Am petrecut zece zile într-o Dubai vacanță între Crăciun și Anul Nou și, deși Emiratele Arabe nu sunt cea mai ieftină destinație, nu sunt nici cea mai scumpă. Am cheltuit în jur de 800 de euro cu totul, cu stat la hostel și călătorii cu transportul în comun.
Buget pentru Dubai vacanță
| Cheltuială | Suma în Euro | Suma în AED |
|---|---|---|
| Bilet avion Fly Dubai | 206 | 860 |
| Cazare Dubai BackPacker 16 Hostel, 6 nopți | 124 | 517 |
| Cazare Dubai Hey Beach Hostel, 3 nopți | 68 | 284 |
| NOL day cards aprox. 8 bucăți | 40 | 160 |
| Bilet autobuz Dubai – Abu Dhabi E101 dus-întors | 12 | 50 |
| NOL Silver Card | 6 | 25 |
| Card călătorie Abu Dhabi + 5 călătorii autobuz | 5 | 20 |
| Bilet autobuz Dubai – Hatta E16 | 5 | 20 |
| Sunrise at Burj Khalifa | 34 | 140 |
| Taxi Burj Khalifa | 12 | 50 |
| Palm Jumeirah Monorail | 7 | 30 |
| Total | 519 Euro | 2.156 AED |
Biletul de avion
Am zburat cu Fly Dubai, biletul a costat 206 euro, cumpărat în iulie pentru luna decembrie. Zborul durează cinci ore, mai mult la întoarcere (cinci ore și jumătate). La sosirea în Dubai am aterizat pe la zece seara, am trecut destul de repede pe la controlul pașapoartelor (ofițerul aproape că nici nu s-a uitat la pașaportul meu) și am luat metroul spre hostel. Până am ajuns acolo, că era în partea cealaltă a orașului, trecuse de miezul nopții, dar nu m-am simțit în nesiguranță, Dubai chiar este un oraș foarte sigur pentru călători. Românii nu au nevoie de viză pentru Emirate.
Cazare
Am stat la hostel în două locuri diferite în Dubai pentru că nu mă puteam hotărî dacă să stau una–două nopți și în Abu Dhabi sau nu. Hosteluri nu există decât în Dubai, așa că până la urmă mi-am stabilit baza acolo.
Primul hostel a fost BackPacker 16 Hostel în Barsha Heights, o zonă rezidențială cu multe blocuri turn, hostelul fiind amenajat în mai multe apartamente de pe același etaj. M-am simțit bine acolo, era convenabil pentru că era și aproape de metrou.
Al doilea hostel a fost Hey Beach Hostel în Dubai Marina, tot o clădire rezidențială, dar cu 86 de etaje, hostelul a fost pe la etajul șaizeci, cu vedere către mare; seara se vedeau luminile orașului, fain.
Altfel, dacă îți permiți, în Emirate e plin de hoteluri de lux care se întrec în servicii premium; dacă nu stai acolo, nici nu te poți apropia de ele.
Transport public
În Dubai metroul este de bază, apoi autobuzele. Am cumpărat abonamente de o zi (20 AED / 5 euro), sunt valabile pe toate mijloacele de transport. Transportul public din Dubai e integrat în Google Maps, poți căuta online rutele care te interesează.
În Abu Dhabi, de exemplu, nu au așa ceva. Tot compania de transport public are și o linie de taxiuri – bej, curate, aer condiționat, tarifare la kilometru; pentru un drum de optsprezece kilometri am plătit în jur de 50 de lei.
Metroul și autobuzele au vagoane speciale doar pentru femei și copii, metroul are și un vagon Gold, cu tarif mai mare. Totul e foarte modern, au anunțuri în engleză peste tot, e extrem de simplu să te descurci pe acolo.
În Dubai se folosește NOL card, un card reîncărcabil cu care călătorești și spre alte orașe, precum Abu Dhabi, dar care nu este valabil în alte orașe – în Abu Dhabi nu poate fi folosit, dar este acceptat în Sharjah, care e lipit de Dubai.
Vremea
În decembrie erau douăzeci și ceva de grade, puteai face plajă și baie la prânz, seara mi se părea cam răcoare pentru asta. În Dubai cel mai mult mi-a plăcut Secret Beach.
