Fortărețele din Republica Karakalpakstan, Uzbekistan

Republica Karakalpakstan: deșert, drumuri pustii, fortărețe de demult și o republică de care n-a auzit aproape nimeni din afara Uzbekistanului. Destul ca să mă facă să merg acolo? You bet!

Eram în Khiva când am pus la cale această escapadă, oferită de proprietarul pensiunii la care stăteam. Era perfect: în loc să iau un taxi cam scump până la aeroportul din Urghenci, făceam o excursie într-un teritoriu de care nu auzisem niciodată și la întoarcere mă opream să iau avionul. Habar nu aveam că nu asta era marea aventură care mă aștepta și că după câteva ore urma să am un accident grav de mașină în Tașkent, la 1.000 de kilometri depărtare.

Republica Karakalpakstan

Republica Karakalpakstan e o ciudățenie: se consideră teritoriu suveran, dar e înglobat în alt teritoriu suveran, Uzbekistan. E o regiune autonomă care reprezintă 40% din teritoriul Uzbekistanului, include Marea Aral și dezastrul ecologic de acolo, are două limbi oficiale – karakalpak și uzbeca, și 2 milioane locuitori care sunt mai degrabă cazaci, utilizatori de iurte (uzbecii nu folosesc deloc iurta) și, în general, nu e mare lucru din care să trăiești acolo, căci e doar deșert bătut de vânt. Teritoriul a fost cucerit de persani, arabii Khorezmiani și într-un final de armata lui Genghis Khan.

Când treci în Republica Karakalpakstan nu se verifică nimic. E un soldat la așa zisa graniță care ocazional mai oprește o mașină, pe noi nu ne-a oprit nimeni. La câteva săptămâni după vizita mea lucrurile s-au schimbat semnificativ, căci o discuție despre modificarea constituției, care prevedea ca Republica Karakalpakstan să nu mai fie ”suverană”, a generat manifestații și s-a impus stare de urgență acolo.

Kyzyl Kala

Am plecat la drum cu un taxi privat – vorba vine, o mașină și un șofer, pe drumuri prăfuite pe care creștea temperatura afară până la 35C. După două ore de mers am ajuns la prima fortăreață – Kyzyl Kala.

Kyzyl Kala a fost o garnizoană, acum n-au rămas decât zidurile din chirpici, o incintă largă și pustie și niște scări construite recent ca să te poți urca acolo în siguranță. Brusc am fost super entuziasmată să fiu acolo, în locul acela uitat de toată lumea, care cândva oferea protecție populațiilor din jur. Fortăreața roșie, cum i se mai spune, este la 3 kilometri de Toprak-kala.

Lucruri utile: intrarea este gratuită.

Toprak-Kala

A doua oprire a fost în apropiere, la Toprak-Kala, capitala antică a statului Khorezm, acum 2.000 de ani. Este o fortăreață excavată și un sit important, așa că se plătește și intrare, e un ghișeu acolo cu o doamnă și în rest nici urmă de suflet, în lipsa turiștilor ocazionali.

Toprak-Kala este mare, sunt multe zone și urme de locuințe pe care le poți vizita, umblând cu grijă pe zidurile de pământ. Pe vremuri acolo au locuit peste 2.500 de oameni, existau străzi aglomerate, magazine cu mărfuri, case și temple zoroastriene. În partea de nord a existat un palat cu trei etaje, cu o sală a tronului și 150 de camere de locuit 😊 Impresionant, m-am plimbat mult pe acolo pe toate zidurile, iar pe ultimul vântul mi-a tot suflat fusta făcându-mă să râd.

Lucruri utile: biletul de intrare costă 10.000 sum.

Lacul Akhchakol

Ne-am oprit la lacul Akhchakol pentru masa de prânz. Șoferul a rezervat o iurtă cu aer condiționat, am comandat niște pepene roșu (pe căldura aia eram deshidratată) și niște șașlik cu salată de roșii. Șoferul și-a comandat doar două samsa, niște plăcințele cu umplutură bună, și una mi-a dăruit-o mie. M-am simțit aiurea să am atâta mâncare și el așa puțin, așa că am tot insistat să ia măcar pepene, îmi aduseseră o grămadă. Șașlik nu a vrut defel.

Lacul nu e interesant, era restaurantul ăsta cu iurte pe malul lui și câțiva oameni la pescuit, dar altceva nu aveai de făcut. Se pare că poți înota acolo, dar nici vorbă să-mi fi luat costum de baie în Uzbekistan.

Kavat-Kala

Kavat-Kala e o fortăreață din secolele 11 și 13, acum în stare destul de proastă: zidurile s-au cam nivelat, zona e destul de neîngrijită, iar la umbra unui zid erau doi câini care s-au speriat de mine și eu de ei.

Lucruri utile: intrarea este gratuită.

Ayaz-Kala

Cea mai faină oprire a fost la Ayaz-Kala, unde sunt două castele, unul mare, ridicat pe o culme impresionantă, și unul mai mic la poalele lui. Fortărețele sunt din secolul 2, din timpul imperiului Kushan.

Am urcat întâi la fortăreața cea mare – e uriașă, cu multe ziduri care o înconjoară și urme ale altor vizitatori: inimi din pietre desenate ici și colo, dar nici urmă de vreun alt vizitator atunci. Peste tot pe unde am fost nu mai era nimeni. De sus, dintre ziduri, poți vedea cea de-a doua fortăreață de jos – au fost construite așa pentru a transmite semnale în caz că venea vreo hoardă mongolă.

Când am coborât de la marea fortăreață m-am oprit în parcare și am plătit și biletul de intrare. Doamna de acolo mi-a vândut și o Cola la un preț care l-a revoltat pe șofer, costa de patru ori mai mult decât la magazin, dar eram în mijlocul unui deșert, înconjurați de nimic, doar o mașină mai trecea din când în când pe șosea, în rest pustietate mare și dune de nisip.

Șoferul m-a dus la ultima fortăreață, mai mică, dar eram deja obosită și după ce am urcat dealul am văzut că pe partea aia nu se putea intra în incintă și am renunțat.

Lucruri utile: biletul de intrare costă 10.000 sum.

Lucruri utile

Puteți vizita Republica Karakalpakstan cu o excursie din Khiva, care costă 400.000 sum (170 de lei) – pensiunile de acolo pot aranja excursia chiar și pentru o singură persoană. Pentru că drumul trece pe lângă aeroportul Urghenci, șoferul m-a lăsat acolo ca să pot lua avionul spre Tașkent. Pentru mine sosirea în Tașkent a însemnat un accident grav de mașină și aproape 4 săptămâni de spitalizare în Uzbekistan.

🗺️ Ce am vizitat în Uzbekistan

📍 Înapoi în Tașkent – călătorie după accident
📍 Înapoi în România – recuperare după spitalizare în Uzbekistan
📍 Spitalizare în Tașkent – o zi în spital
📍 Accident de mașină în Tașkent – traumatism cranio-cerebral
📍 Uzbekistan – buget pentru două săptămâni
📍 Khiva – portret în cel mai frumos oraș de pe Drumul Mătăsii
📍 Buhara – orizonturi nisipoase
📍 Samarkand – pe Drumul Mătăsii