanță și m-am plimbat în weekenduri și după-masa cât de mult am putut. Pentru mine asta e varianta cea mai bună de a vizita un loc, pentru că nu trebuie să alerg de colo-colo non-stop, am timp să îmi formez o rutină, să mă odihnesc, să îmi continui viața în același ritm, iar în weekend să mă relaxez călătorind.

Și deși călătoream singură și nu mai fusesem pe acasă de… patru luni deja, m-am simțit de parcă abia atunci mi-am găsit menirea în viața asta: să trăiesc în cele mai frumoase locuri din lume 😅

Obrigada, Portugalia, ai fost bună cu mine.

Ce poți vizita în Funchal: Fortaleza de São João Baptista do Pico

Fortaleza de São João Baptista do Pico din Funchal era cea pe care o vedeam cel mai des, era la câteva minute de mine, așa că prima mea plimbare acolo a fost.

Am găsit fortaleza închisă și doar după ce i-am dat târcoale am descoperit un mic parc alături, de unde puteai vedea tot orașul.

Grădina Botanică din Madeira

Toată insula e ca o grădină botanică, dar dacă vrei să vezi una amenajată, vizitezi Grădina Botanică din Madeira. E sus pe un deal și poți ajunge acolo și cu telecabina, dar e cam scump, vreo 11 eur biletul dus.

Alternativ, circulă și un autobuz care te duce acolo pentru 1.25 eur, dacă îți cumperi biletul de autobuz în avans. Nu e mare grădina asta botanică, dar e frumoasă priveliștea de sus și sunt tot felul de flori lângă care te poți fotografia și vreo două pisici prietenoase. Biletul de intrare costă 6 eur.

La întoarcere am luat-o pe jos pe tot felul de alei și străduțe întortocheate, e o plăcere să explorezi Funchal la pas, sunt o grămadă de cotloane drăguțe.

Fortaleza de São Tiago

Într-o altă seară am luat-o în altă direcție prin Funchal și am ajuns pe malul oceanului și apoi la Fortaleza de São Tiago, o fortăreață care se poate vizita gratuit, inclusiv terasa cu vedere grozavă spre oraș.

Culorile sunt senzaționale în Madeira, nu-ți mai vine să îți desprinzi ochii de ce vezi în jur. Alături e un centru vechi cu multe restaurante și străzi înguste și lungi.

Miradouro Pico do Barcelos

După-masa îmi alegeam o destinație de pe hartă și mă duceam până acolo. E cam greu să urci toți munții ăștia pe jos, așa că îi urcam cu autobuzul, iar la întoarcere puteam să colind la vale cât voiam. Așa am ajuns la Miradouro Pico do Barcelos, un punct de belvedere fantastic din Funchal.

De la Pico do Barcelos, dacă o iei pe jos, ajungi pe o stradă cu vedere spre cele două insule desertas și te întorci în Funchal pe niște scări înguste pe care doar Google Maps le știe, nici eu nu îmi explic cum.

Praia Formosa

Mă întrebam dacă poți înota în ocean când afară sunt 25°C și răspunsul pe care mi l-am dat singură a fost că da. Praia Formosa e cea mai mare plajă din Funchal, este neagră, desigur, cu ceva pietre în apă și pe mal și mult nisip negru și cald.

Nu era foarte multă lume pe plajă în octombrie, dar nu pentru că ar fi fost apa rece – era surprinzător de bună, însă nu era chiar atât de cald afară încât să te bălăcești toată ziua. În schimb, priveliștile din Funchal… mă repet, nu te mai saturi de ele.

Monte

Timpul meu în Madeira se apropie de final. Insula asta a fost un loc bun pentru mine: climă blândă, peisaje superbe, oameni relaxați. Și nici mâncarea nu e rea 😊 N-aș avea de ce să mă plâng decât că e, totuși, o insulă mică, iar mie cel mai mult îmi place să mă plimb de colo-colo și să experimentez culturi diferite.

