Caracal, capitala călușului
În ultima zi frumoasă de toamnă m-am plimbat prin Caracal, fosta reședință a județului Romanați din perioada interbelică. În oraș au supraviețuit mai multe clădiri frumoase, majoritatea în stare de degradare și aproape toate închise vizitatorilor de weekend, inclus câteva care sunt muzee.
Biserica Toţi Sfinţii
Este unul dintre cele mai vechi monumente arhitectonice ale municipiului, cu ziduri foarte groase și ferestre mici cu zăbrele de fier, arătând ca o construcție fortificată.
Foișorul de Foc
Imediat cum vii dinspre gară, pe o stradă lungă cu multe case de rromi, vezi în capăt un Foișor de Foc, construit în 1901 pe locul Curții Domnești a lui Mihai Viteazul, lângă fostul comandament de incendiu al orașului, acum liceu. Foișorul nu se poate vizita.
Adresa: str. Bicaz nr. 2, Caracal
Teatrul Național din Caracal
Teatrul a fost construit în secolul 19 după planurile arhitectului austriac Franzz Billek și te impresionează prin bogăția ornamentațiilor care s-au păstrat. Teatrul este în funcțiune, dar în weekend l-am găsit închis.
Adresa: str. Cuza Vodă nr.10, Caracal
Piața Victoriei
E principala piață a orașului, dar cu multe clădiri comuniste, urâte.
Parcul Constantin Poroineanu
Constantin Poroineanu, un mare filantrop, a donat Primăriei parcul care îi poartă numele în 1908, în urma unei tragedii de familie: fiul lui, trimis la studii la Paris, s-a căsătorit cu fiica unei franțuzoaice cu care Poroineanu avusese, la rândul său, o aventură în tinerețe. Aflând adevărul, cei doi tineri s-au sinucis. A doua zi după moartea lor și după ce și-a donat prin testament averea primăriei, bătrânul Poroineanu s-a sinucis și el. O poveste ca-n filme!
Parcul Poroineanu are drept model Cișmigiul bucureștean – la intrare este Isvorul Susurul, ”închinat adoratei mele soții Zoe General George Florescu, născută Ploeșteanu, din Caracal”. Lucruri de demult…
Foișorul din parc în care am observat de la distanță doi șobolani, mama și copilul, făcându-și de lucru pe la suprafață.
Lacul de agrement de pe râul Gologan
Dacă mergi până în capătul parcului ajungi la acest lac la care, în afară de pescuit și plimbări pe dig, nu prea ai ce face.
Conacul Hagiescu
Un conac cândva superb e cel al lui Ion Hagiescu-Mirişte, un mare iubitor de artă care și-a donat colecția județului Romanaţi. Între timp colecția s-a mutat într-o altă clădire din apropiere în care acum este Muzeul Romanaţiului, în timp ce fostul conac se degradează tot mai mult și nu pare să aibă o funcție actuală – la intrare e un panou care spune ceva despre protecția animalelor. Conform unei știri din vara acestui an, conacul va fi reabilitat cu fonduri europene.
Adresa: Strada Bogdan Petriceicu Haşdeu, Caracal
Casa Nicolae Titulescu
O altă clădire care se poate admira doar prin gard este casa lui Titulescu de pe vremea când era deputat de Romanați și a primit din partea autorităților acest imobil construit de negustorul Florea Niculescu, care ulterior a dat faliment, iar casa a fost preluată de Banca de Credit. Exteriorul și-a păstrat forma originală, dar în interior se pare că pictura din plafon a fost acoperită cu vopsea. Casa nu se poate vizita.
Adresa: str. Iancu Jianu nr. 27, Caracal
Casa Cristescu
A fost construită după planurile arhitectului Alfred Vincenz care a proiectat și clădirea Primăriei din Craiova. E clădire care a fost mai bine îngrijită, dar pare să fie locuință privată, nu se poate vizita.
Adresa: str. Iancu Jianu nr. 21, Caracal
Muzeul Romanațiului
Clădirea i-a aparținut lui Iancu Dobruneanu, nepotul haiducului Iancu Jianu și cuprinde o secție de arheologie, una de arte plastice și alta de etnografie, cu picturi ale lui Ștefan Luchian sau Gheorghe Petrașcu. Am fost acolo duminica și am găsit muzeul închis.
Adresa: str. Iancu Jianu nr. 26, Caracal
Casa lui Iancu Jianu
Construcția, în stilul culelor oltenești, a aparținut paharnicului Costache Jianu, tatăl lui Iancu Jianu și a fost locuită de urmașii direcția ai haiducului. Ultimul proprietar a fost Iancu Dobruneanu, care a deținut și casa în care acum este Muzeul Romanațiului.
Casa, devenită secţia memorială „Iancu Jianu“ a muzeului Romanaţiului, nu se poate vizita, deși speram ca măcar aici să găsesc ușa deschisă. Clădirea este dificil de dibuit – este ascunsă în spatele unor garduri înalte și nu se poate vedea mare lucru, în afară de niște plasticuri fâlfâind în locul geamurilor. Și despre casa asta există știri (din 2017!) că va fi restaurată cu fonduri de la bugetul local.
Adresa: str. Iancu Jianu nr.27, Caracal
Biblioteca Municipală Virgil Carianopol
Biblioteca funcționează într-o clădire de patrimoniu de la sfârșitul secolului 19.