Siguranță pentru femei
Dubai mi s-a părut un oraș sigur, curat, civilizat, nu se ia nimeni de tine pe stradă, cum se întâmplă în alte țări musulmane, emiratezii mi s-au părut mai respectuoși. Sunt foarte mulți imigranți, îndeosebi indieni și filipinezi, dar fiecare își vede de treaba lui.
Îmbrăcăminte
M-am îmbrăcat ca acasă, nu e nicio problemă să porți tricou cu mânecă scurtă sau rochie, dar un pic de decență nu strică, câtă vreme ești într-o țară musulmană, cu alte rigori. Pe plaje erau anunțuri care te rugau să nu umbli în costum de baie pe străzile din jur. A fost nevoie să îmi acopăr capul doar în moscheea din Abu Dhabi.
Shopping
Nu cred că lipsește vreun brand din Dubai, iar dacă prinzi o perioadă de reduceri, poți găsi prețuri bune. E bine de știut că sunt și magazine cu produse la prețuri „normale”, am dat de unele în mall-uri mai puțin centrale. În zona veche a Dubaiului sunt magazine mici cu prețuri foarte mici, dulciuri mai ieftine, textile și electronice.
Dubai: impresii „la cald” după o vacanță acolo
E puțin atipic pentru mine să aleg o destinație atât de turistică precum Dubaiul, fără o componentă culturală prea vizibilă și cu o istorie mai degrabă modestă. Oamenii se duc acolo pentru shopping, pentru plaje și pentru distracție. Eu m-am dus din curiozitate.
Trăgând linie, după cele zece zile petrecute acolo, îmi este clar că o vizită în Dubai este necesară pentru oricine e interesat de ceea ce este mai nou în lume și direcția în care ne putem îndrepta.
Dubai este orașul viitorului și, dacă în alte orașe am fost impresionată de frumusețea locurilor, în Dubai am fost impresionată de modul în care tehnologia și ingineria au fost puse în slujba omului, de felul perfect în care a fost gândit totul, de la infrastructura incredibilă, transportul public pentru care nu a fost uitat niciun detaliu, viteza cu care s-au ridicat cartiere întregi și felul în care poți realiza toate acestea – cu mulți bani, desigur, dar și privind către viitor, un viitor la care multe țări nici nu îndrăznesc să aspire.
Mi-a fost clar că în Dubai au existat planuri urbanistice și s-a lucrat cu cap și au știut de la bun început ce vor să realizeze și de ce. Nu s-a construit haotic cum se întâmplă la noi – azi facem niște blocuri și mâine mai vedem dacă putem construi un metrou până acolo.
Dar mai mult decât atât, cred că m-a impresionat deschiderea lor către nou și către occident. Nu mă așteptam ca într-o țară arabă să îmi fie atât de ușor să călătoresc pe cont propriu, să găsesc peste tot, dar absolut peste tot, indicatoare bilingve (arabă plus engleză), să aibă anunțuri vocale în limba engleză peste tot, să pot vorbi cu orice emiratez în limba engleză, chiar dacă acesta era doar un șofer de autobuz, să fiu într-o țară arabă fără să se ia nimeni de mine pe stradă și fără să atrag atenția în vreun fel, să pot merge la miezul nopții pe stradă și să fiu în siguranță, să nu mă țepuiască taximetristul și să pot plăti cu cardul peste tot, inclusiv într-un taxi, etc.
În plus, ca femeie am descoperit noi beneficii: vagoane de metrou speciale pentru femei și copii, astfel încât să nu trebuiască să te înghesui cu toți nepoftiții, dar și locuri doar pentru femei și copii în majoritatea autobuzelor. Altfel, era perfect ok să stai în alte vagoane, alături de bărbați, nu te băga nimeni în seamă, doar că, în general, acestea erau ceva mai aglomerate decât cele pentru doamne.
Iar vagoanele pentru ladies nu erau separate de celelalte, erau decorate altfel și aveau afișe care anunțau bărbații că sunt pasibili de amendă dacă stau pe acolo. Accidental se mai nimerea în vagoanele pentru femei câte un turist care abia sosise în Dubai și care se lămurea după mai multe stații că e în vagonul greșit. Apropo de metrou – cel din Dubai nu are controlor sau conductor, este complet automatizat.
Într-o țară care se dezvoltă într-un ritm amețitor sunt extrem de mulți imigranți. Uneori, în jurul meu nu vedeam decât filipinezi și indieni și niciun arab. Ai nevoie de resursă umană care să facă munca de jos, să fie bone și servitoare, să muncească în construcții sau să presteze diverse servicii. La un supermarket dintr-un mall m-am uitat în jur și absolut toate vânzătoarele erau asiatice, iar boy-ul thank you, ma’am care mi-a pus produsele în pungă a fost indian.
