Știi că o carte îți place mult când o citești în una-două zile. Iar Ian McEwan scrie bine, este analitic, dar și înțelegător cu slăbiciunile și nuanțele omenești, știe să spună o poveste și dintr-o perspectivă obiectivă, dar și prin ochii celuilalt, chiar dacă celălalt este un pic sărit de pe fix.
McEwan transformă povestea unei obsesii într-un roman polițist și te conduce încet-încet către punctul culminant. Totuși, la un moment dat toată istoria mi s-a părut un pic cam neverosimilă. Poate pentru că personajul principal, Joe Rose, se duce la niște drogați să cumpere un pistol, deși până atunci se rezumase la investigații jurnalistice. E un moment în care mi se pare că scriitorul exagerează, abandonând psihologia pentru o acțiune destul de ieftină de tipul ecranizare à la Hollywood.
Dar în afară de asta, intriga cărții este foarte bună, iar cea mai bună parte este începutul romanului – efectiv nu te aștepți ca incidentul acela relativ banal să se încheie AȘA, McEwan descrie foarte bine senzația de irealitate, de ”film” pe care ai vrea să-l oprești, să ieși din realitate. Vorbesc în dodii pentru că nu vreau să vă răpesc plăcerea de a descoperi singuri care-i treaba cu balonul de pe copertă sau de ce obsesia e tot o formă de iubire, doar una mai bolnavă. Sau poate iubirea e o boală mai puțin gravă?
Aceasta este clipa, înțepătura vârfului de ac pe harta timpului.
Ce prostie, să te repezi așa în toată povestea aceasta cu labirinturile ei, îndepărtându-te în goană de fericirea rămasă în iarba nouă de primăvară de la poalele stejarului.
Egoismul ne este și el scrijelit în inimi. Este conflictul nostru de mamifere – ce să dai altora, ce să păstrezi pentru tine.
O societate bună este una în care are sens să fii bun.
Știam că nu mai puneam suflet, că sufletul se pierduse. Rămăseserăm fără iubire, sau fără secretul iubirii, și nu știam de unde să începem să vorbim despre ea.
O viață întreagă de compromisuri, după cum le vedeau ele însele, fără a fi primit nimic în schimb. Bărbații erau niște nemernici, contractul social nedrept și biologia însăși o pacoste. Povara tuturor dezamăgirilor trăgea în jos de colțurile acestor guri. Încremenindu-le într-un arc al lui Cupidon încordat a pagubă.
Puteți citi pe blog despre călătoriile mele în Marea Britanie.
* * *
Țări și Cărți este un joc literar inspirat de www.ayearofreadingtheworld.com, la care am adăugat un strop de hazard. Jocul constă în tragerea la sorți a unei țări pentru fiecare lună a anului, lună în care trebuie să citesc o carte scrisă de un autor din țara respectivă.
Pentru luna august am tras la sorți Marea Britanie și am ales cartea Durabila iubire, de Ian McEwan. Alte cărți scrise de scriitori britanici, care nu au trecut selecția: Imagine Me Gone – Adam Haslett, The Upright Piano Player – David Abbott, Little Gods – Anna Richards, The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society – Mary Ann Shaffer, The Thirteenth Tale – Diane Setterfield, The Quickening Maze – Adam Foulds.
După luna august și Marea Britanie, proiectul continuă cu celelalte țări trase la sorți:
Ianuarie: IrlandaFebruarie: MoldovaMartie: CipruAprilie: BelarusMai: TurciaIunie: UcrainaIulie: SlovaciaAugust: Marea Britanie- Septembrie: Albania
- Octombrie: Estonia
- Noiembrie: Franța
- Decembrie: Serbia
