Sunt locuri pe lumea asta care par rupte dintr-o poveste, iar dacă vorbim de Samarkand și Drumul Mătăsii atunci te așteaptă o întâlnire demnă de 1001 de nopți, cu medrese decorate cu mozaic, urcat în minaret la apus și spectacol de lumini în Registan după înserat.
Samarkand
Stat pe acasă? Sigur, între două călătorii fac și asta 😅 Între timp m-am întors puțin în Asia, de data asta prin Asia Centrală, în Uzbekistan 😍 Sunt aici pentru o săptămână și în fiecare zi trec pe lângă Registan, piața publică din Samarkand cu cele trei medrese splendide.
Visam să ajung în Uzbekistan de multă vreme, dar m-am decis brusc pentru asta după ce am ajuns în Coreea de Sud. La sosirea pe aeroport m-am întâlnit cu o delegație de treizeci și ceva de uzbeci care au fost foarte amabili cu mine și mi-au făcut loc să trec în față la cozile de la immigration, așa că am luat asta ca pe un semn de a pune Uzbekistanul în fața altor țări și a o vizita cât mai curând.
Nu, nu vizitez toate ”stanele” (între timp am vizitat o mare parte: Kazahstan, Tadjikistan, Kârgâzstan, Turkmenistan, Afganistan, Pakistan), ci dedic două săptămâni acestei țări incredibile de pe Drumul Mătăsii, Uzbekistan.
Am zburat direct în Samarkand via Istanbul, așa că prima mea întâlnire cu orașul a fost în dimineața sosirii la ora 4 și ceva. Uzbekistan e țara din afara UE în care am intrat cel mai ușor anul ăsta, e suficient să ai un pașaport valabil și atât. Teoretic trebuie să fii vaccinat, practic nu verifică nimeni nimic. Mască? Ce e aia? Ne-au obligat să o purtăm în avion, apoi toată lumea a uitat de ea.
”Ruski?” M-a întrebat șoferul care m-a dus la hotel? ”Niet ruski”. Dacă nu știi rusă sau uzbekă te descurci uneori și cu engleza, dacă nu merge și cu datul din mâini sau cu Google translate. Uzbekistan a fost în URSS, așa ca multă lume știe rusă și există o influență rusească chiar și în gastronomia locală: la restaurant găsești borș, la micul dejun primești cașă.
Sâmbătă când am ajuns la hotel administratorul dormea. L-a plătit pe șofer, apoi mi-a zis că o să dorm câteva ore la alt guesthouse și după aia mă pot întoarce la hotel ca să îmi poată da o cameră mai bună. Hm… Am plecat pe jos acolo și am primit o cameră pentru jumătate de zi. Pe pat o pilotă și o pătură groase, deși în Samarkand la prânz sunt 30C. Eram așa de obosită încât chiar le-am folosit și am dormit dusă vreo 7 ore, apoi m-am întors la hotel oarecum pregătită să vizitez orașul.
Samarkand e o urbe liniștită cu un aer provincial, iar mie îmi plac locurile de genul ăsta din ce în ce mai mult. În prima zi am hoinărit pe străzi în căutarea unui bancomat, care sunt destul de puține în Samarkand. E un sentiment unic când ajungi pentru prima dată într-o țară nouă și încerci să te racordezi la realitatea de acolo în câteva ore: te uiți la oameni să vezi cum arată, cum se poartă, cum se îmbracă, ce mănâncă, cum vorbesc, ce mărfuri sunt prin magazine, care sunt prețurile și ce înseamnă ele și în 2-3 ore ți-ai făcut deja o imagine aproape completă despre noua realitate.
Registan
Registan e piața publică din Samarkand cu trei medrese (școli coranice) splendide: Ulugh Beg, Sher-Dor și Tilya-Kori. E unul din cele mai frumoase locuri de pe Drumul Mătăsii, acum sit UNESCO, și îl poți admira din parcul care îl înconjoară sau îl poți vizita (bilet de intrare 50.000 sum) și să explorezi fiecare colțișor.
