Dana Constantin, Travelista.ro: curiozitatea e o trăsătura de bază pentru o viață împlinită

O urmăresc pe Dana de un an și din prima clipă am fost fascinată (și un pic invidioasă 😀 ) de toate călătoriile pe care le face cu familia dintr-un colț în altul al globului. De la un safari în Tanzania la vulcanii care erup în Islanda, de la dealurile din Covasna la ghețarii din Argentina sau deșertul din Namibia, destinații la care mulți dintre noi doar visăm, dar care sunt perfect accesibile când călătorești cu doi copii mici care trebuie să meargă și la școală 😊 Am întrebat-o despre blogging, călătorii și munca remote, dar și despre călătoriile în pandemie când laitmotivul tuturor a fost #statiacasa si #nusepoatecalatori.

Cine e Dana Constantin – Travelista.ro?

Povestesc de mulți mulți ani pe diferite platforme media de călătoriile noastre, întâi în doi, apoi în trei, și într-un final în 4. Așa ca proiectul și blogul travelista.ro au prins viață oarecum natural și firesc, atunci când copiii, deja măricei, mi-au permis să am timpul necesar. Nu de alta, domeniul are peste 10 ani de când este cumpărat, de atunci aveam ideea unui blog de călătorii. Pentru că să călătoresc o fac de când mă știu!

Călătorești foarte mult, pare că ești într-o permanentă vacanță 😊 Cu toate astea lucrezi și uneori o faci remote. Care e stilul tău de lucra de la distanță?

Multa lume crede ca suntem într-o vacanță permanentă, datorită postărilor mele dese pe social media, dar nu e chiar așa. De când băiatul meu cel mare a intrat la scoală suntem destul de constrânși de calendarul școlar (chiar daca uneori mai evadam și doar în doi). Chiar și fără copii, faptul că avem propria firmă, ne ține “pe acasă”, și nu putem pleca perioade lungi de timp. Dar fiecare moment liber, fie el weekend, zile libere, zile mai nesolicitante în ceea ce facem, le alocam aventurilor și explorărilor!

Lucrul la distanță pentru noi deci nu e ceva la program fix. Și înainte de pandemie lucram în deplasare, câteva ore pe zi, dar doar pentru lucruri care trebuiau făcute zilnic sau urgente. Când suntem acasă, în București, recuperam însă tot timpul “pierdut de la birou” în deplasare.

Dintre toate locurile în care ai fost până acum, care ți s-au părut cele mai potrivite pentru ”workations” și de ce?

Am învățat rapid că un fus orar cu diferențe mari, pentru noi, nu e ideal pentru a ne putea concentra o parte din zi la lucru. Nici foarte matinali nu suntem, nici seara după o zi de plimbări nu găsim avântul să ne apucăm de lucruri ce trebuie rezolvate la birou. Așa că pentru noi o diferență de maxim 2-3 ore în plus sau minus este ideală pentru a putea jongla călătoritul cu biroul remote. Așa am ajuns să ne mutam acum câțiva ani câteva săptămâni pe timp de vară pe Terceira, una dintre insulele din Arhipelagul Azore, spre exemplu.

Ai văzut vreo schimbare de mentalitate în privința muncii remote, la noi în țară sau la alții?

Pandemia și lucrul de acasă aproape impus au fost aproape o mană cereasca pentru cei care voiau să călătorească mai a la long. S-a format un curent pentru un astfel de stil de viață, oameni care lucrează full time, călătorind în același timp, și ca cineva care dorește să promoveze curiozitatea de a vedea locuri și lucruri noi, nu poate decât să mă bucure acest lucru. Un cadou neașteptat al pandemiei!

Și noi am sperat ca școala online ne va oferi flexibilitate mai mare, dat fiind că “socializarea” și întâlnirile în legătură cu munca au cam dispărut din programul zilnic.

Din păcate școala online, pentru noi, nu a fost fezabilă a la long în deplasare. Necesitatea de a fi copilul online, în ore fixe, și pe conexiune bună de internet, care să permită video call o perioadă lungă de timp, corelat cu faptul că, deși nimeni nu a luat oficial în calcul acest lucru, un școlar în primii ani de scoală nu se descurcă singur într-o lume digitală, a însemnat pentru noi că cel mai bun loc pentru școala online era acasă, unde aveam ajutor mai ușor, și unde cea mai mică membră a familiei putea frecventa grădinița, care a fost deschisă fizic mult mai mult decât școala.

