Două zile în Deltă

De multă vreme îmi doream să ajung în deltă, dar drumul ceva mai complicat până acolo (complicat pentru cineva fără mașină) a fost o scuză perpetuă. Weekendul trecut însă am bifat două locuri pe care voiam demult să le văd: Sfântu Gheorghe și locul în care se varsă Dunărea în mare.

Traseul a fost București – Murighiol – Sfântu Gheorghe, de la debarcaderul din Murighiol am luat barca rapidă până în Sfântu Gheorghe (drumul durează 50 de minute – o oră). În Sfântu Gheorghe am stat la Green Village, un hotel care a fost redeschis anul ăsta după ce anul trecut a fost în renovare. Complexul a fost gândit ca un sat cu vile cu acoperiș de stuf și mici heleșteie cu nuferi peste tot.

Pentru că e destul de mare unii (printre care și eu) am stat ceva mai departe de restaurantul din mijloc, dar dezavantajul s-a dovedit ulterior a fi un avantaj: vila noastră era liniștită, iar pe lacul de alături erau mulți brotaci care noaptea dădeau un adevărat concert. O să râdeți, dar seara era o plăcere să asculți cum orăcăie toate broaștele, pe toate tonalitățile posibile, de parcă erau un stol de păsări.

Totuși, cel mai mult mi-a plăcut plimbarea cu barca prin deltă, prin Rezervației Biosferei Delta Dunării. Ne-am dus cu niște bărci de la Delta Safari pe canalul Sfântu Gheorghe, în rezervație, la vechea cherhana și până aproape de locul unde se varsă Dunărea în mare. Nu am ieșit în Marea Neagră, bărcile nu erau făcute pentru așa ceva.

Dacă ajungeți vreodată în deltă asta este o plimbare pe care nu trebuie s-o ratați! Nu am văzut prea multe păsări (pentru asta ne dusesem acolo, de fapt), erau destul de sperioase, iar noi eram un grup mare, chiar dacă barcagiul a încetinit barca în rezervație. Am văzut egrete de la distanță, dar singurul pelican pe care l-am văzut în deltă a fost observat pe cont propriu, când ne-am dus în prima seară pe plajă, să vedem cum se varsă Dunărea în mare.

Pentru că Green Village este chiar în capătul satului Sfântu Gheorghe, sunt doar 900 de m de mers până la plajă. Există un titicar care face drumul ăsta până pe plajă pentru 5 lei, dar distanța este atât de mică și drumul atât de plăcut încât n-am văzut rostul să mă urc în remorca aia (pentru că asta este, de fapt).

Plaja este neamenajată, pustie, cu nisip foarte fin și alb – un vis. Nu mai îmi venea să mă dau dusă de acolo, m-am plimbat dintr-un capăt în altul și aș mai fi mers, dacă nu ar fi trebuit să mă întorc cât mai era lumină. Nisipul este la fel de fin și în apă, dar apa este mică, trebuie să mergi destul de mult ca să ajungi la o adâncime acceptabilă pentru înot.

În Sfântu Gheorghe – satul – nu m-am dus, m-am plimbat doar pe malul Dunării, cei care au fost în sat s-au întors cam dezamăgiți de acolo, au descoperit câteva blocuri și străzi prăfuite. Dar oamenii ăștia din deltă au o viață grea – la plecare am nimerit pe o barcă rapidă condusă de un lipovean care ne-a povestit despre sturion, care e interzis să se pescuiască la noi, dar se pescuiește la bulgari, chiar dacă peștii tot în delta noastră își depun icrele. Când Dunărea îngheață rămân complet izolați – cel mai mult au fost izolați 2 săptămâni, li s-au adus provizii cu elicopterul. Este frumos să mergi în vacanță acolo, dar nu cred că aș putea trăi așa departe de lume…

Ce mi-a plăcut:

Delta, delta, delta! Toate canalele pline de vegetație, cu păsări albe care sprintează dintre trestii, cu marea la doi pași – pur și simplu minunat!

Ce nu mi-a plăcut:

• Țânțarii. Dumnezeule, sunt armate blindate de țânțari acolo, în prima seară am ieșit nepregătită și m-au ciuruit, aveam niște urme roșii pe brațe și picioare de parcă mă mușcase un păianjen veninos. Spray-urile și brățările ajută, dar nu 100%, așa că seara nu prea era de stat afară. În schimb în camere nu au fost probleme – erau pastile împotriva țânțarilor și plasă la balcon, așa că puteai dormi liniștit. Însă cum ieșeai pe balcon te înconjurau zeci de țânțari, care de abia așteptau să sugă niște sânge proaspăt.
• Pe plajă, dacă ai ideea genială de a sta prea aproape de cele 2-3 vaci care fac și ele plajă pe malul mării, nu vei mai scăpa de insecte, musculițe, tăuni sau ce sunt ele.
• Faptul că barcagiii din Sfântu Gheorghe erau mai interesați să facă pe plac turiștilor, decât să respecte regulile din rezervație: dacă cineva a vrut să rupă un nufăr galben din deltă au dus barca mai aproape, iar o altă barcă chiar a debarcat pe Insula Sacalin. O să ziceți „So what?”, dar am aflat ulterior că nufărul galben este singura specie de nufăr protejată prin lege, iar Insula Sacalin este rezervație de grad 0, adică nu ai voie să pui piciorul acolo. Barcagiul a motivat că gardienii au plecat deja, deci care ar fi problemă?! Problema e că toata zona aia – Delta Dunării – este singura lor bogăție și ar trebui să fie primii care să aibă grijă de ea. Turiștii vin și pleacă, rup nuferi și din neștiință, dacă zilnic 20 de turiști rup 20 de nuferi dintr-o specie pe cale de dispariție, peste câțiva ani, previzibil, nu va mai fi nici unul. Vă rog mult, dacă ajungeți în deltă nu mai rupeți nuferi! 😡 Nu trăiesc mult în vază, locul lor e în deltă, să ne încânte ochiul acolo.

Delta m-a încântat foarte mult și aș vrea să revin. Totuși, e de stat mai mult acolo, nu 2-3 zile, ci măcar o săptămână ca să scoți orașul din tine. Vreau să văd și pădurea Letea, vreau să văd mulți pelicani mai de aproape, vreau să vizitez și Sulina. Poate data viitoare 😊