După o zi petrecută în Cernăuți am cumpărat o excursie de o zi până la Hotin (Khotyn) și Kamianets-Podilskyi, două destinații populare din împrejurimile Cernăuțiului. Am luat un tur în limba ucraineană, singura opțiune disponibilă, și deși în toată excursia am ascultat încontinuu ucraineană, până la urmă bariera lingvistică n-a fost o mare problemă.
Sumar
Fortăreața Hotin
Hotin sau Khotyn, cum i se spune acolo, are o istorie îndelungată care începe în Rusia Kieveană, trece prin mâinile moldovenilor lui Ștefan cel Mare, ale turcilor și polonezilor, pentru a sfârși ca obiectiv turistic al Ucrainei. Nu mă așteptam la cine știe ce castel, dar fortăreața este foarte bine îngrijită, are o localizare perfectă pe malul unui râu, înconjurat de dealuri domoale pe care te poți plimba până la alte ruine împrăștiate ici și colo.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 50 UAH (7.5 lei), zona din jurul fortăreței se poate vizita gratis. Pont: evitați pe cât posibil toaleta din parcarea fortăreței. Excursia de o zi până la Hotin și Kamianets-Podilskyi a costat 300 UAH (45 lei) și am cumpărat-o de la Biroul de turism din Cernăuți.
Castelul Kamianets-Podilskyi
Dacă de Hotin mai auzisem, de Kamianets-Podilskyi nu aveam habar. Kamianets este un castel polonez, aceștia având o importantă prezență în regiune chiar și în ziua de azi – ca turiști sunt mai numeroși decât românii, deși Polonia este un pic mai departe de Cernăuți decât România.
La Kamianets-Podilskyi se vizitează nu doar castelul, ci și zona din jurul castelului – dacă orașul modern este urât și fără personalitate, centrul lui vechi este plin de locuri interesante. Primul este chiar canionul care străbate orașul, pe malul căruia cineva a avut ideea de a construi un castel cu turnulețe de apărare și un pod lung de piatră.
Apoi sunt câteva biserici vechi și frumoase, una catolică cu un aer italian, alta dominicană și una iezuită. Întregul cmplex constă în Orașul Vechi, Castelul Vechi reconstruit de regele Sigismund I al Poloniei și Ștefan Báthory, voievod de Transilvania, și Castelul Nou fondat de alți doi polonezi. Kamianets-Podilskyi e candidat la UNESCO World Heritage Site și e una din cele șapte minuni ale Ucrainei: Parcul Sofiyivsky din Uman, Kiev Pechersk Lavra din Kiev, Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, insula Khortytsia, colonia grecească Chersonesos Taurica și Hotinul.
La Kamianets-Podilskyi mi s-a părut insuficient timpul de vizitare; dacă la Hotin am avut timp liber și fiecare a vizitat în ritmul lui, la Kamianets am urmat un traseu cu multe opriri în centrul vechi. Când am ajuns în sfârșit la castel am găsit acolo atmosferă de sărbătoare, erau și grătare și lume care benchetuia, vremea era superbă și tare mi-ar fi plăcut să cobor în canion acolo unde văzusem un podeț și multă verdeață. Până la urmă m-am mulțumit cu un hamburger cu un strat serios de mărar tocat și carne fragedă și am fugit înapoi la autocar. Dacă ajungeți la Kamianets îi puteți aloca o zi, e un loc pe care îl poți vizita pe îndelete.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 40 UAH (6 lei).
6 comentarii
Salutări,
Felicitări pentru călătoriile în Ucraina, ce deși e foarte aproape de România situată, este totuși foarte puțin cunoscută de către români. De ucraineni ne leagă foarte multe, de la obiceiuri și mâncare, până la teritorii pe care ei și le-au însușit cu ajutorul puterii staliniste.
Așa că, cel mai bine de reținut dintr-o vizită la Hotin e trecutul românesc (Moldovenesc) al cetății și a întregii zone. Ucraineni transformă totul acum într-o istorie a lor sau mai precis doar a lor. Dacă ai observat cu atenție exponatele ce împodobesc pereții fortăreței, vei observa că foarte puțin se pomenește despre Ștefan cel Mare, în schimb bătălia în care, cetatea a fost apărată alături de Polonia e intens mediatizată.
Ucrainenii trăiesc momente grele în care trebuie să își demonstreze prima dată lor, că au o conștiință națională.
Da, așa e, trăiesc momente grele. Eu încă mai visez la Odesa și la Ialta, când am fost în Caucaz în 2014 nu le-am putut vizita.
Odesa o poți vedea, dar la Ialta, unde lumea s-a împărțit după cel de-al doilea război mondial, e mai greu. Și aici nu mă refer strict, doar la viză de intrare în Rusia.
Vei fi urmărită și monitorizată tot timpul.
Monitorizarea nu mă deranjează. Dar am citit că dacă vizitezi Odesa, după aceea nu te mai lasă ucrainienii să intri la ei în țară. Și mai am locuri de vizitat și prin Ucraina…
Asta așa este…
Nu știu dacă ai citit cartea Sabinei Fat, “Ocolul Mării Negre în 80 de zile”
Acolo ai multe informații.
Ce îți mai recomand din Ucraina e neapărată Liovul, apoi Kiev-ul, Cernobîl-ulul. Eu pe astea le-am apreciat cel mai mult, dar am mai văzut Ismail, orașul României Mari în interbelic, Cetatea Albă ce e foarte frumoasă și căreia ucrainenii, pentru ai masca trecutul moldovenesc au dat jos vechea stemă a principatului moldav de la intrare.
Eu mai am în plan Kamenits și Harcov sau poate Cernigov.
De asemenea recomand și Vârful Hovârla, cel mai înalt punct al Ucrainei.
Foarte dureros cum nou ca românii am renunțat la teritoriile străbune,a istorie și nu in ultimul rând la populația românească care acum este amestecată cu cei aduși din alte zone ale imperiului. Ne vom trezi vreodată sau vom rămâne indiferentei pe vecie?!