Care ți se pare că sunt piedicile în care se blochează oamenii când vine vorba de călătorii, mai ales cele în locuri îndepărtate, călătorii în timp de pandemie, călătorii cu copiii sau călătorii în care și lucrezi?

Și înainte de pandemie, blocajele, dacă scoatem din ecuație partea financiară și de timp, sunt în general doar de ordin psihic: frica sau comoditatea. În pandemie, frica a fost alimentată puternic de canalele media, iar comoditatea a fost afectată puternic de toate restricțiile complicate, adesea ilogice, care de cele mai multe ori se schimbă peste noapte, fără anunț prealabil.

În plus, călătoritul a devenit obiectul blamării globale, principalul vinovat de serviciu scos de toți la înaintare când vorbim de Covid, și, cel puțin în primele luni de pandemie, lumea aproape era rușinată de ideea de a călători. Țin minte că, deși eram în lockdown și stăteam acasă în primăvara anului trecut, postam poze sau articole din destinații trecute, și des eram acuzată că nu promovez laitmotivul pandemiei, #statiacasa, ci din contră, trezesc pofta oamenilor de a porni la drum. O abordare defectuoasă în politicile anti pandemie, pentru că realitatea a arătat repede că altele sunt mediile și ocaziile în care se răspândește virusul.

Călătorești împreună cu familia, cu doi copii mici. Cum reușești să le faci pe toate? Și muncă, și călătorit, și blogging și să fii soție & mamă?

Am călătorit cu copiii încă de foarte mici și mereu am fost de părere că, în ceea ce privește îngrijirea lor, sau potențialele probleme copilărești, e cam același lucru în deplasare sau acasă. Și eu prefer să am grijă de ei în peisaje frumoase, pe lângă celelalte beneficii obținute în urma unei vieți pline de călătorii.

Iar în ceea ce privește relația călătorit-muncă, toți avem un hobby sau o pasiune, în care investim timp. Al nostru doar implică multe zboruri sau drumuri cu mașina. Blogul e doar un “efect secundar” al călătoriilor.

Dacă ar fi să le dai un sfat celor care își doresc să îmbine călătoriile, munca și viața de familie cum o faci tu, care ar fi acela?

Aș recomanda tuturor să fie curioși! Și să înceapă să călătorească, să exploreze încă de tineri, sau chiar cu copii mici. Se poate și cu bani foarte puțini, poți găsi locuri minunate și foarte aproape de casă, așa că aș recomanda evitarea scuzelor de genul “nu am timp sau nu am bani”. Curiozitatea mi se pare o trăsătura de bază pentru o viață împlinită, dar e o trăsătură care trebuie cultivată și întreținută de-a lungul vieții.

Ce planuri mai ai pentru anul ăsta? Sau următorul? 😊

Scriu aceste rânduri dintr-un avion și trebuie să spun că nu mai facem planuri momentan. Lista de dorințe avem, și încă mai avem recuperat niște locuri furate de pandemie în primăvara lui 2020, excursii planificate pe care a trebuit să le anulam, dar situația chiar și acum, la 1 an și jumătate de la începutul pandemiei, este atât de fluidă, încât mi se pare inutil să mă apuc să plănuiesc ceva. Rezervăm spontan, în funcție de restricțiile curente.

De altfel, obiceiul de peste 9 ani de a ne face o “rezoluție anuală” de călătorii a fost momentan pus pe pauză. Deviza pentru 2021 este de “fără planuri”. Cu siguranță însă nu am abandonat călătoritul, ba chiar ne-am plimbat suficient în ultimul an jumătate și intenționăm să continuam în același stil. Îmi este însă dor de planuri, era o plăcere aparte să rumeg o destinație o perioadă mai lungă de timp, până să apuc să o experimentez față în față.

–

Alte interviuri pe blog

Andreea Munteanu de la workation.land despre al său Kitesurfing retreat pentru nomazii digitali.