Turiștii străini sunt puțini, cei mai mulți vizitatori sunt în weekend când e destul de plin, lunea și în timpul săptămânii e mult mai gol. Încercați să ajungeți acolo după ora 4 dacă e vară, la amiază lumina e orbitoare, apoi puteți aștepta apusul. În iunie soarele apune la 8, așa că la 7 e golden hour și momentul potrivit să te urci în minaret (detalii mai jos).
Cele trei medrese au fost construite în perioade diferite, dar formează un ansamblu perfect proporționat și impresionant. Medresa Sher-Dor e cea care îți ia ochii cu mozaicurile ei. În partea de sus m-a uimit să văd doi tigri și un soare cu chip uman – în islam nu sunt permise reprezentări umane, dar m-a lămurit un artizan de la Moscheea Bibi-Khanum că acelea sunt motive persane, zoroastrice.
Medresa Ulugh Beg e cea mai veche și a fost cea mai prestigioasă universitate islamică din Orient în secolul 15, acolo a studiat și poetul persan Jami. Medresa Tilya-Kori, cea mai micuță dintre cele trei, a fost cămin pentru studenți și tot acolo este și moscheea cu o cupolă albastru azur, identificabilă de departe.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 50.000 sum (21 de lei), teoretic se poate plăti și cu cardul, dar nu recomand să vă bazați pe asta. În Uzbekistan POS-urile sunt obiecte exotice care funcționează doar când vor ele.
Sus în minaret
Oficial nu te poți urca în minaret, neoficial se poate, că doar suntem în Orient. N-a trebuit să întreb decât o persoană – un ghid – ca să aflu cine e „the man who can arrange that”. A prins bine că știam deja care e prețul, căci m-a luat la mișto cu un preț fabulos de 1 milion sum, eu am zis 50.000, „50? 50 dollars?”, așa că m-am prefăcut că plec și-a început să râdă – „But you know the price”.
De abia sus am înțeles de ce minaretul nu e o atracție oficială: o scară îngustă și prost luminată, iar sus efectiv ieși prin acoperiș până în talie și te zgâiești în jur cu grijă să nu cazi de pe treapta îngustă. Pe acoperiș o pasăre mică cu o crenguță în cioc a așteptat minute în șir să mă car de acolo și să-și vadă de treburile ei.
La coborâre am cunoscut-o pe Durdun, 16 ani, din Samarkand, care avea nu știu ce examen peste o lună și venise la Registan cu tatăl ei ca să vorbească în engleză cu străinii. Era foarte stăpână pe sine, eu la vârsta ei n-aș fi avut curaj să abordez pe nimeni. După ce s-a înserat am zărit un balon zburând liber peste Medresa Tillya-Kori, că așa-i pe Drumul Mătăsii, e poetic la orice oră.
Lucruri utile: pentru minaret se plătește un bacșiș de 50.000 sum (21 de lei) direct persoanei care aranjează asta. Accesul în minaret este neoficial, întrebați un ghid cine are cheia și vă poate lăsa sus. Minaretul în care poți urca este în Medresa Ulugh Beg, în minaretul din dreapta dacă stai cu fața la medresă. Nu vă obosiți să căutați singuri intrarea în minaret, ușa este încuiată și e atât de mică și ferită încât nici n-o vezi.
După apus
Registan e splendid la orice oră, dar după ce se înserează devine un loc aproape mistic: piața se umple de oameni, iar la 9 seara începe spectacolul de lumini, cu muzică și spoturi care colorează diferit cele trei medrese. Registan e unul din cele mai frumoase locuri pe care le poți vedea în lume, o seară acolo o s-o țineți minte pentru multă vreme 😊
Moscheea Bibi-Khanum
Ce locuri mai poți vizita prin Samarkand, în afară de impresionantul Registan: Moscheea Bibi-Khanum, Shah-i-Zinda, situl Afrasiyab, Mausoleul lui Amir Temur. Nu uita să bei o cafea în decor oriental și să vizitezi bazarurile din oraș pentru diverse feluri de baclava și fructe uscate.
