Fortul din Manila

Manila e un oraș despre care se spune că fie îl urăști, fie îl iubești – fără să mă număr printre cei din a doua categorie, m-am simțit bine acolo și am descoperit locuri frumoase de vizitat, cum ar fi Fortul Santiago.

Parcul Rizal

Am stat în zona centrală, la un hotel care era destinat turiștilor în carantină și aproape că nu m-au primit, pe motiv că nu mai era nevoie să intru în izolare. Până la urmă au zis că e ok, având în vedere că urma să plec în Legaspi peste două zile – nu am înțeles logica, dar nici nu am insistat.

Filipine are niște reguli interne destul de ciudate legate de Covid, cu multă birocrație: pentru unele destinații trebuie să instalezi aplicația Traze, care nu face altceva decât să genereze un cod QR după ce îți introduci datele personale, pentru altele îți trebuie S-Pass, care face cam același lucru. Dacă nu ai S-Pass, trebuie să prezinți certificatul de vaccinare, iar dacă nu ești vaccinat trebuie să faci un test PCR dacă destinația este considerată zonă restricționată.

A doua zi după sosirea în Filipine am ieșit la plimbare. Parcul Rizal era aproape, așa că am mers pe jos până acolo, dar nu am avut prea multe de văzut. E un parc îngrijit și păzit (e înconjurat de un gard, iar intrarea se face printr-un singur punct unde îți iau temperatura), însă mi s-a părut cam aseptic și banal.

Fortul Santiago

De la Parcul Rizal am luat-o spre Fortul Santiago, pe un trotuar cam dubios, cu oameni fără adăpost, așa că mi-am propus ca la întoarcere să evit zona respectivă.

Fortul Santiago e un loc încântător într-un oraș haotic precum Manila. Te poți plimba pe ziduri și sunt și câteva cafenele în care te poți opri să te odihnești. La intrarea în fort așteaptă mai multe trăsuri cu cai, foarte latino totul – m-am simțit mai degrabă ca în America Latină, nu în Asia 😊

Lucruri utile: biletul de intrare costă 70 pesos (aproximativ 6 lei). De la fort poți lua o tricicletă sau un jeepney – unele jeepney au trasee mai flexibile, pe mine m-a întrebat șoferul unde merg și m-a dus până în fața hotelului pentru câțiva pesos.

Metro Manila

Pentru că nu sunt zboruri directe între insule, ci doar prin Manila, a trebuit să fac escală acolo de mai multe ori. Manila nu este un singur oraș, ci un conglomerat de orașe: când te duci în centrul vechi ți se spune „aici e Manila City”. Te duci la câțiva kilometri depărtare, în alt cartier, și ți se spune „aici e Makati”.

Toate fac parte din Metro Manila, o zonă metropolitană imensă, cu 12 milioane de locuitori și clădiri de birouri cu zeci de etaje, mall-uri luxoase, dar și construcții dărăpănate și jeepneys aglomerate în căldura nădușitoare a metropolei.

Cazare Manila

Prima dată am stat la Go Hotels Ermita – Quarantine Hotel, în Manila City, 2 nopți de cazare au costat 2.386 pesos (224 lei). De acolo poți ajunge și pe jos până la Fortul Santiago.

La plecarea din Filipine am stat la Zula Residence, 2 nopți de cazare într-o cameră privată au costat 2.730 pesos (254 lei). Zula Residence e un hostel modern din Makati, centrul financiar din Manila, au și o zonă comună din care poți lucra, în jur sunt multe restaurante, iar la 1–2 kilometri e un mall mare, dacă vrei să faci ceva cumpărături.

Pentru aeroport am luat de fiecare dată taxiul. La sosire trebuie să ieși din aeroport și e o zonă cu taxiuri oficiale – de regulă e coadă de fiecare dată. Un taxi de la aeroport costă 270 pesos până în Manila City sau 450 pesos din Makati.

Aeroport Manila

Am făcut un test antigen pe aeroportul din Manila, la Terminalul 3, și tot acolo se poate face și test PCR – testul antigen a costat 600 de pesos, rezultatul l-am primit în 10 minute.