Monte e cunoscut pentru toboggan rides, o distracție pe care o poți încerca doar în Madeira: doi carreiros te împing la vale într-o săniuță pe străzile abrupte din Funchal. Sunt săniuțe pentru asfalt, un vechi mod de transport din Madeira care acum e o distracție turistică scumpă. Costă 30 de euro pentru două persoane, așa că am zis pas, deși era plin de carreiros la Monte care nu prea aveau ce face în lipsa turiștilor.

Museu Quinta das Cruzes

La câteva minute de hotelul meu e un muzeu de artă decorativă cu o grădină superbă care e parc arheologic: Museu Quinta das Cruzes. Prima dată când am fost acolo m-am dus să vizitez muzeul, apoi mi-am dat seama că grădina e un loc grozav să te relaxezi sau să te rupi de rutina zilnică. De câteva ori mi-am luat laptopul și am lucrat de acolo, de pe o bancă: în grădină sunt fluturi portocalii, plante exotice și un copac frumos care seamănă cu cei din Madagascar.

Lucruri utile: biletul pentru muzeu costă 3 euro, grădina se poate vizita gratuit.

Cristo Rei

Într-o după-amiază m-am hotărât brusc să merg la Cristo Rei, o replică mai mică a lui Cristos Mântuitorul din Rio, deși era deja destul de târziu. Statuia e în Caniço, o localitate din împrejurimile Funchalului: de pe platforma pe care e ridicată statuia coboară o alee până în capătul peninsulei. La apus e atât de frumos acolo, cu Funchal în depărtare și crestele zimțate ale insulei, încât nu mai îmi venea să plec.

Plaja secretă

Într-o zi am descoperit o plajă atât de ascunsă încât nu e trecută nici pe hartă. E lângă Forte do Lazareto, cobori pe o scară de ciment și de lemn, lângă care cineva și-a încropit o gospodărie. Oceanul e destul de agitat acolo, dar e un loc pentru cei cărora le place singurătatea și să asculte cum se prelinge apa de pe pietre.

Câmara de Lobos

De la Praia Formosa începe o pasarelă de promenadă care ajunge până la Câmara de Lobos, o localitate de lângă Funchal cu un port pitoresc.

Apusurile

Dacă răsăritul din Pico Arieiro a fost senzațional, nici apusurile nu sunt rele deloc. Am tot vizitat miradouros aproape zilnic: Miradouro do Lazareto, Miradouro da Nazaré. De fiecare dată o altă priveliște, alte culori.

Cazare Funchal

Am stat la Hospedaria Por Do Sol, un hotel modest într-o clădire tipic portugheză, aproape de centrul orașului. E probabil cel mai ieftin hotel din oraș, cea mai ieftină cameră costă 19 eur/noapte, fără mic dejun. Hotelul are și o bucătărie pe care o poți folosi ca să-ți pui ceva la frigider și să-ți fierbi niște apă; nu se poate găti acolo, nu au nimic pentru asta.

Singura problemă a fost că după-masa, când nu mai era nimeni la recepția hotelului, încuiau bucătăria ca să nu intre turiștii abia sosiți, care așteptau rezultatul testului Covid. Pentru că tot ceream cheia și eram singura care ținea ceva la frigider, până la urmă doamna de la recepție mi-a spus unde ascund cheia cât lipsesc ele și am putut să intru oricând 😀

Remote work

Octombrie a fost a treia lună de când am lucrat de la distanță din alte țări, după Germania și Turcia. Dacă eram în vacanță oboseam demult 😊, dar rutina e odihnitoare. E un mod diferit de a trăi care nu-mi pare străin deloc, e ca și cum aș fi făcut asta dintotdeauna. Dar mă ajută să știu că am la ce să mă întorc: un acasă, un mod de viață cunoscut și mai banal. Totul la un bilet de avion distanță. Deocamdată mă bucur de ceea ce văd și trăiesc, sper ca visul ăsta să mai țină 🙂

Am stat în centrul orașului, în apropiere de o fortăreață pe care o vedeam de la fereastră, unde mi-am amenajat un mic loc de lucru: am dat televizorul vechi la o parte (între timp doamnele de la hotel i-au găsit loc pe dulap) și am mutat scaunul care avusese până atunci rol de noptieră.