De la parcul de lângă Registan începe o alee pietonală lungă pe care circulă un fel de mașinuțe la care pedalează mai multe persoane. În capătul aleii este Moscheea Bibi-Khanum, o construcție cu o intrare uriașă. Moscheea propriu-zisă arată destul de bine în exterior, dar interiorul e în ruine și nu se poate vizita. Lângă moschee e un restaurant de unde poți admira zidurile sitului în timp ce mănânci o supă uzbekă.
Lucruri utile: intrarea costă 30.000 sum (13 lei).
Bazarul Siab
Lângă Moscheea Bibi-Khanum este un bazar mare cu secțiuni diferite: una în care poți cumpăra baclava, fructe uscate sau diverse nuci și semințe, precum migdale. În altă parte sunt fructe și legume proaspete, de la roșii la caise sau pepeni.
Ce m-a uimit a fost să văd găleți mari cu zmeură sau mure, coșulețe cu căpșuni, cireșe și alte fructe de sezon. Zmeura era din plin și se vindea doar la găletușe mari, așa că n-am putut cumpăra, în schimb mi-am luat un suc de mure, proaspăt stors (miam!).
Moscheea Hazrat Khizr
Moscheea Hazrat Khizr e un loc de cult activ cu o priveliște frumoasă spre centrul istoric al orașului Samarkand. De acolo am luat-o pe jos printr-un cimitir spre Shah-i-Zinda, cu care se învecinează.
Shah-i-Zinda
Shah-i-Zinda e o necropolă cu diverse mausolee ca niște mici bijuterii atent împodobite. Majoritatea sunt bogat decorate cu mozaicuri și în interior, locuri răcoroase și poetice în care îți vine să te așezi pe jos și să le admiri în tăcere (unii vizitatori chiar asta fac).
Sunt și câteva magazine de suveniruri, iar aleile sunt înguste și au bănci pe care te poți odihni ca să scapi de căldura toropitoare la umbra mormintelor.
Lucruri utile: intrarea costă 30.000 sum (13 lei).
Afrasiyab
De la Shah-i-Zinda am luat un taxi până la Afrasiyab, dar a fost o vizită ratată – credeam că situl arheologic are mai multe de oferit, dar am găsit un teren viran fără nimic de văzut, iar să merg mai departe în căutarea unor posibile ruine părea o expediție fără succes. Există și un muzeu, nu l-am vizitat.
Lucruri utile: situl se vizitează gratuit.
La o cafea într-o clădire istorică
Pe drumul de întoarcere nu am mai găsit niciun taxi, așa că am făcut drumul de întoarcere pe jos. Pe strada pietonală dintre Bibi-Khanum și Registan sunt multe magazine, restaurante și cafenele, așa că am băut un cappucino la unul dintre ele. Nu întotdeauna găsești cafea peste tot (tradițional se bea ceai în locuri care se numesc chaikhana), dar țara s-a modernizat și au cafenele cu diverse limonade, sucuri de fructe și cafea ca în Vest.
Mausoleul lui Amir Temur
În partea opusă a orașului este Mausoleul lui Amir Temur (Tamerlan), dedicat marelui conducător care a cucerit o mare parte din regiunea înconjurătoare. Imperiul său se întindea de la Caucaz, Asia Centrală până în India. Numele de Tamerlan i se trage de la o rană la picior din copilărie care l-a lăsat cam beteag.
Lucruri utile: intrarea costă 30.000 sum (13 lei).
Ce am vizitat în Uzbekistan
- Orizonturi nisipoase în Buhara
- Khiva: portret în cel mai frumos oraș de pe Drumul Mătăsii
- Fortărețele din Republica Karakalpakstan, Uzbekistan
- Călătorie în Uzbekistan: buget pentru două săptămâni acolo
- Accident de mașină în Tașkent + traumatism cranio-cerebral + a treia săptămână de spitalizare în Uzbekistan
- Cum arată o zi de spitalizare în Tașkent?
- Înapoi în România, după spitalizarea din Uzbekistan
- Înapoi în Tașkent
