Pe dealurile din Cisnădioara

Voiam să vizităm Biserica fortificată din Cisnădioara, dar pentru că era zi de vot, iar doamna care avea cheia era la secția de votare, a trebuit să mai așteptăm jumătate de oră: am intrat într-o curte și s-a dovedit că era chiar secția respectivă unde mi s-a spus că nu am voie să „filmez”. Așa am ajuns să vizităm cimitirul.

La intrare scria „Ort Der Ruhe”, adică loc de pace. Frumoasă Cisnădioara, case îngrijite și-un aer nemțesc. La întoarcere am lăsat-o pe Liliana cu fetița în mașină, că era cam frig, și am urcat singură la cetate. Venise și doamna cu cheile, mi le-a dat mie după ce am plătit biletul de intrare (5 lei) și am urcat dealul.

În afară de ziduri și biserica din centru nu e mare lucru de văzut, dar mi-a plăcut mult locul. Poate pentru că era semi-pustiu (au mai urcat câțiva turiști după mine), poate pentru că era toamnă târzie, habar nu am. La un moment dat a ieșit și soarele, iar un labrador dădea vesel din coadă pe acolo.

P.S.: doamna cu cheile stă de regulă pe banca de lângă intrarea la cetate. Dacă nu o găsiți acolo întrebați la pensiunea de alături sau pe oricine găsiți, vă ajută cineva. Pe noi ne-au ajutat niște copii.