Adresa: str. Iancu Jianu nr. 18A, Caracal
Sinagoga din Caracal
Sinagoga sefardă a fost construită în 1902, în apropiere de cartierul evreiesc. În prezent în Caracal comunitatea evreiască nu mai are reprezentanți, iar sinagoga este abandonată și greu de găsit – trebuie să intri pe o alee și acolo, lângă o casă privată și ascunsă în fundul curții, se zărește sinagoga. M-am învârtit de două ori pe aceeași stradă până am găsit-o, pozele le-am făcut peste gardul destul de înalt. Păcat, se pare că interiorul e bogat ornamentat și cu pereții pictați.
Adresa: str. Grigore Ion nr. 5, Caracal
Alte case din Caracal
Sunt multe alte case care îți atrag atenția și cu siguranță fiecare are o poveste interesantă de spus.
Alte locuri din Caracal
Pinacoteca Marius Bunescu (în incinta Colegiului Ioniță Asan, str. Nicolae Titulescu 39), Biserica Domnească (str. Mihai Viteazul 3), Clădirea Constantin Filipescu (str. Plevnei 13), Protoieria, Fostul Hotel Teodoru (str. Piața Victoriei 2), Clubul Copiilor și Elevilor ”Marius Bunescu” (Piața Victoriei 19), Casa Brabețeanu (str. Iancu Jianu 26), Casa Radu Șerban (str. Radu Șerban 5).
Lucruri utile
Din București se ajunge ușor cu trenul, dar încercați ca la întoarcere să evitați trenurile care vin de departe, cum este cel de Cluj – a avut peste o oră întârziere.
Caracal are și un Centru de Informare Turistică unde, surprinzător, am găsit și o broșură dedicată orașului din care am preluat unele informații de mai sus. Pe Google Maps nu apar toate casele, așa că am trecut la toate și adresa.
Strada pe care se găsesc mare parte din aceste case este Iancu Jianu, o stradă plăcută pentru plimbare și destul de lungă – din loc în loc niște panouri mă anunțau că acolo este un ”ansamblu urban”. Așa e, doar că ansamblul se admiră doar din stradă.
Și, nu uitați: #VizitațiȘiOrașeleMici 😊
14 comentarii
Nu s-a schimbat mare lucru de cînd am fost pe acolo, prin 2008/2011, mie mi-a plăcut foarte mult, mai ales că nu mă așteptam să găsesc mare lucru. A fost o surpriză. Din păcate, și atunci toate erau închise… Zisesem la un moment dat că o să mă duc odată special la o piesă de teatu, cînd va fi stagiune, dar n-am mai apucat… Îți dai seama cum ar putea arăta orașul acesta dacă ar fi restaurate toate casele din centru?? https://www.flickr.com/photos/norida/albums/72157608567997948/page1
Dacă ar exista dorința, n-ar fi chiar imposibil….și bani s-ar putea găsi, avînd în vedere cît se cheltuie aiurea prin țara asta. Ar trebui doar un impuls și ca cineva să aibă o viziune, să promoveze zona…multe clădiri ar putea fi putea aduce ulterior profit… Întotdeana localnicilor din orășelele astea li se pare de neconceput că cineva poate vedea ceva la clădirile astea… sau că ar putea bate drumul doar că se le vadă. Apropo, la o oră distanță e Corabia (orașul teilor), cu ruinele cetății Sucidava, care ascunde o fîntînă subterană la care se coboară printr-un tunel. Și la jumătate de oră e Muzeul Cîmpiei Boianului de la Drăgănești Olt, amenajat de un profesor excentric din sat: a reconstituit un sat eneolitic, un muzeu al pompierilor, a construit un bordei oltenesc etc.
De muzeul din Drăgănești Olt știam, chiar mă gândeam să merg și acolo, după Caracal, dar n-a mai fost timp, însă de fântâna secretă din Corabia aud pentru prima dată! 😛 Între timp am citit despre ea pe blogul lui Dollo – poate la anul, când se încălzește din nou, merg și eu s-o văd, numai să îl găsesc și pe ghid 🙂
Da, merită, îți sugerez cînd înfloresc teii, eu nu m-am nimerit atunci, dar cred că ar fi mai frumos…https://www.flickr.com/photos/norida/albums/72157608574638127https://www.flickr.com/photos/norida/albums/72157626599624135
Parcă în cimitirul Bellu e mormântul celor doi îndrăgostiți, care s-au sinucis când au afla că sunt frate și soră. În Caracal am fost mai demult, o singură dată, pentru că de acolo e tatăl meu, de unde s-a răsturnat carul 🙂
Da, în Bellu e mormântul lor, o să merg să-l caut – n-ar trebui să fie greu de găsit.
Ce frumoasa dar trista incursiune in orasul copilariei mele. Multumesc pentru fotografii si text. Foarte inspirat!Tatal meu, fostul Dr. Nicolcioiu, a petrecut nesfirsite ore in parcul orasului dezbatind probleme filozofice si literare cu prietenii lui.
Frumoase sunt amintirile cu tatăl tău 🙂 Locurile trăiesc prin noi, cei care le-am văzut și locuit, trăiesc în amintire mai real decât în orice realitate.
Foarte adevarat!
Ce mica e lumea! Citind comentariul, mi-am adus aminte ca tatal meu a cumparat prin ’97 o Dacia 1310 de la dr.Nicolcioiu, spunand ca era a fiicei sale de la Bucuresti! Interesant!
Ce frumos 🙂 Chiar că e mică lumea ☺️
L-am cunoscut in copilaria mea eu locuind cu parintii pe Bulevard linga Protoierie . Era impreuna cu un alt medic se plimbau in fiecare zi .
Da, era o Dacia de care tata ere foarte mindru. Multumesc pentru amintire!