Renunțasem la ideea de a vizita Belgradul și mă mulțumeam cu gândul că e aproape de România și pot, la o adică, ajunge oricând acolo. Mă întorceam din Skopje, ținta mea fiind orașul sârbesc Niš de unde aveam legături spre Sofia și București, când, pe nepusă masă, locomotiva s-a stricat în plin câmp.
Întâi nu m-am impacientat foarte tare pentru că, în primul rând, nu prea înțelegeam ce se întâmplă. Dar când, după tot felul de manevre, trenul a luat-o înapoi spre granița cu Macedonia, am început să pun, panicată, întrebări celor din jur. Care va să zică se stricase, nu aveam să mai ajung la Niš la timp, urma să pierd trenul spre Sofia și pe cel spre București pentru care îmi cumpărasem bilet încă din țară. Ce era de făcut?
Trenul mergea la Belgrad, prin urmare și eu urma să merg tot acolo – Belgrad e aproape de Timișoara, sigur aveam să găsesc cu ce să ajung înapoi în țară. Bani sârbești nu aveam și nici bilet până la destinație, doar o bancnotă de 10 Euro rătăcită ca un talisman printr-un buzunar. Exact cât a costat diferența de bilet Niš-Belgrad.
Din gara din Belgrad aproape că vedeam granița cu România, atâta doar că trenuri spre Timișoara nu circulau, nici autocare nu erau, doar un autobuz local spre un orășel de lângă graniță. Fie! Aveam jumătate de zi pentru capitala Serbiei și am plecat spre centrul orașului.
Belgrad are un centru pietonal și o cetate construită pe un deal – de acolo, în vale, se vede Dunărea cu o insulă verde în mijloc. Clădiri frumoase lângă altele mai părăginite, oameni relaxați, librării cu cărți în engleză – peste toate plutind o senzație de toamnă ruginie, de final de vacanță. Aveam și eu să ajung acasă în cele din urmă, nu fără un mic regret că am vizitat Belgradul pe fugă. Și Serbia, ca toate celelalte țări din Balcani, este frumoasă.
Eu doar am trecut cu masina pe "centura", cred c-am parcurs cam 10km prin Belgrad, drept sa zic mi-a dat impresia de oras comunist, parca era o copie a ce exista prin Buc acum 20+ ani. Multe multe blocuri gri, neingrijite, desi pareau mai mari si inalte decat ce facea Ceasca. Dar din ce vad la tine pana la urma exista si ceva de vizitat.
Se poate ajunge si cu masina, evident :), numai ca de la B. inspre Romania nu prea mai e autostrada. Eu am venit de acolo pe la Portile de Fier, cred ca-s cam 150km pana la Drobeta.
Sunt convinsa ca au si cartiere de blocuri comuniste, avantajul meu e ca nu am trecut prin ele 🙂
8 ore Belgrag, in jur de 12 ore pana cel mai apropiat oras din Grecia, imi cam suna a migrat, tot felul de motive…
Deocamdata ramanem la Belgrad 🙂
Mi-ai amintit de Belgrad, văzut de demult. Chiar am vrut să merg în vara asta, dar am înţeles că nu mai circulă trenul acela de la Bucureşti. Poate la anul o să circule totuşi 🙂
Intr-adevar, vara asta nu a circulat trenul Bucuresti-Belgrad, lucru care mi-a dat planurile peste cap…
Unul dintre cele mai frumoase orase din Europa dupa mine. poate nu la fel de stilat sau plin de obiective ca alte capitale, insa atmosfera este mai relaxata decat oriunde…Merita vizitata si straduta Skandarlija ce aminteste de Parisul veacurilor trecute…
Da, mi-a placut si mie. Singurul meu regret e ca nu l-am vizitat in conditii mai relaxate si ca…desi e asa de aproape de noi e cam complicat de ajuns acolo fara masina.
Acum e mai ușor de ajuns. Există o ofertă de tren Banat Special (nu cred că e a CFR-ului, mai degrabă a Căilor Ferate Sîrbești, dar este afișată pe site-ul CFR), Timișoara-Belgrad dus-întors, care costă vreo 15 euro (cca 64 de lei, că mi-am luat de curînd). Iar pînă la Timișoara se poate ajunge foarte ușor cu Ryanair, 10 euro cursa, luată din timp. E mult-mult mai ieftin decît trenul, ca să nu mai zic că durează doar o oră drumul.