Fez: știi încotro pleci, nu știi unde ajungi

Fez este unul din cele patru orașe regale din Maroc alături de Marrakesh, Meknes și Rabat. A fost capitala regatului în secolele 13-14, are cea mai veche universitate din lume și în prezent este capitala culturală și spirituală a țării.

Principalele monumente din medina – medresele (școli coranice), fondouk (un fel de caravanserai pentru berberii care vin din munți să vândă produse în Medina), palate, case, moschei și fântâni datează din perioada de glorie a orașului, dar aproape toate sunt închise din cauza pandemiei.

Medina din Fez păstrează urmele orașului vechi – Fez El-Bali – și e practic un labirint uriaș în mare parte pietonal: sunt străzi pe care poate intra o mașină, străzi pietonale ca niște artere principale și nenumărate fundături. Străzi pe care pot merge alături doi-trei oameni și străzi pe care poate intra doar un om slab – când proprietarii își cumpără ceva mai voluminos, precum un frigider, trebuie să-l aducă în casă pe la vecini, altfel ar trebui să spargă zidurile. Sunt străzi liniștite și pustii și străzi aglomerate, cu tarabe la care se vinde absolut orice, de la legume la obiecte din bronz, de la măsline la prăjituri, de la carne la fermoare și papuci.

Pentru un european obișnuit cu spațiile deschise e o experiență neliniștitoare, un pic claustrofobică și uneori frustrantă să mergi prin Medina: plec la drum cu traseul pe harta offline și e suficient să greșesc un pic ca să mă trezesc într-o fundătură, să trebuiască să mă întorc înapoi și să mai încerc o dată. Uneori cel mai bine e să renunți și să mergi cu fluxul de oameni: dacă sunt oameni mulți care merg într-o direcție, atunci aia e direcția bună. Nu știi unde ajungi, dar ajungi undeva. Poate ai noroc să ajungi într-o mică piață, să răsufli fără să te apese atâtea ziduri din toate părțile.

Poarta Albastră

Un reper în Medina este Poarta Albastră, Bab Bou Jeloud. În prima zi în Fez mi-am început de acolo explorarea, m-am plimbat în jurul zidului până la un parc și apoi m-am oprit pentru prânz la unul din puținele restaurante deschise din medina: tajine cu pui și lămâie și o supă marocană. E plin de cafenele la care vezi doar bărbați, dar localurile care serveau în general turiști sunt închise. În medina sunt niște fast-food-uri tradiționale, unde îți frig pe loc cârnăciori sau diverse cărnuri, iar în Place R’cif sunt melci fierți, un snack local – i-am încercat în Marrakesh și nu m-au dat pe spate, e un fel de cărniță fiartă și cam fadă.

În acea primă zi am intrat prin diverse magazine, am vizitat o galerie de artă, m-am pricopsit cu un ghid ad-hoc și l-am ușuit pe altul care aspira la aceeași poziție. O plimbare a fost suficientă ca să-mi fac prieteni în Medina și să mă trezesc strigată “Hello, Romania!” în zilele următoare. Degeaba îmi pun eșarfă pe cap, să nu semăn a turist, nu mai am cum să mă ascund 🙈

Vopsitoria Sidi Moussa

Sunt trei vopsitorii în Fez, cea mai cunoscută și mai mare fiind Chouara Tannery. Eu am ajuns întâmplător la o vopsitorie mai mică – Sidi Moussa – după ce m-am ales cu un ghid care a știut cum să mă abordeze fără să fie agasant. M-a condus pe niște străduțe de n-aș fi știu în veci cum să navighez pe acolo până am ajuns la un magazin cu produse din piele, unde m-a preluat unul dintre vânzători și m-a dus pe acoperiș.

Vânzătorul știa binișor engleză (turismul e industria numărul 1 în Fez, iar acum sunt aproape zero turiști) și mi-a explicat că în vasele albicioase au o substanță care curată pielea de impurități (pun și găinaț de porumbel, pentru că e acid), în cele colorate sunt vopsele naturale. Lâna o uscau în altă parte, pe acoperișuri.

La coborâre mi-a arătat niște geci din piele: credeam că am văzut produse bune din categoria asta, dar ce avea el era o piele incredibil de fină și frumos lucrată. O geacă scurtă, cu glugă, era 2000 dirhami (mi-a redus-o la 1500 dirhami) – încă n-am cumpărat-o, dar mă tot gândesc la ea 😀

Am mai intrat într-un magazin cu produse din ulei de argan: tipul de acolo, care mai târziu m-a recunoscut în oraș și mi-a reamintit că el este ”the beautician”, mi-a arătat cum se extrage uleiul din sâmburii de argan. Avea niște produse interesante la el în magazin, toate naturale. Iar n-am putut să plec fără să cumpăr ceva, după ce am negociat un pic, firește. Pe de o parte îmi pare rău de ei, fără turiști nu mai e negoț aproape deloc pentru anumite produse.

