Din tot ce am vizitat în Croația, Dubrovnik mi s-a părut de departe cel mai frumos oraș de pe Coasta Dalmată. Este pur și simplu perfect, cu greu aș putea găsi ceva să îi reproșez, în afară de faptul că este prea faimos și toată lumea vrea să îl vadă.
Mă uit la fotografii și îmi amintesc că și la fața locului eram la fel de impresionată de frumusețea cetății medievale, de cât de fabulos arată totul privit de pe ziduri, cu Marea Adriatică pe de o parte și muntele Srd de alta (și ce idee grozavă să faci zidurile accesibile plimbării!), de felul în care strălucește precum mătasea marmura cu care este pavată strada principală a cetății, de bisericile și clădirile frumoase pe care le poți admira peste tot în orașul ăsta minunat.
Dubrovnikul pe care îl vedeți în fotografii a fost un oraș bombardat, distrus, în care s-au băgat o grămadă de bani după război ca să-l aducă la gloria de odinioară. Ca să vă faceți o idee despre cum arăta atunci citiți scrisoarea primarului din acea perioadă, manifest scris în primăvara anului 1992. Este același oraș, sunt străzile și clădirile pe care le-am admirat și eu, impresionată de armonia lor – cum poate cineva ordona distrugerea unor astfel de locuri?! Lucrările de restaurare au însumat 80.000.000 USD – cam atât costă să ștergi urmele războiului dintr-un singur oraș.
Ca o consecință a fluxului mare de vizitatori prețurile din Dubrovnik sunt cele mai mari din toată țara. În Orașul Vechi, dacă vrei să bei un suc, îl plătești dublu față de centrul Zagrebului. Dar își merită fiecare bănuț și dacă ar fi să aleg un singur loc din Croația pe care să îl vizitez acum știu că Dubrovnik ar fi acela.
Dincolo de cetate drumul de pe coasta mării te duce pe niște plaje mai ascunse, la care turiștii ajung, de obicei, cu vaporașul. Recomand totuși plimbarea pe jos până acolo – din orice colț se zărește insula din largul mării, apoi zidurile cetății, apoi mici golfuri cu apă turcoaz și stânci pe care lumea face plajă. La un moment dat se poate coborî pe o plajă privată cu ceva nisip și multe umbreluțe – bărcile cu turiști opresc pe pontonul de lângă fostul Hotel Belvedere, acum în ruine. Locul e destul de popular, dar oferă niște priveliști grozave, merită vizitat.
Ce se mai poate face în Dubrovnik, în afară de plimbări, plajă și dolce far niente în stil croat? Se poate lua telecabina care urcă în vârful muntelui pentru o vedere panoramică asupra orașului (asta în caz că ce ai văzut de pe ziduri nu ți-a ajuns), se organizează excursii pe insule sau în orașele alăturate, pe scurt opțiunile sunt foarte multe și singurul meu regret este că nu am stat mai mult în Croația, eventual o vară întreagă, în care să descopăr această țară care până și zărită din avion tot extraordinar arată.
Cum ajungi în Dubrovnik
Dubrovnik nu are gară, dar are aeroport la 20 de km de oraș și există curse directe cu Tarom până acolo. Se poate ajunge și cu autobuzul din Zagreb, Split, Sarajevo, Kotor și alte locuri.
Frumoase fotografii. Am fost si eu anul trecut intr-o excursie de o zi plecand cu un vaporas din Budva /Muntenegru. Statiunile din Muntenegru sunt mai ieftine. Din Budva nu merita excursia cu vaporul care e mai scumpa decat cea cu autocarul, prin simplul fapt ca nu poti sta pe punte ci undeva in interior. Merita cu prisosinta vizitarea Kotor-ului intr-o excursie cu vaporul, fiordul fiind spectaculos. Atat Dubrovnik, Kotor cat si Budva sunt cetati "venetiene". Dubrovnicul e cel mai frumos.
Da, Kotor si Budva sunt foarte frumoase. Despre Budva nu am scris inca, urmeaza.
Superb oraş, m-am îndrăgostit iremediabil de el, în special de străduţele înguste, de magazinele ascunse, de peisajele incredibile… Tare dor îmi e de el!
Te cred, nici eu nu ma asteptam sa fie asa de frumos 🙂
DAAAAAA, SI SPLIT, SI ZADAR….