Dunhuang, în nord-vestul Chinei, e o destinație populară printre chinezi și mai puțin pentru străini, dar cu două locuri interesante: Grotele Mogao și Lacul Crescent Moon & Muntele Mingsha.
Sumar
Lanzhou – Dunhuang
În drumul meu spre Urumqi, destinația finală în China din care am avut zbor spre Kazahstan, voiam să mă opresc și într-unul din orașele de la marginea deșertului Gobi. Dunhuang a fost prima opțiune, despre care am citit lucruri interesante; ce nu mă așteptam a fost să găsesc un loc atât de plin de turiști, 99.9% chinezi.
Drumul cu trenul din Lanzhou până în Dunhuang durează 12 ore, am plecat seara, am ajuns dimineața, traversând în ultima parte un peisaj deșertic, care pe alocuri avea un fel de crevase aride și stâncoase.
Pentru că am avut cazare chiar în bazarul din Dunhuang, am stat câteva ore într-o cafenea pe acolo până am putut face check-in-ul și am băut un cappuccino bun, ceva rarisim în China.
Grotele Mogao
Grotele Mogao sau Peșterile celor 1000 de Buddha, sunt un complex de 492 de temple budiste renumite pentru frescele și sculpturile lor budiste, cu o vechime între 800 și 1400 de ani. Sunt sit UNESCO și sunt mai impresionante decât mă așteptam.
Construirea grotelor a început în anul 366 d.Hr., în timpul dinastiei Jin (265-420 d.Hr.). Legenda spune că un călugăr budist pe nume Le Zun a avut o viziune despre mii de Buddha strălucind pe un munte și a început să sape prima peșteră ca un act de devoțiune.
În următoarele secole, complexul a fost extins treptat de alți călugări, mecena locali și oficiali guvernamentali care au sponsorizat construcția și decorarea peșterilor.
M-am dus acolo în weekend cu așteptarea că probabil voi petrece cam o oră și am găsit, în schimb, ditamai complexul în care ai nevoie de jumătate de zi, cel puțin.
În Dunhuang vizitele se fac foarte convenabil cu autobuzul, aceeași cursă care merge la gară oprește și lângă intrarea pentru Grotele Mogao. După ce am cumpărat bilet, care e destul de scump (258 yuan, 162 lei), mai aveam o oră până la turul în limba engleză, ceea ce mi se părea mult, dar de fapt am ajuns acolo cu întârziere.
Când vizitezi Grotele Mogao, întâi trebuie să urmărești două filme în două săli de cinema uriașe, a doua are chiar un ecran în formă de cupolă, ca să poți urmări mai bine interiorul filmat al diverselor peșteri. Chinezii nu se joacă când e vorba de construcții de genul ăsta.
Grotele Mogao sunt la 16 kilometri de intrarea în complex, așa că în parcare sunt vreo 20 de autocare care plimbă turiști non stop între grote și intrare. La peșteri am găsit altă coadă, dar pentru că aveam tur ghidat în limba engleză, a trebuit să mai aștept vreo 40 de minute să mai vină niște turiști.
A fost prima dată într-o săptămână post-Tibet când am văzut alți turiști străini. Era un grup de americani și unul dintre ei mi-a zis că cei mai buni prieteni ai lui sunt români și fac o sangria foarte bună.
Turul ghidat a durat o oră, a inclus 8 peșteri, unele mai mici, altele foarte mari, toate cu statui și fresce vechi de 800-140 de ani, păstrate foarte bine datorită pigmenților naturali: lapis lazuli, ocru, hematit, malachit, azurit. Cei 1000 de Buddha de pe pereți erau în general oxidați și aveau fața neagră, dar multe culori s-au păstrat bine.
Nu ai voie să faci fotografii în interior, dar tot am furat una. După turul ăsta părea că trebuie să ies, dar i-am văzut pe alții stând la coadă la alte grote neincluse în tur și am mers și eu.
Ultimele peșteri au avut câte un Buddha uriaș în interior, similar cu ce vezi în principala peșteră – Grota 96 sau Peștera Buddha Uriaș – statuia de acolo are aproximativ 35 de metri și e una dintre cele mai mari statui ale lui Buddha din China, construită în timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr.). Nu poți zăbovi mult în interior, se vizitează în circuit, intri și apoi ieși și sunt paznici care te zoresc.
Nu sunt doar Buddha în peșteri, ci și fresce și alte sculpturi, cu influențe din India, Persia și alte regiuni traversate de Drumul Mătăsii. frescele ilustrează scene din viața lui Buddha și alte elemente ale vieții cotidiene sau peisaje.
Cum vizitezi Grotele Mogao
Biletul de intrare pentru Grotele Mogao costă 258 yuan (162 lei), poți plăti cash sau cu QR, și ai nevoie de pașaport, ca în multe locuri din China. Ajungi acolo cu autobuzul care pleacă frecvent de lângă Silk Road Hotel, tot cu el se ajunge la gară.
