Cusco e un oraș înconjurat de munți verzi, cu o Plaza de Armas splendidă, un cartier vechi cu străduțe înguste și ziduri incașe – San Blas – și o grămadă de puncte de belvedere de pe care poți admira orașul.
Plaza de Armas
Am ajuns în Cusco din Puno, via Lima, cu avionul: aeroportul e micuț și la marginea orașului, la doar câțiva kilometri de centru, așa că am luat un taxi care să mă ducă direct la hostel (15 soli). E în plan să se construiască un aeroport internațional la Chinchero, la ceva distanță de Cusco, lucru cu care nu toți localnicii sunt de acord, Chinchero fiind o comunitate mică, care va fi afectată de construirea unui aeroport mare.
În Cusco am stat în San Pedro, la mică distanță de Plaza de Armas, așa că mereu m-am plimbat pe jos până în centru și în zonele din jur. M-a plăcut orașul din prima clipă: străzi pietruite, clădiri vechi, biserici coloniale, mici magazine, o piață mare în care găsești de toate – Mercado San Pedro și… Plaza de Armas.
Cristo Blanco
Din Plaza de Armas se ajunge ușor la Mirador Cristo Blanco, unde e o statuie albă care seamănă cu Cristos Mântuitorul din Rio de Janeiro. De sus se zăresc piața și tot orașul.
Pikchu
Cusco e considerată zonă de alertă extremă în Peru și duminica e carantină, nu ai voie să ieși din casă decât pentru a-ți cumpăra mâncare. Eram atât de înfometată de plimbări încât am ieșit să mă plimb prin cartier, gândindu-mă că e mai puțin probabil să mă ia la întrebări poliția pe acolo.
Am luat-o spre Pikchu, un vârf de munte de la marginea orașului, acum plin cu antene. Drumul până acolo m-a purtat prin cartiere mărginașe, pe lângă calea ferată și pe alei cu vederi panoramice. Erau destui oameni pe stradă cât să îmi treacă teama de restricțiile din oraș, iar când am trecut pe lângă o mică secție de poliție fără ca nimeni să îmi zică nimic am prins și mai mult curaj 😊
San Blas
În aceeași duminică, după-masa, am ieșit pentru plimbarea numărul doi, de data asta prin cartierul San Blas. A trebuit să trec prin Plaza de Armas unde erau o grămadă de oameni care pierdeau vremea pe treptele catedralei. La un moment dat a venit o mașină a Poliției și cineva a început să strige în difuzor: ”Señores este no es un día de paseos!” Cam asta a fost tot.
Am luat-o spre San Blas, unde străduțele sunt înguste și majoritatea sunt pietonale, așa că nu încăpea nicio mașină de poliție pe acolo. Cartierul e încântător, cu pasaje pitorești, case frumoase și ziduri incașe. M-am oprit în plazoleta cu același nume și am stat la soare jumătate de oră, până când soarele a coborât și a trebuit să mă întorc acasă.
Qorikancha
Qorikancha e cel mai important templu incaș, acum muzeu, dar este închis din cauza pandemiei.
Besitos de alpaca
O zi obișnuită în Cusco arată și așa: o plimbare prin centru, o oprire într-o curte cu suveniruri și puțină socializare cu câteva alpaca. Doamna care era cu ele mi-a zis să mă aplec puțin pentru ”besitos”, că nu ajungea alpacaua pupăcioasă până la mine 😀 Așa că le-am îmbrățișat pe rând pe coloratele alpaca și am primit o grămadă de ”besitos” 😛
Lucruri utile
Am stat în Cusco patru săptămâni, timp suficient să vizitez regiunea: Valea Sacră, Salkantay Trek & Machu Picchu, Ausangate, Vinicunca / Rainbow Mountain.
Am stat la Chusay Rooftop Homestay, cazarea a costat 600 de soli (aprox 650 de lei) pentru 28 de nopți pentru o cameră privată. Chusay este un hostel, așa că are avantaje și dezavantaje: o atmosferă plăcută, cu mulți turiști străini din toate colțurile lumii, o bucătărie dotată și zone comune plus o terasă cu vedere frumoasă, dar și gălăgie seara sau dimineața devreme, când vin agențiile să îi preia pe turiștii care pleacă în tururi (uneori începând cu 4 dimineața).
Cusco e la mare altitudine, așa că dacă vii din Lima ai nevoie de câteva zile de aclimatizare înainte de face drumeții. Nu tratați asta cu superficialitate, unii oameni au reacții grave, iar pe munte poți muri la altitudini mari și efort fizic. Venind din Puno, care e la 3800 de metri, n-am avut probleme, dar la urcatul pantelor am resimțit totuși cei 3400 de metri.
