Drumul spre Păltiniș

După Rășinari se urcă niște dealuri, după ce treci de toate pensiunile înșirate pe marginea drumului, și ajungi pe un platou montan plin cu floricele mici, albe. În zare, oi. Sus, în vârful muntelui, este Noica. Am evitat telefericul care e distracția principală a celor care ajung la Păltiniș și am luat-o printre brazi, spre schit. Nu știam că acolo e înmormântat Noica. Multe nu știu și multe mai am de descoperit în lume…

Bisericuța de acolo e așa de mică încât aproape o cuprinzi cu brațele. Alături e-un mormânt simplu, care poate trece neobservat – al lui Constantin Noica, înmormântat acolo la dorința sa după ce și-a petrecut ultimii ani din viață la Păltiniș. Liniștea din pădure este o iluzie – lumea e prea aproape de brazii aceia tăcuți, nu-s destule păduri pe lumea asta să o țină departe…