Florența cea minunată

Lumina este cu totul specială în Florența, ca mierea translucidă ce învăluie statuile din marmură, pentru a se ascunde în colțurile liniștite ale vreunui palazzo renascentist. Soarele nu arde, ci încălzește orașul, râul Arno e nămolos și are culoarea lutului dizolvat în apă, cerul e pictural, iar domul e atât de înalt încât domină întregul oraș de departe.

Centro storico din Florența

Ca să ajungi la Florența petreci 25 din cele 30 de minute pe care le face trenul Eurostar venind dinspre Bologna traversând tuneluri – Apeninii – care formează o barieră între nordul Italiei și Toscana surprinzător de verde. Îmi imaginam un peisaj mai degrabă golaș, dealuri arse de soare și pustiite de viață, și am găsit un peisaj submontan cu vegetație abundentă.

Șoselele încolăcite pe dealurile Toscanei te pot ameți, apa e dulce, ca nicăieri în lume – parcă totul ar fi fost făcut pentru a-ți face ție, un oarecare muritor, plăcere. Plăcerea de a trăi, a respira, a mângâia marmura roz a catedralelor, plăcerea de a mânca fructe de mare, pecorino, deserturi cu căpșune și iaurt, înghețată, plăcerea de a bea dimineața cappucino și seara vin roșu.

Am stat pe Via Cavour, la doi pași de Piața Domului Sfânta Maria del Fiore, așa că m-am putut plimba în voie prin Centro storico, am urcat toate cele 463 trepte până în vârful domului, am lenevit pe Ponte Vecchio, mi-am rupt picioarele vizitând Palatul Pitti și am moțăit în iarbă în Grădina Boboli – priveliștea din capătul grădinii, către un peisaj tipic toscan, mi-a rămas întipărită pe retină.

Seara am urcat până la Piazzale Michelangelo, de unde ai o vedere panoramică asupra Florenței, și am vizitat San Miniato al Monte, luminată crepuscular de apusul soarelui.

Florența a minunată, minunată…

Palatul Pitti & Grădinile Boboli

Construit de către bancherul florentin Lucca Pitti, Palatul Pitti a fost ulterior cumpărat de către familia Medici și a devenit reședința acestora prin anul 1549, fiind folosit și de către Napoleon, înainte de a fi donat statului italian de către regele Victor Emmanuel III.

Palatul are mai degrabă aspectul unei fortărețe, cu ferestre mari protejate de grilaje groase și, deși construcția masivă nu te face să visezi, grădinile care se întind în spatele ei vor reuși asta cu siguranță – statui, grote decorate cu stalactite artificiale și picturi, „fântâna insulei”, păzită de niște rațe zăpăcite, și priveliști minunate asupra palatului și orașului – de toate astea te poți bucura în grădinile Boboli.

Adăpostind acum galerii de artă, palatul se poate vizita separat de grădinile Boboli, dar ar fi păcat să nu te odihnești în grădină după ce l-ai admirat pe Caravaggio.