La prânz mă duceam la un mall din apropiere unde e un supermarket mare care avea și restaurant – Pingo Doce. Un fel de mâncare costa 3-4 eur și dacă mă gândesc bine, în România tot atâta costa sau mai mult, doar că acolo puteam alege calamar sau bacalhau și alte mâncăruri necunoscute. De multe ori era coadă pentru că mâncarea era bună și ieftină, iar în oraș erau alte prețuri la restaurant.

Cele mai cunoscute băuturi locale din Funchal sunt vinul de Madeira, un vin fortificat, și Poncha, părintele caipirinhei braziliene, un amestec de rom, zahăr și suc de lămâie sau suc din alte fructe. Poncha e slab, ca un suc cu un pic de alcool în el, aproape că nu-l simți.

Sunt și cunoscutele dulciuri portugheze pe acolo, dar și fructe exotice, cam scumpe, totuși. Mai mult de dor decât de poftă am luat niște papaya în prima zi, ca să-mi amintesc de Brazilia.

Transport public

Am vizitat insulele cu transportul public, doar pentru Pico do Arieiro am luat un transfer privat. Poate pentru că nu mă grăbeam nicăieri mi s-a părut că poți vizita Madeira și cu autobuzul: sigur că e mai bine cu mașina închiriată, dar dacă n-ai carnet, așa ca mine, te descurci și fără.

Principalele companii sunt SAM și Rodoeste, iar pentru cursele urbane și interurbane verificați Horarios do Funchal. Biletele costă câțiva eur și poți plăti cash șoferului sau cumperi un abonament.

Pentru cursele urbane din Funchal am cumpărat 10 bilete de autobuz la 1.20 eur biletul (e mai ieftin dacă iei câte 10; dacă plătești direct șoferului, prețul e 1.90 eur). Mai multe informații aici.

Vremea Funchal Portugalia

În general, vremea în Funchal este plăcută tot anul, insula are ierni blânde și veri calde, cu temperaturi medii între 16-25°C. Am fost în octombrie și constant au fost 23-24°C cu mici variații.

Din trei weekenduri, doar într-o singură zi a fost furtună și nu am vizitat nimic (mă rog, am vizitat Cabo Girão unde am văzut un nor de ceață și nimic altceva și după aia am așteptat o oră autobuzul, udă ciuciulete și înfrigurată la culme; când am ajuns la hotel m-am băgat direct în pat). Sunt nori pe cer mai tot timpul, dar de plouat n-am prins decât ziua aia și a mai plouat de vreo două ori în timpul nopții.

În zilele cu mai mult soare e vreme perfectă și pentru plajă, în general apa era bună pentru înotat, dacă nu ții să fie o apă caldă ca ciorba.

Cum ajungi în Funchal

Din România nu sunt zboruri directe până în Funchal (Madeira), cel mai ușor e să zbori prin Lisabona sau printr-un alt oraș mare european, ca Madrid. Eu am zburat de la Paris, dar am avut o escală în Porto (nu am coborât din avion).

De la aeroport circulă un Aerobus până în Funchal cam o dată pe oră, dar duminica circulă mai rar și, pentru că ar fi trebuit să aștept două ore până la următorul autobuz, am împărțit un taxi cu alți pasageri. O cursă cu taxiul costă în jur de 40 eur, Aerobusul costă 5 eur.

Turiști au fost puțini ca peste tot, câțiva rătăciți, lumea a rămas pentru inconștienții care pleacă de acasă. Asta îmi amintește de un citat mai vechi: The adventures first, explanations take such a dreadful time.

🗺️ Ce am vizitat în Madeira

📍 Ponta de São Lourenço, cel mai estic punct al insulei Madeira – traseu spectaculos pe peninsulă
📍 Piscinele naturale de la Porto Moniz – bălăceală în piscine vulcanice
📍 Cel mai frumos răsărit: drumeție de la Pico Arieiro la Pico Ruivo – traseu montan cu priveliști
📍 Porto Santo, cealaltă insulă locuită din arhipelagul Madeira – plaje liniștite și feribot din Funchal
📍 São Vicente și singura mea levada – traseu circular ușor în pădure