Cusco e un oraș înconjurat de munți verzi, cu o Plaza de Armas splendidă, un cartier vechi cu străduțe înguste și ziduri incașe – San Blas – și o grămadă de puncte de belvedere de pe care poți admira orașul.
Plaza de Armas
Am ajuns în Cusco din Puno, via Lima, cu avionul: aeroportul e micuț și la marginea orașului, la doar câțiva kilometri de centru, așa că am luat un taxi care să mă ducă direct la hostel (15 soli). E în plan să se construiască un aeroport internațional la Chinchero, la ceva distanță de Cusco, lucru cu care nu toți localnicii sunt de acord, Chinchero fiind o comunitate mică, care va fi afectată de construirea unui aeroport mare.
În Cusco am stat în San Pedro, la mică distanță de Plaza de Armas, așa că mereu m-am plimbat pe jos până în centru și în zonele din jur. M-a plăcut orașul din prima clipă: străzi pietruite, clădiri vechi, biserici coloniale, mici magazine, o piață mare în care găsești de toate – Mercado San Pedro și… Plaza de Armas.
Cristo Blanco
Din Plaza de Armas se ajunge ușor la Mirador Cristo Blanco, unde e o statuie albă care seamănă cu Cristos Mântuitorul din Rio de Janeiro. De sus se zăresc piața și tot orașul.
Pikchu
Cusco a fost considerată zonă de alertă extremă în Peru și duminica era carantină, nu aveai voie să ieși din casă decât pentru a-ți cumpăra mâncare. Eram atât de înfometată de plimbări încât am ieșit să mă plimb prin cartier, gândindu-mă că e mai puțin probabil să mă ia la întrebări poliția pe acolo.
Am luat-o spre Pikchu, un vârf de munte de la marginea orașului, acum plin cu antene. Drumul până acolo m-a purtat prin cartiere mărginașe, pe lângă calea ferată și pe alei cu vederi panoramice. Erau destui oameni pe stradă cât să îmi treacă teama de restricțiile din oraș, iar când am trecut pe lângă o mică secție de poliție fără ca nimeni să îmi zică nimic am prins și mai mult curaj 😊
San Blas
În aceeași duminică, după-masa, am ieșit pentru plimbarea numărul doi, de data asta prin cartierul San Blas. A trebuit să trec prin Plaza de Armas unde erau o grămadă de oameni care pierdeau vremea pe treptele catedralei. La un moment dat a venit o mașină a Poliției și cineva a început să strige în difuzor: „Señores este no es un día de paseos!” Cam asta a fost tot.
Am luat-o spre San Blas, unde străduțele sunt înguste și majoritatea sunt pietonale, așa că nu încăpea nicio mașină de poliție pe acolo. Cartierul e încântător, cu pasaje pitorești, case frumoase și ziduri incașe. M-am oprit în plazoleta cu același nume și am stat la soare jumătate de oră, până când soarele a coborât și a trebuit să mă întorc acasă.
Qorikancha
Qorikancha e cel mai important templu incaș, acum muzeu, a fost închis din cauza pandemiei.
Besitos de alpaca
O zi obișnuită în Cusco arată și așa: o plimbare prin centru, o oprire într-o curte cu suveniruri și puțină socializare cu câteva alpaca. Doamna care era cu ele mi-a zis să mă aplec puțin pentru „besitos”, nu ajungea alpacaua pupăcioasă până la mine 😀 Așa că le-am îmbrățișat pe rând pe coloratele alpaca și am primit o grămadă de ”besitos” 😛
Graciosa, preciosa, linda señorita
Ritualul meu zilnic era așa: mă trezeam pe la 6.30-7 am și coboram să-mi pregătesc micul dejun. Dimineața era rece, așa că ieșeam de sub pături fără entuziasm (ce-aș mai fi dormit…!) Am stat la un hostel unde aveam camera mea cu o lamă pictată pe perete și perdele vișinii, iar la parter era bucătăria.