Atenție de la ce terminal aveți plecarea ca să mergeți la terminalul corect! Zborul meu era la 7:30 PM și m-am dus la aeroport cu câteva ore înainte, să am timp suficient să fac și testul antigen. Doar că zborurile Scoot pleacă de la Terminalul 1, nu de la 3, și am aflat la fața locului că: 1) Terminalul 1 e în cu totul altă parte, la mama naibii și 2) nu există shuttle între terminale, trebuie să iei taxiul.

Să mai spun că nu mai aveam bani filipinezi și nici foarte mult timp la dispoziție? Am scos de la un bancomat 500 de pesos (plus taxa obligatorie de retragere de 250 de pesos!) și mă gândeam că sigur îmi ajung pentru un taxi. La taxiurile oficiale era o coadă lungă, traficul era teribil și după jumătate de oră nu am avansat prea mult.

Am renunțat la taxiurile oficiale și am alergat disperată să iau un taxi privat, care costa 600 de pesos de la un terminal la altul. Eu aveam 500 de pesos și eram în criză de timp, nici nu știu cum de au acceptat să plătesc doar atât. În mașină, șoferul, foarte relaxat și amabil, m-a întrebat dacă vreau să o ia pe Skyway. „Ce este Skyway?” „Ah, e un drum suspendat și foarte rapid, taxa e de 45 de pesos”. F*&%! M-am scotocit de monede, mai aveam fix 19 pesos! Șoferul zice „It’s ok, it’s ok, don’t worry”, a luat monedele și a plătit el diferența. „You must catch a flight” 😊

Și așa am plecat din Manila și din Filipine, o țară cu peisaje superbe, oameni amabili, mâncare așa și așa. Categoric mai vreau să ajung pe acolo, au atâtea insule încât nu poți vedea totul într-o singură călătorie.

Phnom Penh – Kuala Lumpur – Manila

Când mi s-a anulat pentru a doua oară zborul Phnom Penh – Colombo, cu doar câteva zile înainte de plecare, mi-a fost clar că destinul meu e să zbor în altă parte, de exemplu în Manila 😀 Nu aveam niciun plan pregătit, într-o zi am anulat totul pentru Sri Lanka și am încropit repede un traseu pentru Filipine 😊

Am avut escală în Kuala Lumpur, care are încă granițele închise: am mai văzut aeroporturi afectate de pandemie, dar în Malaezia principalul lor hub de transport e în moarte clinică – zici că a trecut ciuma bubonică pe acolo, totul era închis și pustiu și după ce am ajuns, am realizat că nu există niciun food court și singura mea șansă era să-mi iau o tabletă uriașă de ciocolată de la singurul duty free deschis.

Fata de acolo m-a întrebat îngrijorată:
– Your flight is tomorrow morning?
– Yes
– But you can’t go outside?
– No…
– Oooooohhhh… And what will you eat?
– This chocolate 😅

După ce m-am dus până în capătul terminalului prin acest no man’s land, o altă angajată mi-a spus că după ora 9 nu mai e nimeni jos și că dacă rămân acolo, e pe riscul meu. „Ce risc?”, m-am trezit să întreb, căci părea că voi fi singurul pasager din aeroportul din Kuala Lumpur în noaptea asta.

Ciudat de tot, am stat o noapte acolo și n-am văzut niciun străin, doar angajații aeroportului… iar malaezienii încă mai dezbat dacă să deschidă granițele pentru turiști sau nu.

🗺️ Ce am vizitat în Filipine

📍 Un vulcan splendid: Mayon din Filipine – peisaj spectaculos și verde
📍 Deprimantul Cebu – oraș aglomerat, puțin atrăgător
📍 Cel mai frumos verde: Chocolate Hills în Bohol – dealuri rotunde, verzi
📍 Nuanțe de albastru pe insula Panglao – plaje albe și steluțe albastre
📍 Insula Palawan: de la Puerto Princesa la El Nido – drum lung spre nordul insulei
📍 El Nido, Palawan: island hopping – snorkeling și plaje superbe