Pe dealurile din Bran

Până weekendul ăsta asociam Branul cu centrul său aglomerat, plin de turiști și de kitsch. A trebuit să ajung la o pensiune departe de centru, în vârful unui deal din Sohodol, ca să descopăr cât de frumoase sunt locurile astea: zona Branului e la fel de pitorească precum Elveția, doar cu ceva clădiri mai urâte și drumuri mai proaste.

Prin livezile din Sohodol

Sohodol este un sat din Bran care își trage numele de la cuvintele slave “suh” (uscat) și “dol” (șanț), sohodol însemnând o vale seacă, creată de apă. Am stat la Pensiunea Bradul Înalt pe strada cu același nume, tocmai în vârful dealului, la 2.5 km de Castelul Bran.

Imediat ce am ajuns acolo nu m-am putut abține să nu explorez livada din apropiere, plină de meri cu crengile încărcate, căpițe de fân și…brândușe. Sigur că mă așteptam să găsesc ceva de fotografiat pe acolo, dar atâta bogăție mi-a depășit așteptările.

Răvășitul Oilor din Bran

În septembrie are loc Răvășitul Oilor, care marchează întoarcerea oilor de pe munte și împărțirea lor la stăpânii din vale. Weekendul ăsta a avut loc Răvășitul Oilor la Bran, pe un tăpșan din spatele castelului: lume multă, mâncare multă și produse așa zis tradiționale, majoritatea de prost gust. Pentru că era week-end, dar și festival, era extrem de aglomerat, iar traficul infernal: spunea cineva că făcuse două ore de la Râșnov la Bran, ceea ce nu mă miră deloc.

Șimon: pe dealuri, spre Mănăstirea Bran

Încercând să găsesc un traseu mai ușor de făcut prin Bran, mi-am amintit de Mănăstirea Bran pe care am vizitat-o în 2012. Mănăstirea este în satul Șimon, la 3 km de Bran, pe coama unui deal, iar ca să ajungi acolo alegi traseul cruce albastră, care începe la biserica din Șimon și continuă pe lângă Hanul Balaban până la mănăstire. Peisajul este spectaculos, mai ales toamna – pe traseu lume puțină, pe cer soare și 20˚C, nici că aveam ce să cer mai mult de la o zi de toamnă.

Lucruri utile: am mers pe jos de la pensiunea Bradul Înalt până la Mănăstirea Bran, sunt vreo 9 km la dus, dar cu toate ocolurile pe care le-am făcut, probabil am mers vreo 25 km în ziua aceea. Chiar și așa, mi s-a părut mai degrabă o plimbare 🙂

Înapoi în Sohodol

După masa am plecat de la pensiune în direcția opusă Branului: era ”golden hour”, când lumina devine aurie înainte de apus și învăluie totul în umbre prelungi. La un moment dat am ajuns pe un deal pe care pășteau niște oi, în timp ce soarele apunea în spatele lor: era atât de frumos încât a trebuit să mă opresc câteva minute și să stau, pur și simplu, și să privesc minunăția asta.