Dureros și departe în Sighetu Marmației

La Sighetu Marmației mergi ca să vizitezi Memorialul Victimelor Comunismului. Orașul e prea mic ca să-ți ofere alte atracții fabuloase și a rămas îngropat în vremuri de demult: un centru liniștit cu case vechi, câteva străzi și cam atât.

Chiar lângă pensiunea în care am stat era o fâșie de pământ de protecției a frontierei de stat. Eram atât de aproape de graniță încât mi-era teamă că dacă mă plimb cu capul în nori, o să mă trezesc prin Ucraina. Ceea ce nu m-ar fi deranjat prea mult 😊

Închisoarea din Sighet a fost construită în 1897, iar în 1945 a devenit loc de tranzit pentru foștii prizonieri și deportați din URSS, apoi în 1948 loc de detenție pentru un grup de maramureșeni, dintre care o parte trăiesc și astăzi în Sighet. Treptat s-a transformat într-un loc de exterminare pentru elitele românești, un loc considerat sigur, din care nu se putea fugi, frontiera cu Uniunea Sovietică fiind la mai puțin de 2 kilometri.

Se vizitează fostele celule, care spun povestea oamenilor care au trecut pe acolo, dar și istoria noastră, a unei țări ca o închisoare. Sunt povești greu de digerat: am intrat în celula ”dedicată” torționarilor, nu pentru că îmi plac ororile, ci pentru că e bine să știi de ce sunt capabili oamenii, dacă ajung în condiții extreme: fie devin îngeri, fie monștri, fie…rămân mediocri. Generația noastră nu cunoaște astfel de lucruri, dar ele se pot întoarce oricând să ne bântuiască, dacă închizi ochii și permiți să se întâmple.

E departe Sighetu ăsta și a fost frig ca naiba, de abia așteptam să mă refugiez la pensiune și să mă ascund sub pătură, dar nu regret deloc că am bătut drumul până acolo doar ca să vizitez un muzeu.

Accesul și vizitarea: biletul de intrare costă 10 lei
Alte locuri de vizitat: Casa Memorială Elie Wiesel, Muzeul Satului Maramureşean