Micul dejun era cu omletă cu brânză locală, avocado bun de mâncat și matte de coca. Apoi lucram… din pat, pentru că mi-era prea frig să stau la masă.
Pe la 12 deja mi-era foame și ieșeam să mănânc în oraș. Erau o grămadă de locuri în jur, de la mici restaurante de cartier la fast-food-uri cu pollo a la brasa. Puiul e foarte popular în Peru, peste tot vezi pollo, pollo, pollo… Alte mâncăruri erau Lomo saltado, cu fâșii de carne de vită prăjite cu ceapă și roșii, cartofi prăjiți și orez; Chuleta de cerdo; Milanesa de Pollo; Pollo a la plancha; Trucha Frita (trucha e păstrăv). Supele erau cu quinoa, grâu, tot felul de grăunțe și boabe, plus cartofi.
Câteodată făceam cumpărături în Mercado de San Pedro: brânză de la tănticile din piață, niște chifle mici de la cei care vindeau pe afară, avocado copt, pepene și limes. În jurul pieței e o alta informală, cu oameni care vând produse pe trotuar, ierburi proaspete, fructe, porcușori de guineea gata prăjiți, tuberculi, flori proaspete, legume, am văzut chiar și niște broaște (vii!) într-o găleată.
Toată lumea îți vorbește frumos, cântat, cu vocile lor copilărești – graciosa preciosa linda señorita (cumpără ceva și de la mine, linda señorita). Femeile cu pălării și cuverturi legate pe spate în care nu știi niciodată dacă se ascunde ceva marfă sau vreun copil adormit. ”De unde ești?” ”Alemania?” ”RU-MA-NIA!” ”Aaaa…Rumania” (am avut discuția asta cu Alemania de vreo 20 de ori) ”Ce limbă se vorbește acolo…engleza?” ”Dar cum de vorbești spaniola?” ”Cât stai în Cusco? 4 săptămâni??”
La prânz era cald, chiar de stat în tricou, dar peste tot se vindeau produse din lână, mănuși, șosete, păturici. Spălătoriile taxau 2.5 soli/kg, unele produse cosmetice nu se găseau decât la farmacie, la colț de stradă se vindeau ziare tipărite.
Am fost plecată din Cusco doar câteva zile din care două la sub 3000 metri și când m-am întors iar m-au luat amețelile de la altitudine. M-am dus cu răsuflarea tăiată până la piață și m-am oprit blocată cu ochii pe un colț de stradă în care se vindeau flori: multe flori frumoase, colorate, graciosa și preciosa flori delicate.
Unul din cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru tine într-o zi oarecare, indiferent că ești în București sau în Cusco, este să îți cumperi flori, să te uiți la culorile lor minunate și să îți spui că încă mai există speranță, încă mai este frumusețe în lume și tu ești acolo să o vezi.
Cum ajungi în Cusco
Am stat în Cusco patru săptămâni, timp suficient să vizitez regiunea: Valea Sacră, Salkantay Trek & Machu Picchu, Ausangate, Vinicunca / Rainbow Mountain.
Am stat la Chusay Rooftop Homestay, cazarea a costat 600 de soli (aprox 650 de lei) pentru 28 de nopți pentru o cameră privată.
Chusay este un hostel, așa că are avantaje și dezavantaje: o atmosferă plăcută, cu mulți turiști străini din toate colțurile lumii, o bucătărie dotată și zone comune plus o terasă cu vedere frumoasă, dar și gălăgie seara sau dimineața devreme, când vin agențiile să îi preia pe turiștii care pleacă în tururi (uneori începând cu 4 dimineața).
Cusco e la mare altitudine, așa că dacă vii din Lima ai nevoie de câteva zile de aclimatizare înainte de face drumeții. Nu tratați asta cu superficialitate, unii oameni au reacții grave, iar pe munte poți muri la altitudini mari și efort fizic. Venind din Puno, care e la 3800 de metri, n-am avut probleme, dar la urcatul pantelor am resimțit totuși cei 3400 de metri.
