Se spune despre Manila că e un oraș pe care îl urăști sau îl iubești – fără a fi în a doua categorie, m-am simțit bine acolo și sunt locuri frumoase de vizitat, ca Fortul Santiago.
Sumar
Parcul Rizal
Am stat în zona centrală, la un hotel care era pentru carantină și aproape că nu m-au primit acolo, pe motiv că se cazau doar turiștii în carantină, iar eu fusesem scutită de asta. Până la urmă au zis că e ok, având în vedere că urma să plec în Legaspi peste două zile – nu am înțeles care era logica, dar nici n-am insistat.
Filipine are niște reguli interne cam ciudate când e vorba de Covid, multă birocrație, pentru unele destinații a trebuit să instalez o aplicație – Traze – care nu face nimic decât să genereze un cod QR după ce-ți bagi datele personale, pentru alte destinații nu trebuie Traze, trebuie S-Pass, care face cam același lucru, iar dacă nu ai S-Pass trebuie să arăți certificatul de vaccinare. Dacă nu ești vaccinat trebuie să faci un test PCR dacă destinația ta este una restricționată.
A doua zi după sosirea în Filipine am ieșit să mă plimb. Parcul Rizal era aproape, așa că am mers pe jos până acolo, dar nu prea am avut ce vedea în parc. E îngrijit și păzit (e înconjurat de un gard, așa că nu poți intra decât printr-un singur loc unde îți iau temperatura), însă cam aseptic și banal.
Fortul Santiago
De la parcul Rizal am luat-o spre Fortul Santiago, pe un trotuar cam dubios, cu oameni fără adăpost, așa că mi-am propus ca la întoarcere să nu mai merg pe acolo.
Fortul Santiago e un loc încântător într-un oraș haotic precum Manila. Te poți plimba pe ziduri și sunt și câteva cafenele în care te poți odihni. La intrarea în fort așteaptă mai multe calești cu cai, foarte latino totul, m-am simțit ca în America Latină, nu în Asia 😊
Lucruri utile: biletul de intrare costă 70 pesos (6 lei). De la fort poți lua o tricicletă sau un jeepney – unele jeepney au trasee mai flexibile, pe mine m-a întrebat șoferul unde merg și m-a dus până în fața hotelului pentru câțiva pesos.
Metro Manila
Pentru că nu sunt zboruri directe între insule, ci doar prin Manila, a trebuit să fac escală acolo de mai multe ori. Manila nu este un singur oraș, ci un conglomerat de orașe: când te duci în centrul vechi ți se spune ”aici e Manila city”. Te duci la câțiva kilometri depărtare, în alt cartier, și ți se spune ”aici e Makati”. Toate fac parte din Metro Manila, o zonă metropolitană imensă, cu 12 milioane de locuitori și clădiri de birouri cu zeci de etaje, mall-uri luxoase, dar și construcții dărpănate și jeepneys aglomerate în căldura nădușitoare a metropolei.
Lucruri utile
Prima dată am stat la Go Hotels Ermita – Quarantine Hotel, în Manila City, 2 nopți de cazare au costat 2.386 pesos (224 lei). De acolo poți ajunge și pe jos până la Fortul Santiago.
La plecarea din Filipine am stat la Zula Residence, 2 nopți de cazare într-o cameră privată au costat 2.730 pesos (254 lei). Zula Residence e un hostel modern din Makati, centrul financiar din Manila, au și o zonă comună din care poți lucra, în jur sunt multe restaurante, iar la 1-2 kilometri e un mall mare, dacă vrei să faci ceva cumpărături.
Pentru aeroport am luat de fiecare dată taxiul, la sosire trebuie să ieși din aeroport și e o zonă cu taxiuri oficiale, de regulă e coadă de fiecare dată. Un taxi de la aeroport costă 270 pesos până în Manila City sau 450 pesos din Makati.
Test Covid
Am făcut un test antigen pe aeroportul din Manila la Terminalul 3 și tot acolo se poate face și test PCR – testul antigen a costat 600 de pesos, rezultatul l-am primit în 10 minute.
Atenție de la ce terminal aveți plecarea ca să mergeți la terminalul corect! Zborul meu era la 7.30PM și m-am dus la aeroport cu câteva ore înainte, să am timp suficient să fac și testul antigen. Doar că zborurile Scoot pleacă de la terminalul 1, nu de la 3, și am aflat la fața locului că: 1) Terminalul 1 e în cu totul altă parte, la mama naibii 2) nu există shuttle între terminale, trebuie să iei taxiul.
Să mai spun că eu nu mai aveam bani filipinezi și nici foarte mult timp la dispoziție? Am scos de la un bancomat 500 de pesos (plus taxa obligatorie de retragere de 250 de pesos!), mă gândeam că sigur îmi ajung pentru un taxi. La taxiurile oficiale era o coadă lungă, traficul era teribil și după jumătate de oră nu am avansat prea mult.
Am renunțat la taxiurile oficiale și am alergat disperată să iau un taxi privat, care costa 600 de pesos de la un terminal la altul. Eu aveam 500 de pesos și eram în criză de timp, nici nu știu cum de au acceptat să plătesc doar 500. În mașină șoferul, foarte relaxat și amabil, m-a întrebat dacă vreau să o ia pe Skyway. ”Ce este Skyway?” ”Ah, e un drum suspendat și foarte rapid, taxa e de 45 de pesos” F*&%! M-am scotocit de monede, mai aveam fix 19 pesos! Șoferul zice ”It’s ok, it’s ok, don’t worry”, a luat monedele și a plătit el diferența. ”You must catch a flight” 😊
Și așa am plecat din Manila și din Filipine, o țară cu peisaje superbe, oameni amabili, mâncare așa și așa. Categoric mai vreau să ajung pe acolo, au atâtea insule încât nu poți vedea totul într-o singură călătorie.