Muzeul Dunhuang
Duminica am zis să vizitez Muzeul Dunhuang, dar a fost un fiasco. Vizita e gratuită, însă exponatele nu sunt explicate sau puse într-o ordine din care să înțelegi ceva, ca să nu mai zic că era foarte aglomerat, ceva ce într-o altă țară decât China probabil nu vezi. Am dat o tură rapidă, apoi am plecat.
Lucruri utile: vizitarea este gratuită.
Lacul Crescent Moon & Muntele Mingsha
În ziua vizitei la Crescent Moon a fost o vreme ciudată: un cer pâclos, cu stropi de ploaie răzleți. După-masa am plecat spre dunele de nisip de acolo, se ajunge cu autobuzul numărul 3 (2 yuan).
După multele tarabe din zonă, părea că ajunsesem unde trebuie, dar de abia după ce am cumpărat bilet, mi-au apărut brusc în față dunele uriașe! A fost o apariție de efect, nu realizasem că sunt așa de mari, ele fiind chiar lângă oraș.
Erau enorm de mulți turiști acolo și peste 700 de cămile care plimbau vizitatorii – am crezut că plimbarea cu cămila mă va scuti de urcatul dunei și am cumpărat o plimbare, dar de fapt s-a făcut în circuit într-o zonă mai joasă.
Ca să urci pe dunele înalte trebuie să o faci pe picioarele tale, dar chinezii au fost inventivi și au montat o scăriță pe dună, care a ajutat foarte mult urcarea. În Namibia, în Sossusvlei, a fost greu să urc pe o dună uriașă, la chinezi a mers mai repede.
Pentru doritori, se poate închiria un ATV ca să te plimbi pe dune, ba chiar au și zboruri cu elicopterul, dar majoritatea vizitatorilor se plimbă pe picioarele lor. La Crescent Moon e recomandat să mergi după masa, pentru a vedea apusul, dar în ziua aia de abia se zărea conturul soarelui pe cerul cenușiu.
La baza dunelor e o oază mică, care arată foarte pitoresc de la distanță, dacă poți ignora numărul mare de vizitatori. Mulți turiști, în special femei, vin acolo cu costume așa zis tradiționale pentru ședințe foto; costumele arată mai degrabă orientale din Turcia decât chinezești, dar era plin de saloane în care le puteai închiria și îți făceau și machiajul și coafura, la cerere.
Cum vizitezi Lacul Crescent Moon & Muntele Mingsha
Biletul de intrare costă 100 yuan (63 lei), iar plimbarea cu cămila se plătește separat și costă tot 100 yuan.
Piața de noapte din Dunhuang
Unul din lucrurile care îmi plac în China sunt piețele de noapte (night markets), animate, colorate, cu o mulțime de mâncăruri între care nu știi ce să alegi. Piețe de noapte sunt și în Thailanda, Cambodgia sau alte țări din Asia, dar cele din China îmi plac cel mai mult.
În Dunhuang am avut cazare chiar în bazar, în care se ține și acest night market: dimineața sau la prânz toată zona era moartă, aproape că nu găseai ceva de mâncare, dar de la 6 seara începea să se anime, cu punctul culminant după 8 seara, când se însera și se aprindeau lampioanele roșii. De neratat o vizită acolo, era plin de oameni, arome, tarabe, sunt o mulțime de mâncăruri bune, la unele chioșcuri se făceau cozi lungi!
Am cumpărat niște frigărui cu calamar două seri la rând, așa de bune au fost; erau picante, dar a fost prima dată când mi-a plăcut acel picant, mergea foarte bine cu tentaculele prăjite. Găseai și deserturi, apricot tea (care e ca suc bun), dar și suveniruri, haine, etc. Ca pe Drumul Mătăsii!
Cum ajungi în Dunhuang
Dunhuang are și aeroport, dar zborurile interne nu sunt foarte ieftine în China, așa că majoritatea turiștilor ajung cu trenul. Din Lanzhou am făcut 12 ore până în Dunhuang, biletele le-am cumpărat în avans de pe 12go.asia și le-am ridicat dintr-o gară din China.
De la gară e un autobuz care merge în centru, biletul costă 5 yuan și se poate plăti și cash, în rest am luat autobuze locale (am verificat traseul în aplicația amap), biletele costă 1 sau 2 yuan, se pot plăti și cash.
Am stat la Beishang Inn și a fost prima dată în China când am avut o cazare cu personalitate, nu ceva funcțional, cum sunt de obicei hotelurile în China.
Beishang Inn e ținut de o familie cu drag de cărți, doi câini și un living care a meritat să fie fotografiat. Cazarea în Dunhuang e un pic mai scumpă decât în alte locuri, se vede că au mulți turiști și trebuie rezervat ceva din timp, ca să găsești un preț mai bun.
1 comentariu
Bravo, Anca! Mulțumim!