Fondouk

În tot timpul ăsta ghidul meu mă aștepta prin preajmă. Am intrat într-o curte în care lucra un berber și am aflat ce este un fondouk: dacă berberii care vin din munți să vândă produse își vând toată marfa până la prânz, se întorc la ei în munți. Dacă vânzarea durează mai mult, înnoptează într-un fondouk și se întorc după aceea.

Alături era o stradelă cu mai multe case cu niște paravane din lemn – case evreiești, dar evreii nu mai locuiesc acolo.

Zidul orașului

Cel mai spectaculos loc e zidul orașului: există o porțiune aproape de Mormintele Marinide în care te poți urca pe zid, pentru o vedere panoramică asupra orașului. Era așa de frumos acolo încât am vrut să mai stau o vreme să mă bucur de priveliște și m-am despărțit de ghid. Amuzant a fost că eu credeam că sunt generoasă dacă îi dau 100 de dirhami, iar el aștepta 150. Până la urmă ne-am înțeles pentru vreo 130.

După zid, am coborât la șosea și am urcat până la mormintele Dinastiei Marinid. Se poate ajunge acolo și cu mașina și mai erau marocani care își făceau poze, dar și niște polițiști călare, care își parcaseră caii la umbra mormintelor.

Vânzătorii din medina

Printre micile bucurii ale zilei e să fac piața în medina și să îmi exersez franceza pe marocanii nevinovați 😃: măsline felurite, legume proaspete, migdale sărate (deux cent grammes mi-a ieșit perfect), cârnăciori fini pentru micul dejun și, firește, mentă proaspătă pentru ceai. Totul e bun și proaspăt, am cumpărat niște carne de pui și când m-am întins să iau restul am văzut în spatele dughenei găinile vii ciugulind grăunțe – mai proaspăt de atât nu se poate! 😂

De obicei mă duc în Place R’cif pentru cumpărături, dar nu exclud și alte locuri. La două minute de casă e un ”supermarket”, adică o dugheană în care toate produsele sunt în spate, în beznă, iar la tejghea e vânzătorul. Cum nu pot să văd ce produse are și nici nu prea știu să le numesc, conversațiile mele cu el sunt de genul:

”Lait sans lactose?”
”Qu’est-ce que c’est?”
”Lait?”
”Lait?”
”Milk?”

Moment în care se duce la dulap și îmi arată un carton cu lapte. La fel și pentru alte produse:

”Tomato juice?”
”Qu’est-ce que c’est?”
”Tomato?”
”Tomate?”
”Oui”

Într-o zi l-am întrebat dacă are vin. ”Qu’est-ce que c’est?” Am renunțat să mai insist.

În altă parte în medina m-am dus să cumpăr măsline, care aici sunt foarte apetisante. Dacă tot eram acolo am luat și niște castraveciori murați. Când să plec vânzătorul m-a oprit, voia să-mi facă un cadou: o pastă condimentată, una verde, picantă, și alta roșie. Apoi mi-a mai pus și-o lămâie mică murată alături. Lucruri de genul ăsta îți înseninează ziua, probabil și-a dat seama că sunt străina și mi-a făcut un dar ca să încerc ceva nou.

Tot în medina, prima dată când am făcut cumpărături am luat 10 ouă și niște mentă. Habar nu aveam care sunt prețurile, am luat restul și am plecat, am mai cumpărat ceva și am luat-o spre casă. După cinci minute m-am trezit cu târgovețul ăsta alergând după mine destul de agitat, cu niște monede în mână. Nu prea înțelegeam care era problema, poate nu plătisem suficient? S-a dus la o cafenea și acolo a găsit un translator: nu eu trebuia să îi dau bani, ci el mie! Îmi greșise restul la hârtia de 100 și alergase să mai îmi dea vreo 8 dirhami, adică echivalentul a 4 lei.

În permanență sunt întrebată dacă e totul bine și am fost deja avertizată să nu mai îmi țin telefonul în buzunarul din spate al pantalonilor. L-am mutat în buzunarul din față al gecii, după care mi s-a spus că nici acolo nu e bine. Noaptea trecută a plouat torențial și s-a răcit brusc, în munți e zăpadă și au închis șoseaua spre deșert, dar tipul de la agenție mă asigură că va face totul ca să pot să plec mâine acolo (ce anume va face, nu știu, să deschidă șoseaua, poate…).

Ce pot să fac în condițiile astea? Doar să mă să mă bucur de timpul meu aici.