Folegandros: locul nostru este între mare și cer

Bucuria explorării: să pleci la drum, oricare drum, să o iei pe cărări neștiute și să te uimească fiecare colț de mare, fiecare piatră peste piatră, fiecare priveliște nouă care îți mângâie ochii. Să fii liber să mergi, să privești și să gândești. Să fii tu însuți, atâta cât poți să fii și știi să fii la un moment dat al vieții tale. Să oftezi de plăcere și de dor când încă ești acolo și te gândești că în curând nu vei mai fii. Să trăiești. Și să vrei să (mai) trăiești.

Folegandros

Folegandros e o insulă stâncoasă și aridă, cu plaje greu accesibile și peisaje care te fac să visezi. Ce? O vară nesfârșită și o viață la fel. Am ajuns acolo din Syros, după un drum lung care a durat întreaga zi, după un apus scânteietor și după o lună plină care s-a luat la întrecere cu soarele.

Priveam cu toții, amețiți de drumul pe mare, soarele care apunea în spatele unor munți și, când m-am întors, am rămas amuțită: o lună rotundă și grea apăruse pe partea cealaltă, galbenă ca un pepene și rotofeie ca o plăcintă. A fost cea mai frumoasă înserare prinsă pe mare, fără reclame false și așteptări construite artificial, ca în Oia, pe insula Santorini. Doar un soare bun cu noi și o lună frumoasă.

Feribotul a oprit în port, un sătuc neînsemnat, așa că a trebuit să aștept autobuzul care să mă ducă în Chora. Până am ajuns acolo s-a făcut bine de tot noapte și am umblat prin satul-capitală de colo-colo, fără să-mi găsesc hotelul. În ”centrul” satului era o petrecere în toi și proprietarul unui restaurant, aflând ce căutam, m-a întrebat dacă sigur e cineva acolo, la Irene.

”Da, bineînțeles că e…” S-a dovedit că nu era, feribotul meu întârziase (cu siguranță din cauza lunii aceleia mari), iar proprietara hotelului plecase între timp. Îmi lăsase, însă, cheia în ușă, dovadă că grecii pot fi neserioși, dar nu și neomenoși. Am intrat în camera aia ca la mine acasă.

Plajele din Folegandros: plaja Fira

Din Chora până pe plaja Agali se poate ajunge în două minute cu autobuzul. Dar de ce să iei autobuzul când există un traseu care leagă mai multe plaje, înșirate una după alta ca pe-un șirag? Am plecat pe jos de la hotel, am coborât niște trepte, am mers pe șosea, iar când am văzut un semn spre Fira, am făcut stânga și m-am pomenit singură pe un drumeag bolovănos care ducea la mare. În fața mea drumul șerpuia spre apa strălucitoare, șopârlele mici alunecau speriate la vederea mea, iar eu n-am întâlnit suflet de om până pe la mijlocul drumului, când m-am intersectat cu o altă femeie care cobora spre mare.

Fira e o plajă mică și frumoasă, cu nisip fin în apă și bolovani pe mal. Faptul că e mai greu accesibilă o face perfectă pentru nudism, dar nu toată lumea face nudism pe aceste plaje, iar dacă asta te deranjează n-ai decât să iei autobuzul spre plaja mai populară care este Agali.

Plaja Agali

De la Fira m-am cocoțat pe stânci pe o cărare și am ajuns în vreo 5 minute pe plaja Agali. E o plajă amenajată, cu câteva taverne și locuri de cazare, dar mie nu mi s-a părut suficient de frumoasă, așa că am plecat mai departe.

Plaja Galifos

După alte cinci minute de urcat și coborât stânci am trecut pe lângă plaja Galifos (mică, stâncoasă, înghesuită și cam în drum) și am mers mai departe, spre Agios Nikolaos Beach, destinația mea.

Plaja Agios Nikolaos

Îți ia vreo 10 minute să ajungi din Agali până la St. Nikolaos, dar merită efortul, căci Agios Nikolaos e cu adevărat frumoasă: deși sunt pietre pe mal, iar sub apă e cam la fel, locul în sine te face să te simți la mare depărtare de lumea civilizată, într-un loc în care numai soarele și apa sunt divinizate.

St. Nikolaos e o plajă izolată în Folegandros, dar sunt totuși vreo două taverne acolo, alimentate de-un generator. Iar apoi, după o binecuvântată pauză, am luat-o din nou pe stânci, înapoi prin soare, pe urmele unei caracatițe prăjite și a unui autobuz care m-a dus rapid în oraș.

Chora din Folegandros

Un orășel cochet, cocoțat în vârful insulei, cu multe restaurante colorate și priveliști amețitoare. Seara spațiul se animă așa cum numai grecii știu să petreacă bucurându-se de viață.

Biserica Fecioarei Maria (Church of Panagia)

Lăcașul de cult alb ca neaua și drumul care taie în V dealul se văd de departe și sunt cea mai reprezentativă imagine pentru Folegandros. După masa biserica se deschide vizitatorilor: în timp ce bărbatul care are grijă de ea a urcat acolo pe motocicletă, preotul a asudat tot drumul pe jos și cu un oftat adânc s-a adăpostit în biserica răcoroasă. Nu e mare lucru de văzut în interior, dar priveliștea de sus este minunată, iar în jurul tău nu sunt decât mare și stânci, stânci și mare…

Între mare și cer în Folegandros

La plecare, în loc să iau autobuzul care mergea în port, am preferat să fac cei 3-4 kilometri pe jos printr-un peisaj roșiatic ca pe Marte, în care singurele plante care rezistă sunt niște tufe aspre de scaieți. Kilometri întregi de rotocoale de scaieți și, din când în când, câteva oi fofilându-se printre ele. Și când credeai că nu mai este nimic de văzut, o suprafață imens de albastră îți apare în față.

Căci locul nostru nu poate fi decât acolo și numai acolo, între marea cea mare și cer.

Lucruri utile

Din portul insulei până în Chora există un autobuz care circulă cam o dată pe oră, biletul costă 1,8 Euro. Există autobuze de câteva ori pe zi între Chora și plaja Agali.