Femeile lui Bukowski

E urât afară și plouă mărunt, iar eu nu am chef de nimic. Credeam că am depășit genul ăsta de stare, dar probabil e ca o umbră – doar pentru că n-o vezi la un moment dat, nu înseamnă că nu e acolo. În situații din astea e bine să ai câteva cărți bune la îndemână, iar prin cărți bune nu mă refer la chestii edulcorate cu happy-end-uri și răspunsuri mustind de înțelepciune, ci cărți scrise de oameni care au curajul să privească viața în față și să-și pună întrebări.

Bukowski e un astfel de scriitor, un ratat-vulgar-bețiv-sălbatic și misogin, firește, cum l-au catalogat domnișorii și domnișoarele de pension, deranjați de apucăturile lui cam nedelicate.

Nu, cartea nu e despre femei, e despre femei și bărbați și singurătatea care îi înconjoară într‑o viață care îți dă și îți ia cu aceeași generozitate, o viață în care ”aștepți să mori” și e mai bine să nu aștepți singur, că dacă ești singur începi să gândești și să observi goliciunea lucrurilor și a propriei tale vieți și cine își dorește așa ceva?

E prea multă răceală în lumea asta, i-am spus. Dacă oamenii ar putea comunica între ei, ar fi mult mai ușor.

Cum poți să faci rost de o Selmă? Ratații acestei lumi nu capătă niciodată o asemenea femeie. Ratații sfîrșesc prin a trăi în mijlocul altor ratați.

Dacă m-aș fi născut femeie, cu siguranță aș fi devenit prostituată. Dar, pentru că m-am născut bărbat, tînjeam după femei în mod constant, cu cît erau de calitate mai proastă, cu atît mai bine. Și totuși femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îți doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tînjeam, de fapt, mai ales după prostituate, femei de joasă speță, pentru că erau ucigătoare și din topor, nu aveau nici o pretenție, nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuși, în același timp, tînjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda prețului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut. Un bărbat puternic ar fi renunțat la ambele variante. Eu nu eram puternic. Așa că am continuat să lupt cu femeile, cu ideea de femeie.

O dată ce o femeie se întoarce împotriva ta, poți s-o lași baltă. Te pot iubi, apoi ceva se petrece cu ele. Se pot uita la tine cum mori într-o rigolă ori cum te calcă mașina și vor scuipa pe tine.

Erau mai cu moț decît noi: plănuiau mult mai bine și erau organizate mai bine. În vreme ce bărbații se uitau la fotbal sau beau bere sau jucau popice, ele, femeile, se gîndeau la noi, concentrîndu-se, studiind, decizînd dacă să ne accepte, să ne dea papucii, să ne schimbe, să ne ucidă sau, pur și simplu, să ne părăsească. În cele din urmă, nici nu prea conta. Indiferent ce făceau, noi sfîrșeam singuri și nebuni.

Oamenii trebuie să găsească ceva de făcut în timp ce așteaptă să moară. Presupun că e bine că poți să faci o alegere.