Probabil de aceea totul era explicat prin afișe și filmulețe peste tot – când ai o masă de oameni mai puțin educați trebuie să îi educi tu și să le ridici nivelul măcar un pic. La una dintre cazări unde șeful era emiratez, iar angajatul lui era african, la sosire, când africanul a venit să mă ajute cu bagajul, cu un prosop aruncat neglijent pe umăr, prima remarcă a șefului a fost throw the towel, pentru că nu te prezinți așa în fața unui client.
Undeva pe la mijlocul vacanței mi-am dat seama de o altă diferență majoră între țările noastre: grobianismul din România versus politețea orientală. Știți cum e la noi: de la taximetristul care te tratează cu sictir, la angajatul care te servește în silă și până la alți cetățeni care fac scandal după ce se bagă tot ei în față – indiferent de nivelul aparent de educație sau de clasa socială, românul este regele mitocăniei și al miștocăriei.
În zece zile de vacanță nu am văzut la oamenii ăștia din Dubai vreo urmă de grosolănie. Și nu mă refer numai la arabi, ci și la toți ceilalți de prin alte țări asiatice, toți știu să îți vorbească pe un ton normal, nimeni nu face scandal și nu se dă în spectacol. Dacă în locurile cu pretenții această politețe este lucrată și dusă la rang de artă, la alții, mici comercianți, funcționari, vânzători etc., această politețe fină pare să le izvorască natural.
Distincția dintre săraci și bogați e mai vizibilă în Emirate decât în alte locuri. În Occident am hoinărit cam pe oriunde am avut chef și nu m-a oprit nimeni, am intrat pe terenuri de golf doar ca să fac poze și prin hoteluri doar ca să scurtez drumul.
În Dubai am fost întoarsă din drum de mai multe ori de câte un angajat care avea unica sarcină să păzească locul respectiv de nepoftiți: de la plajele private care nu erau marcate, dar de pe care erai alungat elegant, la hoteluri pe care nu le puteai ocoli pe malul apei pentru că totul era privat, inclusiv bucățica aia de plajă.
Am văzut de la proprietăți uriașe cu plaje private lângă Burj Al Arab până la cele mai scumpe mașini circulând pe străzile din Dubai. Nici nu știam că Burj Al Arab este hotel, până când nu am încercat să ajung în apropiere ca să fac poze și i-am văzut pe săraci turiști pozându-se caraghios în parcare cu hotelul în spate, în timp ce pe lângă ei treceau limuzine cu indieni super bogați și nevestele lor ca niște păpuși plictisite.
Realizezi atunci că, orice salariu ai avea, ești doar un alt sărac al lumii și nu-ți rămâne decât să compensezi făcându-ți selfies în fața magazinului cu aur din souq sau lângă ultimul model de Lamborghini.
Apropo de selfies, de mult n-am mai văzut atâta vanitate ca pe plajele din Dubai, pe care tot felul de fetițe își făceau selfies în cele mai ridicole poziții, contorsionându-se pentru a obține imaginea perfectă. Ce bine că pozele sunt gratuite și putem pretinde cu toții că suntem cineva, doar pentru că avem un iaht în fundal.
Este Dubai un loc pentru shopping, plajă și distracție, cum spuneam la început? Oh, da, dar în același timp este mai mult decât atât. Deși am avut și eu tendința de a-l desconsidera un pic pentru că este artificial și prea încearcă să epateze cu orice preț, este un loc care te impresionează și care este cu un pas (sau mai mulți) înaintea altor orașe cu pretenții. În cinci ani, dacă voi merge acolo din nou, cred că voi găsi un oraș cu totul nou, care o să mă uimească cu alte lucruri.
🗺️ Ce am vizitat în Emiratele Arabe Unite
📍 Dubai & Emiratele Arabe Unite – impresii la cald după vacanță
📍 Dubai – răsărit la Burj Khalifa și plaje
📍 Abu Dhabi – moschee, cultură și splendoare
📍 Sharjah – sora mai săracă a Dubaiului
📍 Hatta – munți și sat tradițional la granița cu Omanul
3 comentarii
Ok nice
Mulțumim pentru informatii.
mulțumesc,